Medicină informativă

Anatomia prostatei

Prostata se gaseste situata sub vezica, inapoia pubelului, inaintea rectului si deasupra perineului. Are forma unei castane, cu varful in jos, corespunzand orificiului inferior a uretrei prostatice si cu baza in sus, spre vezica. Un sunt pe fata posterioara o separa in 2 lobi laterali. Ca dimensiuni, are o inaltime de 2,5-3,0 cm, o latime de 4 cm si o grosime de 2-2,5 cm.

Dimensiunile variaza dupa varsta si indivizi. La copil este mica, ca de altfel toate formatiunile genitale. Prostata creste subit la epoca pubertatii si atinge completa dezvoltarea la 20-25 ani. Dupa 50 de ani, uneori mai devreme (si invers cu celelalte formatiuni genitale, care sufera o atrofie mai mult sau mai putin marcata), ea incepe sa creasca din nou si poate ajunge un volum dublu, triplu sau chiar cvadruplu, fata de dimensiunile gasite la adulti. Uretra prostatica este inconjurata, la originea ei de un inel de fibre musculare care se continua, in sus, cu musculatura vezicala: aceste fibre constituie sfincterul intern, neted al uretrei sau sfincterul vezical.

La sfarsitul ei, la nivelul ciocului prostatei, uretra este, deasemenea, inconjurata de fibre musculare, care constituie al doilea inel muscular - sfincterul extern striat al uretrei. Acest al doilea sfincter este supus vointei si el este acela care poate amana actul mictional, dupa aparitia nevoii de urinare, gratie contractiei lui voluntare.

Datorita celor doua sfinctere, de la inceputul si sfarsitul ei, uretra posterioara se gaseste, in permanenta, inchisa, cu exceptia mictiunii si ejacularii, prin actiunea tonica a acestor muschi sau prin contractia lor.

In jurul uretrei imediat sub mucoasa, se gasesc glandele periuretrale, care sunt separate de glandele prostatice prin fibrele musculare ale sfincterului intern. Degenerescenta adenomatoasa a acestor glande periuretrale ar sta la originea dezvoltarii adenomului de prostata.

Greutatea ei este de 20-25 grame si are o consistenta ferma si elastica.

Prostata este strabatuta, in interiorul ei, de uretra prostatica, lunga de 2,8-3 cm. Glandele prostatice (circa 30-40) se deschid prin mici orificii de cele doua parti ale veru montanum-ului. Prin aceste mici orificii, in caz de uretrita, germenii microbieni (gonococul mai ales), continuti in uretra, trec in prostata si determina o prostatita, acuta sau cronica. In uretra prostatica se deschid si cele doua canale ejeculatoare (la nivelul veru montanum-ului) si inflamatia lor, care se poate produce tot dupa inflamatia uretrei, poate determina aparitia unei deferentite sau epididimite si in leziunile cronice, o stenoza a canalelor ejaculatoare.

Si azi sunt discutii daca hipertrofia de prostata se dezvolta din glandele prostatice propriu-zise, extrasfincteriene, sau din glandele periuretrale intrasfincteriene. Cei mai multi specialisti admit ultima teorie.

In glandele prostatice, mai les la batrani, se gasesc adesea mici graunte galbene, mai mult sau mai putin rotunde, cat un bob de mei sau mai mari care se numesc simpexiuni.