Traumatismele articulatiilor (entorse, luxatii)
Articulatiile sunt organele de legatura dintre oase. In functie de gradul de libertate a miscarilor pe care le permit, ele se impart in fixe: articulatiile oaselor bazinului, craniului etc. si mobile (glezna, genunchi, cot etc.).
Cele mai expuse traumatismelor sunt articulatiile mobile. Mobilitatea lor este asigurata de forma capetelor osoase, la care se adauga inzestrarea cu structuri tisulare care asigura alunecarea si plierea lor. Se descriu astfel: cartilajul care acopera suprafetele osoase ce se articuleaza, capsula ce imbraca articulatia si ligamentele formate dintr-un tesut conjunctiv dens si elastic care se comporta ca niste cabluri solide care leaga segmentele osoase ce se articuleaza.
Toate aceste elemente fibroase au rolul sa dirijeze miscarea in articulatie, in limitele necesare bunei functionari. Intr-un fel ele pazesc articulatia de suferintele unor miscari de amplitudine excesiva.
In cazul unor caderi sau miscari necontrolate, care mobilizeaza capetele oaselor ce formeaza articulatia, peste limita normala, aceste formatiuni elastice se rup. Este vorba de entorsele articulare, care pot fi usoare, daca rupturile se limiteaza la cateva fibre conjunctive ale capsulei sau ligamentelor, sau care pot fi foarte grave, cand acestea din urma se rup complet, pe intinderi variabile. Daca ruptura este atat de mare incat unul din oase poate parasi articulatia, pierzand contactul, partial sau total, intre suprafetele articulare, se instaleaza asa-numita subluxatie, cand suprafetele articulare mai pastreaza un contact partial, sau luxatie, cand suprafetele au pierdut complet contactul intre ele.
Deoarece, uneori, fara examen radiografic, entorsa nu se poate deosebi de o subluxatie, este bine ca atunci cand un accidentat se plange de dureri la nivelul unei articulatii traumatizate (glezna, genunchi, sold, cot, umar etc.), sa tratam leziunea ca pe o fractura, deci sa imobilizam provizoriu membrul, utilizand unul din procedeele descrise mai inainte si sa trimitem bolnavul la specialist.
Luxatiile articulare, sau pierderea completa a contactului dintre capetele osoase ce formeaza o articulatie sunt usor de recunoscut, pentru ca deformeaza evident regiunea. Si in aceasta situatie, interventia nespecialistului trebuie sa se reduca la imobilizarea articulatiei in acelasi mod si trimiterea accidentatului la medic.
Imobilizarea articulatiilor, atat in entorse cat si in luxatii, are un dublu rol: pe de o parte, este prevenita extinderea distrugerilor, ce poate fi provocata de mobilizarea articulatiilor care au suferit aceste accidente, iar pe de alta parte durerea, care este provocata si amplificata de fiecare miscare; este mult diminuata.
Sursa: Sa acordam corect primul ajutor
