Medicină informativă

 

Stomatitele, aceste procese inflamatorii ale mucoasei bucale, pot lua diferite aspecte si pot fi determinate de diferite cauze.A stfel, din punct de vedere al aspectului sub care se manifesta, stomatita se poate prezenta sub o forma catarala sau eritematoasa, ulceroasa sau ulcero-membranoasa si mai rar sub forma gangrenoasa (sau noma).

• Stomatita catarala (eritematoasa) se traduce printr-o mucoasa rosie si tumefiata (umflata) si se manifesta cu o senzatie de uscaciune a gurii, usoara jena bucala, salivatie diminuata si uneori o respiratie urat mirositoare (fetida).

• Stomatita ulceroasa sau ulcero-membranoasa se prezinta cu ulceratii ce pot apare pe gingii sau pe intreaga mucoasa bucala. Ulceratiile au marginile neregulate, iar fundul acoperit de un depozit (exsudat) alburiu-cenusiu, gata de sangerare. Aceasta stomatita se manifesta cu dureri in cursul masticatiei, hipersalivatie si un miros fetid al respiratiei.

• Stomatita gangrenoasa sau noma, o forma mai grava, dar rara, incepe cu in infiltrat pe mucoasa bucala, care evolueaza destul de repede spre ulceratii mari si profunde. Un asemenea proces gangrenos, prin eliminarea tesuturilor necrotice, poate determina o distructie mutilanta a fetei. Pe langa o masticatie dureroasa, bolnavii prezinta un puternic miros fetid, hipersalivatie, o febra de regula ridicata si o stare generala proasta.


Stomatitele pot sa apara ca boli independente (stomatitele primitive) sau in cadrul unor alte boli cunoscute (stomatite secundare). In functie de cauzele care le provoaca, stomatitele primitive pot fi de origine infectioasa sau de origine toxica.

• Stomatitele infectioase pot fi la randul lor determinate de microbi (microbiene), virusuri (virotice), paraziti (parazitare) sau ciuperci (micotice). Stomatitele microbiene sunt frecvent determinate de microbi banali ai cavitatii bucale, care sub influenta unor factori favorizanti (nicotina, alcool, o dentitie neingrijita, unele substante iritante etc), pot genera un proces inflamator al mucoasei bucale. Tot in aceasta categorie ar putea intra stomatita tuberculoasa - astazi mai rara- si stomatita sifilitica care poate imbraca diferite forme dupa perioada primara, secundara sau tertiara a bolii.

• Stomatitele toxice sunt inflamatii ale mucoasei bucale determinate de diferite substante toxice, care ajung in organism la cei care prin profesiunea lor lucreaza cu substante toxice, in cursul unor tratamente prelungite sau in urma ingerarii lor accidentale, sau in scop de sinucidere. Dintre cele mai cunoscute sunt: stomatita mercuriala, stomatita saturnina si stomatita bismutica.


Stomatitele secundare sau de acompaniament. O grupa aparte o formeaza stomatitele secundare sau de acompaniament (determinate de toxice endogene), care apar ca afectiuni de insotire a unor boli ca: diabetul, scorbutul, insuficienta renala, pelagra s.a.


Mai important decat tratamentul este prevenirea acestor afectiuni. Un loc de seama in randul acestor masuri il detin ingrijirea igienica a gurii, intretinerea corecta a danturii, combaterea abuzurilor de medicamente si folosirea mijloacelor de protectie in stomatitele din unele boli profesionale. In sfarsit, regimurile alimentare echilibrate ne pot pune la adapost si impotriva unor boli ce se insotesc de avitaminoza (cum ar fi scorbutul) sau a unor stari carentiale, care pot genera asemenea stomatite.

 

Afectiunile celor trei perechi de glande salivare sunt rare.

Uneori acestea constau numai din tulburari functionale, cum sunt in unele cazuri hipersecretia salivara (sialoree) sau hiposecretia (asialie). Cresterea cantitatii de saliva in cavitatea bucala (sialoree) insoteste unele stomatite, diferite alte afectiuni digestive, nervoase, ca si intoxicatiile cu unele medicamente (strofantina, digitala etc). Scaderea secretiei salivare (asialia) se intalneste in diabet, in diferite boli insotite de deshidratarea organismului ca si in intoxicatiile cu nicotina, opiu, atropina etc.

Tratamentul, dupa indicatiile medicului, se face cu atropina in sialoree sau cu pilocarpina in asialie.

Inflamatiile glandelor salivare (sialodochita) se intalnesc de asemenea destul de rar si insotesc de obicei diferite alte boli grave. Mai frecventa, mai ales la copii, este parotidita epidemica (oreionul) determinata de virus. Se prezinta cu tumefierea celor doua glande parotide si febra. Desi tumefactia poate sa cedeze de la sine dupa 5-6 zile, boala atrage atentia prin inflamatia testiculului (orhita) sau pancreatita cu care se poate complica in timp.

Litiaza salivara este si mai rar intalnita. Pe canalul excretor, mai ales al glandei submaxilare, se pot uneori fixa calculi (din carbonati sau fosfati de calciu), care vor produce dureri si o staza ce va determina tumefierea glandei respective. Pentru diagnostic este nevoie sa se recurga la examene radiografice, iar tratamentul este chirurgical.

 

Mucoasa faringiana, mai frecvent decat mucoasa bucala sau linguala, poate fi supusa unor procese inflamatorii acute sau cronice.Flora microbiana locala, banala, poate fi exacerbata de frig, umezeala sau alti factori vatamatori si sa determine o faringita.Mucoasa faringiana devine in aceste cazuri rosie si tumefiata, iar bolnavii prezinta senzatii de arsuri in gat, de uscaciune sau de corp strain.Aproape regulat ei prezinta dureri la inghitire, o voce ragusita si o tuse prin care incearca sa elimine secretiile adunate pe mucoasa faringiana. Ca aspect si faringita ca si stomatita poate imbraca diferita forme, cum este faringita catarala, pseudo-membranoasa, ulceroasa etc.Pe langa o forma acuta exista si o forma cronica, cu fenomene mai atenuate, dar care se mentin vreme mai indelungata.Faringitele cronice se intalnesc mai frecvent la fumatori, cei care abuzeaza de alcool, cantaretii vocali si la cei care prin munca lor in mediu cu praf, carbune, faina etc., sunt expusi unor asemenea afectiuni.
Diagnosticul faringitelor, ca de altfel si al stomatitelor sau glositelor, este in general usor de facut, totusi precizarea agentului etiologic ca si a cauzelor favorizante poate cere medicului unele investigatii de laborator si o discutie cu bolnavul cat mai completa.
Tratamentul se poate reduce la administrarea de ceaiuri calde, gargarisme cu antiseptice si aspirina.Medicul poate indica, in unele cazuri febrile, sulfamide sau chiar antibiotice.Tratamentul igieno-dietetic este la fel de important si va consta dintr-o alimentatie la inceput lichida, aplicarea de comprese calde pe gat, repaus la pat etc.Pentru prevenirea unor asemenea afectiuni se vor evita factorii favorizanti ca frigul, umezeala, praful, eforturile vocale etc.

 

De regula inflamatiile mucoasei bucale, asa cum le-am intalnit in stomatitele de diferite origini prezentate, cuprind si limba, putand vorbi in asemenea cazuri de glosite.

O forma aparte o prezinta glosita profunda parenchimatoasa in etiologia careia o infectie oarecare poate fi favorizata de intepaturile de viespe sau de albine, de traumatisme sau de arsuri.In asemenea cazuri limba, foarte dureroasa, este mult marita de volum (macroglosie), iar masticatia devine cu totul anevoioasa.

Este de asemenea de retinut ca pe limba se pot localiza mai frecvent decat pe restul mucoasei bucale diferite ulceratii: tuberculoase sau de natura canceroasa.

In acelasi timp este bine sa se cunoasca aspectele particulare pe care le ia limba in diferite boli.

Astfel, limba saburala, incarcata o intalnim in dispepsia gastrica, limba uscata, prajita in bolile febrile, in diabet, in holera, in ciroze, limba bruna, negricioasa "de papagal" in febra tifoida si in pneumonie, o limba galbuie in ictere, o limba palida in anemii, o limba rosie-zmeurie in scarlatina, iar o limba violacee-albastra in stari de asfixie. Un semn premergator in anemia pernicioasa este limba neteda, lucioasa, rosie si insotita de dureri, iar o limba care, din cauza hipertrofiei papilelor filiforme, pare a fi acoperita cu peri negri (limba neagra piloasa) o intalnim la casectici (bolnavi foarte slabi).

Identificarea glositelor, pe langa un examen atent al limbii, poate cere si unele examene de specialitate, iar tratamentul curativ si preventiv al acestora poate fi asemanator cu acela din stomatite. Tratamentul bolilor de baza este de prima importanta. Dar si un regim alimentar adecvat, ca si o intretinere igienica a gurii, au o semnificatie tot atat de importanta atat in tratamentul cat si in prevenirea unora dintre glosite.

 

Notiuni sumare de anatomie si fiziologie.Gura sau cavitatea bucala este primul segment al tubului digestiv, care daca in afara comunica prin orificiul bucal, in partea opusa se continua cu faringele si apoi cu esofagul, stomacul, intestinul subtire, intestinul gros si anusul.Cavitatea bucala este captusita de o mucoasa, mucoasa bucala, care pe arcadele dentare formeaza gingiile iar pe limba mucoasa linguala.
In cavitatea bucala se gasesc dintii, organe tari, de culoare alba, fixati pe arcadele dentare, si limba, un organ musculo-membranos.Limba, impreuna cu dintii si cu muschii masticatori (muschi perechi care contribuie la miscarile maxilarului inferior), formeaza aparatul mesticator.La procesul de mesticatie de la nivelul cavitatii bucale participa si produsele de secretie ale celor trei perechi de glande anexate si anume glandele parotide, glandele submaxilare, si glandele sublinguale.Faringele prezinta o portiune superioara (faringele -nazal), o portiune mijlocie (faringele bucal) pe peretii laterali ai caruia se gasesc amigdalele - si o portiune inferioara (faringele laringian).Faringele este de asemenea captusit cu o mucoasa care continue de fapt mucoasa linguala.

 

1. ANEVRISMUL AORTEI TORACICE SI ABDOMINALE

Sunt dilatatii anormale, segmentare, congenitale sau dobandite ca urmare a afectarii peretelui arterial prin arteroscleroza, aortita luetica, infectie sau traumatism. Anevrismele aortei toracice – tulburari prin compresiunea organelor vecine. Complicatii: ruptura si emboliile in marea circulatie . Anevrismele aortei abdominale – durere in lombe (sale) si abdomen cu prezenta unei tumori pulsatile. Complicatii: ruptura. Anevrismul disecant al aortei are ca semn dominant durerea foarte intensa cu iradiere pe intreg traiectul aortei. Tratament: Medical – constand in scaderea obligatorie a tensiunii arteriale mai ales in anevrismul disecant. Chirurgical – de urgenta in anevrismul rupt; se rezeca, de asemenea, anevrismele simptomatice sau cele asimptomatice care se maresc progresiv.


2. ANGINA PECTORALA

Cea mai frecventa forma de manifestare a cardiopatiei ischemice cronice dureroase. Rar poate apar si in alte conditii decat cardiopatia ischemica: anemia severa, tulburarile rapide de ritm, hipertiroidiile, stenoza sau insuficienta aortica etc. Simptoame: durere retrosternala ce apare la efort, iradiaza in bratul stang, la baza gatului, cedeaza la repaus si Nitroglicerina. Uneori criza dureroasa apare si la repaus (angor de repaus). in general, crizele anginoase sunt produse de : efort , emotii, digestie, defecari borioase, fumat, medicamente (tiroida, efedrina). Stimuli provenind din alte organe (esofag, vezicula biliara, spondiloza vertebrala) se pot insuma cu cei veniti de la inima (angor intricot). Traseul EKG intre crize poate arata modificari de cardiopatie ischemica sau poate fi normal, in acest caz fiind utila proba la efort. Tratament: Eliminarea factorilor declansanti : efortul fizic (mersul repede, alergarea dupa vehicule), frigul, pranzurile abundente, emotiile, surmenajul, constipatia, alcoolul, tutunul, cafeaua. Tratamentul medical: a) Nitroglicerina cp. 0,5 mg – 1-2 sublingual In criza de angina; b) Tratamentul coronarodilatator dintre accesele anginoase: nitriti cu actiune prelungita (Pentalog, Izoket-izodinid) administrare cate ½ tb. * 3/zi; are actiune 4-5 ore; blocantii β adrenergici: Propanolol 40 mg ½ tb. * 3/zi (numai cu aviz medical avand contraindicatii absolute); blocanti de calciu: Nifedipin (Corinfar) 10 mg tb. 3/zi; derivati coronarodilatatori sintetici: Dipiridamol ((Persantin) 0,025 dg. 6/zi, Agozol, 60 mg – 2 cap/zi, Carbocromen (Intensain, Intercordin) 75 mg dg. 3/zi. Tratamentul chirurgical: este stabilit in urma coronarografiei si consta in diverse procedee de revascularizatie a miocardului. Terapia naturista recomanda: climatoterapia in perioadele de acalmie, la Tusnad, Vatra Dornei etc.

3.ARITMIILE

Sunt dereglari ale ritmului normal al inimii fie sub raportul frecventei, fie al regularitatii frecventei cardiace, fie din ambele. Cauze: cardiopatie ischemica, leziuni valvulare, hipertiroidie, insuficienta respiratorie, dezechilibre hidroelectrolitice, intoxicatie cu digitalice, alcool, tutun. Clasificare: 1) Aritmii atriale: a) tahicardia sinusala (frecventa inimii – 90-120/min.); b) bradicardia sinusala (frecventa sub 60/min.) In ambele este pastrat focarul normal al impulsurilor cardiace: nodul sinusal; c) extrasistolele atriale – impulsuri ectopice; d) tahicardia paroxistica atriala (frecventa 140-220/min. regulata); e) fibrilatia atriala si flutlerul atrial (tulburari de ritm neregulate). 2) Aritmii ventriculare: a) extrasistolele ventriculare; b) tahicardia paroxistica ventriculare; c) fibrilatia ventriculara. Tratament – vezi recomandarile la: extrasistole, tahicardie, fibrilatie.

4.ARTEROSCLEROZA 

Este o combinatie de modificari ale tunicii interne a arterelor constand in depuneri de grasimi ce se insotesc de o reactie fibroasa , depuneri de calciu si progresiv ulcerarea ateromului. Astfel, se produc stenoze progresive ale arterelor, iar prin ulcerarea placilor eteromatoase este favorizata coagularea = tromboza (astuparea vaselor). Simptomele sunt diferite dupa localizare: coronare, a. cerebrale, aorta cu ramurile sale. Factori de risc: predispozitia genetica, hiperlipemia, diabetul, hipertensiunea arteriala, tutun, obezitate. Tratament: Dieta: scaderea aportului de grasimi de origine animala; din grasimile ingerate (30% din ratia calorica), doua treimi sa fie de origine vegetala. Evitarea zaharurilor ce duc, de asemenea, la cresterea lipidelor sanguine. Medicatia hipocolesterolemianta: Heparina s.c. actiune de scurta surata, Clofibrat, Acid nicotinic (Vit. PP), dextrotironina etc. Terapia naturista recomanda : infuzie de paducel (50 g flori uscate la 1 litru de apa), 3 cani pe zi: vasc (15 g frunze proaspete la 1 litru apa), se bea intr-o zi; decoct de anghinare.

5. BLOCUL DE RAMURA STANGA SI DREAPTA

Este o tulburare de conducere caracterizata prin intarzierea stimulului inimii la nivelul ramurilor sale din ventriculi: cand conducerea este intarziata in ventriculul drept se produce blocul de ramura drept, iar in ventriculul stang – blocul de ramura stang. Cauze: cel drept poate fi congenital fara semnificatie patologica; ambele pot aparea in: cardiopatie ischemica, hipertensiune arteriala, cord pulmonar, intoxicatii cu digitala, chinina, infectie reumatica etc. Diagnosticul este numai electrocardiografic, blocurile de ramura nu au simptoame clinice. Tratament: nu exista un tratament al blocului de ramura; prezenta lui atrage atentia asupra cauzelor ce l-au produs, deci conduita este dupa caz – coronarodilatatorie, tratament antiinfectios, inlaturarea medicatiei incriminate.

6. BLOCUL SINOATRIAL SI ATRIOVENTRICULAR

Blocul sinoatrial reprezinta o tulburare de conducere provocata fie de absenta stimulului sinusal, fie de blocarea lui la trecerea spre atriu. Blocul atrioventricular reprezinta o tulburare in propagarea unui stimul sinoatrial catre ventricul, astfel neavand loc contractia inimii la acel moment. Cauze: cardiopatia ischemica, cardiomiopatii diverse, intoxicatia digitalica, reflexe vagale pornite din iritatia organelor interne. Simptoame: ritm cardiac rar, regulat sau cu pauze. Sincopele Adams-Stockes (pierderea constiintei) sunt provocate de scaderea frecventei cardiace sub 20/min. Tratament: etiologie si inlaturare a cauzelor. Tratament simptomatic: se impune la frecventa sub 40/min. : Isuprel 10 mg la 3-6 h, atropina 0,5-1 mg. Stimulatorii electrici artificiali endocardici (pacemaker) reprezinta singura solutie terapeutica de durata.

7. CARDIOPATIA ISCHEMICA CRONICA DUREROASA

Este forma clinica a cardiopatiei ischemice cronice care se manifesta prin crize dureroase cu particularitati specifice. in aceasta categorie sunt cuprinse : a) angorul pectoral (angina de piept); b) sindromul intermediar; c) infarctul miocardic. Clasificarea actuala nu mai recunoaste drept entitate “sindromul intermediar” sau “preinfarctul” ; formele clinice cuprinse in aceasta categorie fiind cunoscute ca “angor instabil” in care sunt incluse: 1) angorul de “novo”, prima criza de anginoasa prezentata de un bolnav si care are evolutie imprevizibila; 2) “angorul agravant” – crizele anginoase care apar la eforturi din ce in ce mai mici, la un bolnav cunoscut coronarian; 3) “angorul de repaus” - crizele anginoase apar in afara oricarui efort, uneori noaptea. Tratament: vezi angina pectorala, infarctul miocardic.

8. CARDIOPATIA ISCHEMICA CRONICA NEDUREROASA

Suferinta cardiaca secundara reducerii debitului sanguin coronarian. Miocardul este vascularizat prin cele doua artere coronare, primele ramuri ale aortei si se situeaza alaturi de rinichi si creier printre organele cele mai irigate din organism. Termenul de cardiopatie ischemica exprima faptul ca debitul coronarian este destul de redus pentru a produce simptoame sau semne de suferinta cardiaca. Boala cea mai frecventa a arterelor coronare este arteroscleroza, rar este incriminat luesul, tumora ce comprima o artera coronara, stenoza aorica. Termeni similari pentru cardiopatia ischemica cronica nedureroasa sunt: cardiopatie coronariana, arteroscleroza coronariana, miocardoscleroza, insuficienta coronariana. Terapia naturista recomanda: coada soricelului, in general se beau 2 cani din ceai pe zi, tinctura de arnica montana, 10 picaturi dimineata. Factorii naturali, climat protector, sedativ, bogat in oxigen, viata echilibrata. Simptoame: dupa cum este denumita, aceasta forma a cardiopatiei ischemice nu produce acuze clinice dureroase. Ea poate avea mai multe forme de manifestare: a) asimptomatica clinic, singurul semn fiind modificarile ischemice vizibile pe traseul EKG; b) tulburarile de ritm si de conducere (blocul atrioventricular, blocurile de ramura drept si stang); c) insuficienta cardiaca cronica; d) insuficienta ventriculara stanga (edemul pulmonar); e) sincope; f) moartea subita. Evolutia si gravitatea cardiopatiilor depinde de localizarea stenozelor provocate de procesul arterosclerotic, de numarul acestora si dezvoltarea unei circulatii colaterale. Tratament: vezi angina pectorala si arteroscleroza. Terapia naturista recomanda: ceaiuri: cardiosedative, antiasmatice, calmant impotriva tulburarilor cardiace, sedativ, produs de Plafar, din care nu lipsesc plantele talpa gastii, coada racului, frunze de roinita, radacini de valeriana.


9. CORDUL PULMONAR CRONIC

Afectiune caracterizata prin suferinta partii drepte a inimii datorita bolilor pulmonare. Acestea duc la cresterea presiunii in artera pulmonara ce constituie un obstacol in fata inimii drepte. Se produce astfel, intr-un prim stadiu, hipertrofia inimii drepte, apoi insuficienta cardiaca dreapta. Simptoame: cele ale bolii pulmonare: tuse, lipsa de aer, apare apoi cianoza (invinetirea) buzelor si extremitatilor, edeme (umflaturi) ale membrelor inferioare, ficat marit, dureros. Tratament: a) tratamentul afectiunii pulmonare: bronhodilatatoare, combaterea infectiilor respiratorii, administrarea de oxigen; b) tratamentul insuficientei cardiace drepte: dieta fara sare; tonicardiace: Digoxin 250 mg 1 tb/zi – 5 zile pe saptamana; diuretice; Furantril 40 mg 1 tb de doua ori pe saptamana; sangerare la hematocrit peste 55%.

10. INFARCTUL MIOCARDIC

Reprezinta o necroza a miocardului datorita unei opriri a circulatiei sangelui in arterele coronare produsa prin: a) tromboza primara dezvoltata pe o placa arteroscleroasa; b) hemoragii ale intimei, cu ruptura a acestuia si tromboza secundata; c) hematom prin hemoragie in peretele vascular, urmat de ocluzia vasului. Cauze: cea mai frecventa este arteroscleroza coronariana, foarte rar apare in coronarite infectioase sau colagenotice, ca si dupa embolii, soc, sau dupa hemoragii. Simptoame: durere intensa retrosternala cu iradiere in brate, care nu cedeaza la repaus si nitroglicerina, insotita de paloare, transpiratii reci si dupa caz, de simptome specifice complicatiilor infarctului. Complicatiile imediate sunt: edemul pulmonar acut, tulburarile de ritm si de conducere, embolia in circulatia sistemica, soc cardiogen, moarte subita. Complicatii tardive: anevrism cardiac, insuficienta cardiaca, rupturi ale inimii, sindrom postinfarct. Diagnostic: electrocardiograme si semne biologice: cresterea transaminazei si a altor enzime ca CPK, LDH, leucocitoza, cresterea fibrinogenului, a VHS, a glicemiei. Tratament: - repaus absolut la pat in sectia de terapie coronariana intensiva circa 6-8 zile; apoi miscari active ale gambelor, ridicare la marginea patului, apoi in fotoliu, astfel incat in 3 saptamani bolnavul sa se poata mobiliza prin incapere si la grupul sanitar. Medicatie: sedarea durerii cu Mialgin in dilutii, Algocalmin, sedative usoare. Oxigenoterapia: 4 l/min. Vasodilatatoare coronariene: se foloseste Nitroglicerina fiole 10 mg in perfuzie, Carbocromen (Intensain), Persantin, Miofilin. Se mai folosesc per os Pentalong, Izoket, Nifedipina. Tonicardicele: in complicatii (insuficienta cardiaca) cu prudenta Cedilanid, fiind preferat Dopamina sau Dobutamina. Antiaritmice: Xilina i. Musc. Sau per os si alte antiaritmice dupa caz Heparina si apoi Trombostopul (anticoagulante) la cumulul factorilor de risc.

11. INSUFICIENTA CARDIACA

Insuficienta cardiaca stanga: reprezinta insuficienta pompei ventriculului stang, avand drept cauza cardiopatia ischemica nedureroasa sau dureroasa, inclusiv infarctul de miocard, hipertensiunea arteriala, boli valvulare aortice (insuficienta sau stenoza aortica). Simptoame: dispnee la effort apoi si la repaus, edem pulmonar acut, tahicardie si alte tulburari de ritm, dureri precordiale. Insuficienta cardiaca dreapta: reprezinta insuficienta cordului drept, avand drept cauza principala o boala pulmonara (deci identificandu-se cu cordul pulmonar cronic). Simptome: edeme ale membrelor inferioare, congestia dureroasa a ficatului, cianoza a extremitatilor (invinetire), scaderea cantitatii de urina (oliguria). Insuficienta cardiaca congestiva globala – asociaza cauzele si simptoamele insuficientei cardiace stangi si drepte, fiind insuficienta intregului cord. Tratament: conditii de viata – repausul relativ sau absolut cu pensionare. Dieta: hiposodata – sunt permise 2-3 g sare/zi, mese cantitativ reduse, alcoolul si fumatul sunt interzise. Medicatia: a) Tahicardiacele reprezinta medicatia de baza: Cedilanid (Lanatosid) fiole i. Venos pentru urgente si pentru tratament de intretinere; Digoxin tablete 0,250 mg 1 tb/zi 5 zile pe saptamana cu 2 zile pauza (sambata si duminica). Lanatosid tablete 0,250 mg are eficacitate mai redusa prin absorbtia slaba; b) Diuretice: Furantril (40 mg 1 tb., de doua ori pe saptamana) (sau Nefrix 25 mg).; c) Tratament coronarodilatator: Dipiridamol, Intercordin, Pentalong, Izoket, Nifedipina; d) Tratament anticoagulant: in insuficientele cardiace greu reductibile cu risc de tromboza: Heparina si apoi Trombostop ca tratament de intretinere; e) Vasodilatatoare: Hipopresol, Nitroglicerina, Minoxidil, Pentalong, Captopril. Terapia naturista recomanda: infuzie de frunze de mesteacan, urzica, patlagina, fag; pasta de dovleac fiert, suc de dovleac fiert, de rosii; ceai diuretic de ceapa si miere.

12. MIOCARDITE

Reprezinta afectari inflamatorii sau degenerative ale muschiului inimii (miocardul) produse de cauze diverse, altele decat cardiopatia ischemica. Cauze: a) idiopatice (necunoscute) generand Cardiomiopatia idiopatica: obstructiva, restrictiva sau congestiva; b) cauze infectioase: miocardite virale, rickettsiene, cu protozoare, micotice, bacteriene (bacil difteric, streptococ, pneumococ); c) toxice: medicamente ca citostatice, antidepresive, sulfamide; alcoolul (miocardita alcoolica); d) cauze metabolice: carente alimentare, deficit de vitamine din grupa B, dezechilibre electrolitice (hipopotasemie), endocrinopatii (mixedeme, hipertiroidie), obezitatea, hemocromatoze (excesul de fier); amiloidoza; e) boli de colagen: lupus eritematos diseminat, sclerodermie, poliartrita nodoasa; f) cauze genetice: boli neuromusculare degenerative; g) miocardite post-partum (dupa nastere). Tratament: inlaturarea cauzei si tratamentul insuficientei cardiace.



Bibliografie:

1. Editura Harrison - Principiile medicinei interne, Autori: A. S. Fauci, E. Braunwald, K. J. Isselbacher, J. D. Wilson, J. B. Martin, D. L. Kasper, S. L. Hauser, D. L. Longo, an de aparitie 2000;
2. Editura ALL - Clinica Mayo.Despre bolile inimii, Autor: Bernard J. Gersh, an de aparitie 2004;
3. Editura Corint - Bolile Inimii, Autor: Henri Lafont, an de aparitie 2003.

 

In primul rand, zeama de lamaie, fara alte ingrediente poate face minuni. Poti sa aplici, cu ajutorul unei pensule, zeama de lamaie pe unghii ca si cum te-ai da cu lac. Apoi, asteapta o jumatate de ora si poti sa iti speli unghiile. Apoi, uleiul de parafina este bine cunoscut pentru proprietatile sale de crestere. Se gaseste in toate farmaciile, asa ca poti sa il achizitionezi si sa iti rasfeti unghiile intr-o mica baie cu ulei de parafina. Daca nu te incanta ideea de ulei de parafina poti incerca cu ulei de masline. Pregateste un bol in care se gaseste ulei de masline caldut (nu fierbinte) si tine mainile acolo timp de 8 minute. Unghiile tale isi vor recapata stralucirea si vor creste multe mai repede. Tot pentru stralucire si intarirea unghiilor putem sa folosim si drojdia de bere.

 

Hemoglobina


Se poate considera ca medicina moderna incepe cu medicul, chimistul si alchimistul elvetian de orgine germana Paracelsus care a reusit nu numai sa reformeze chimia dar si sa o indrepte spre iatrochimie. Reale contributii in medicina le-au avut si chimistii Th. Sydenham si N. Lemery care au descoperit prezenta fierului in sange. Aceasta a fost o noua treapta castigata de stiinta. Daca sangele este esential pentru aproape toata lumea animala, clorofila este sangele lumii vegetale.






Eritrocite


Reactia clorofiliana a contribuit la diversificarea lumii vegetale, iar hemoglobina din sangele animalelor avea sa duca incet, ritmic, dar sigur oxigenul din plamani spre cele mai ascunse glande si cele mai minuscule celule. Iata cum viata vegetala cat si cea animala se reduc in final la fenomene de oxidare, prin intermediul clorofilei la plante si al hemoglobinei la animale, ambele avand roluri cheie in crearea si ritmicizarea acestui fenomen inca neelucidat suficient nici astazi: viata.


Un fapt este extrem de curios. Atat clorofila din plantele verzi cat si hemoglobina din sangele vertebratelor superioare au o structura chimica extrem de apropiata. Si una si cealalta contin grupe de atomi aproape identice, legate printr-un atom de magneziu la clorofila si printr-un atom de fier la hemoglobina. Foarte posibil ca acest fapt, pe care-l observase inca in 1901 biochimistul polonez M. Nencki, l-a impresionat puternic si pe chimistul german Hans Fischer si l-a tentat sa se ocupe indeaproape de lamurirea fenomenului.


Nu cumva natura a lasat omului acest mesaj ca sa inteleaga mai usor legatura dintre viata vegetala si cea animala? Caci asa precum in secolul trecut Pasteur prin lucrarile sale asupra fermentatieisi microbilor a dus la biologizarea chimiei, in secolul nostru, Hans Fischer, prin cercetarile migaloase, dar stralucit facute asupra clorofilei si hemoglobinei, a contribuit la chimizarea biologiei.


Principalul component al sangelui s-a dovedit a fi hemoglobina (continand un pigment rosu cu rol important in organism), care este pompata de inima in toate partile corpului. Un litru de sange duce cu sine - sub forma de oxihemoglobina - circa 200 ml de oxigen spre viscere si celule. Numele hemoglobina provine de la cuvantul grecesc haima (sange) si globulina (o proteina). Pigmentul haima care se gaseste in hematiile vertebratelor le da culoarea rosie prin fierul pe care-l contine in molecula. Hemoglobina fixeaza - dupa cum s-a mentionat - oxigenul in plamani, dand oxihemoglobina, o combinatie labila, forma prin care se transporta oxigenul spre toate organele unde este nevoie de el. Aceasta fixeaza apoi oxidul si chiar bioxidul de carbon la hemoglobina, dand carboxihemoglobina - o combinatie care se poate retransforma din nou in hemoglobina. Acest colorant rosu al sangelui are greutatea moleculara 68000.


Totusi, unele animale - de exemplu racii - au sangele nu rosu, ci albastru (spre surprinderea nobilimii engleze din secolele trecute care era convinsa ca "numai nobilii au sange albastru in vene"). Acest tip de "hemoglobina" este hemocianina (haima=sange, kuanos=cupru), deci ohemoglobina care contine in molecula in loc de un atom de fier, unul de cupru, care-i da culoarea albastra in loc de cea rosie.


 Trombocite





 Sangele vertebratelor contine globule, plasma si gaze. Globulele sunt de doua feluri: rosii (sau hematii), identificate de Malpighi in 1665 si albe (sau leucocite), asa cum aratase englezul W. Hawson in anul 1770. Globulele rosii se gasesc in numar impresionant, aproximativ 5 milioane intr-un mililitru cub de sange. Ele contin globulina, saruri de potasiu si fosfati. Analizele spectrale au aratat prezenta fierului (1g la 200g de hemoglobina).


 Globulele albe sunt mult mai putin numeroase decat cele rosii. Un litru de sange contine 8 miliarde, adica revine o globula alba la 750 globule rosii. Mecinikov a aratat ca rolul acestora este de a apara organismul de infectii (de microbi patogeni), luptandu-se cu "inamicul" prin asa-nimita fagocitoza.

 

Unul din principalele riscuri pentru sanatate este consumul de grasimi
animale in cantitati prea mari; organismul are nevoie de grasimi in
cantitati mici.
GRASIMILE SATURATE se gasesc in primul rind in carnea de vaca, porc si
oaie si in diversele produse preparate din aceste feluri de carne si din
grasimea lor, cum sint cirnatii, placintele cu carne, hamburgarii etc.;
excesul de grasimi saturate poate duce la boli ale arterelor coronare,
la ingrasare si obezitate;
GRASIMILE NESATURATE se gasesc in carnea de peste, pui, curcan, rata, in
oua, fasole, linte, seminte de floarea soarelui si in produsele care
contin aceste alimente; grasimile nesaturate prezinta mai putine
riscuri, dar in cantitati prea mari pot duce la ingrasare si la riscul
aparitiei unor boli;
In loc de carne grasa sau slanina, cumparati cantitati mici de carne
slaba; consumati mai multa carne de peste de orice fel; de asemenea,
ficatul este aliment foarte bun, care contine fier; mincarurile
traditionale din fasole si alte leguminoase sint hranitoare; cind le
gatiti folositi cit mai putine grasimi animale si evitati prajitul; de
asemenea, incercati sa evitati sa puneti grasimi in supe sau ciorbe; in
concluzie, cu cit mincati mai putine grasimi, cu atit mai bine pentru
sanatatea dumneavoastra.
Sursa: Centrul National de Promovare a Sanatatii si Programe -
Institutul de Management al Serviciilor de Sanatate. Newsletter

 

Stilul de viata sanatos reduce riscul unor boli grave si al mortii
premature. Nu toate bolile pot fi insa prevenite. Studiile stiintifice
au identificat anumite tipuri de comportament care contribuie la
aparitia unor maladii grave, soldate cu decese premature. Numeroase
decese datorate in special bolilor arterelor coronare si cancerelor
bronhopulmonare pot fi prevenite. Sanatate nu inseamna doar evitarea
imbolnavirilor de tot felul. Sanatatea inseamna in egala masura
pastrarea unei stari de bine din punct de vedere fizic, mental si
social.
Pentru un om care nu doreste sa aiba probleme de sanatate, nu conteaza
doar sa manince cu placere. Pentru el, important este si CE maninca. O
alimentatie sanatoasa poate fi chiar mai ieftina. Ideile traditionale
despre ce inseamna o hrana sanatoasa sint valabile si astazi. Consumul
legumelor cultivate in gradina ofera numeroase beneficii pentru
organism. Consumul zilnic de carne in cantitati mari - o alta idee
traditionala - prezinta insa mari riscuri pentru sanatate. Studii
recente au demonstrat ca grasimile si carnea in cantitati mari sint
daunatoare sanatatii omului. Organismul uman are nevoie de cantitati
mici de hrana si nu in fiecare zi. Cu cit mincam mai putina carne si
grasimi animale, cu atit scad riscurile pentru sanatate.
Sursa: Centrul National de Promovare a Sanatatii si Programe -
Institutul de Management al Serviciilor de Sanatate.Newsletter

 

Constipatia reprezinta o intarziere a tranzitului intestinal; eliminare de scaune putin abundente si rare; exista o constipatie zisa simptomica sau secundara (tumori, stari postoperatorii, pareze, convalescente, post etc.) si o constipatie zisa habituala sau functionala cronica; aceasta din urma poate avea la randul ei cauze diverse: alimentatie saraca in celulozice, saruri minerale, ptoze viscerale, tulburari endocrine, dischinezie biliara hipotona, spasm functional al sfincterului anal, etc.

Sursa: Sanatate cu plante

 

Caderea parului este de obicei intalnita la persoanele in varsta, dar aceasta afectiune poate aparea si la persoanele mai tinere, atunci cand reprezinta semnul unor boli (hipertiroidism, congestie pulmonara, sifilis, tifos). Parul incepe sa se rareasca si sa cada in special in regiunea occipitala. Cauzele caderii parului pot fi si constitutia organismului uman, astfel calvitia poate aparea cand pielea la nivelul capului este grasa, sau din contra uscata, fiind precedata si de matreata.

Coada calului (Equisetum arvense) constiutie un remediu natural excelent in tratarea si vindecarea afectiunilor pielii capului. Ceaiul cald de coada calului este eficient in acest caz daca se maseaza pilea capului atat dimineata, cat si seara.

Pentru tonifierea pielii capului amestecul rezultat cu ajutorul plantelor: radacini de obligeana (Acorus calamus), radacini si tulpini de cicoare (Cichorium intybus) este foarte eficient. Cu acest amestec se maseaza pielea capului.

Pentru cresterea parului un remediu natural il constituie masarea si spalarea pielii capului (dimineata si seara) cu urmatoarele ceaiuri: ceaiul preparat cu ajutorul plantelor: frunze de mesteacan raios (Betula verrucosa), urzica mare (Urtica dioica).

Impotriva caderii parului specialistii recomanda urmatoarea reteta ce poate fi preparata la farmacie: tinctura de ardei (Tinct. Capsici) 2.5 g, tinctura de China (Tinct. Chinae comp.) 2.5 g, acid tanic (Tannini) 2.5 g, alcool camforat (Spirit. camphorati) 10 g, alcool diluat (Spirit. vini dil.) 200 g.
Sursa: Sanatate cu plante

 

Carceii se produc la nivelul gambelor in principal datorita unei lipse de potasiu in organismul uman. Statul in anumite pozitii poate de asemenea provoca acest gen de carcei. De exemplu statul picior peste picior o perioada mai lunga de timp poate provoca la nivelul gambei, carcei.

Daca lipsa de potasiu este cauza aparitiei carceilor la nivelul gambei, se recomanda a se consulta medicul specialist. Ceaiul de coada racului (Potentilla anserina), reprezinta un remediu natural pentru indepartarea si prevenirea aparitiei carceilor la nivelul gambei. Trei cani bautate zilnic din acest ceai sunt suficiente pentru a ajuta in prevenirea carceilor.

Sursa: Sanatate cu plante

 

Masajul bebeluşului este recomandat imediat ce cordonul ombilical a fost eliminat. Masajul stimulează circulaţia sangvină, tonifică musculatura, relaxează nou – născutul şi îl ajută să-şi consume energia.

Masajul mâinilor sau netezirea acestora se face cu bebeluşul aşezat pe spate cu picioarele spre cel care-i face masaj. Cu mâna stângă este apucată mânuţa dreaptă a copilului, uşor ridicată, iar cu dreapta, se netezeşte uşor, fără alunecare, fără presiune, partea interioară a antebraţului şi a umărului, dinspre cot spre piept.


Masajul se repetă de 4-6 ori şi apoi se aplică aceeaşi procedură pentru cealaltă mânuţă.

Masajul spatelui se aplică la bebeluşi dupa varsta de 2 luni. Copilui este aşezat pe burtica şi se sprijină cu piciorele de cel care-i aplică masajul. I se netezeşte cu dosul palmei spatele, de la funduleţ spre gât, apoi palmele , de la gât spre funduleţ. Mişcare se repetă de 4-6 ori.
Sursa: SanatateaTV.ro