Medicină informativă

Dilatatiile Esofagiene

Dilatatiile esofagiene pot fi intalnite in afara oricarui obstacol organic, asa cum exista in megaesofag, sau pot fi consecinta unor obstacole organizate (stenoze organice, tumori etc.).De asemenea este de stiut ca dilatatiile esofagului pot cuprinde intreaga circumferinta a esofagului (megaesofag), sau din contra, numai o portiune din circumferinta acestuia, asa cum se intampla in diverticulii esofagieni.

    a)Megaesofagul mai este cunoscut si sub numele de dilatatie idiopatica a esofagului.Termenul de achalazie a cardiei este inca gasit ca mai potrivit pentru a explica boala printr-o "insuficienta neuro-musculara a corpului esofagian, manifestata prin pierderea tonusului si a aptitudinii undei peristalticei primare".Desi cauza bolii nu este cunoscuta, totusi modificarile activitatii neuromotorii a esofagului au fost dovedite.

Boala se intalneste mai frecvent intre 40 - 60 anidar, poate, practic, sa apara la orice varsta.Debutul poate fi lent sau brusc, determinat de indigestia pripitaa unui aliment sau de o tulburare emotiva.Din punct de vedere clinic, disfagia, durerea retrosternala aproape continua si regurgitarea sunt mai intotdeauna prezente.Si in aceasta boala se intalneste uneori o deglutitie mai usoara pentru alimentele solide decat pentru cele lichide.Spre deosebire de varsaturile din stenoza pilorica, regurgitatiile din megaesofag sunt destul de abundente, contin alimente nedigerate, nu au acid clorhidric si sunt insotite de un miros fetid.Boala are o evolutie de lunga durata si un prognostic in general bun.

Tratamentul, sub supravegherea si indicatiile medicului, va incepe cu psihoterapie, regim alimentar adecvat (alimente semilichide), iar ca medicamente : anticolinergice, tranchilizante (Napoton, Diazepam) etc.Uneori poate fi indicat tratamentul chirurgical.

    b)Diverticulii esofagieni fiind o dilatare ce intereseaza numai o portiune din circumferinta esofagului, capata pana la urma din aceasta cauza aspectul unor degete de manusa.Diverticulii pot fi congenitali (prezenti la nastere) sau dobanditi  (atunci cand apar in timpul vietii).Cand un diverticul este format din intreg peretele esofagian, avem de a face cu diverticuli zisi adevarati, spre deosebire de diverticulii falsi, formati numai din mucoasa si submucoasa care herniaza printr-un punct slab al musculaturii esofagului.Dupa modul lor de formare, diverticulii se impart in diverticuli de pulsiune -care se formeaza prin presiunea bolului alimentar asupra peretului esofagului - si in diverticuli de tractiune, produsi de retractii periesofagiene.In sfarsit, dupa localizare, diverticulii esofagieni se impart in diverticuli faringo-esofagieni (Zenker) si in diverticuli esofagieni propriu-zisi.

     Tratamentul este inainte de orice igienico-dietetic, administrandu-se bolnavului alimente care sa permita inaintarea cu usurinta a bolului alimentar.Pentru a preveni diverticulita , medicul poate recomanda sulfamide si antibiotice.La tratamentul chirurgical se poate apela in diverticulii faringo-esofagieni (Zenker) care sunt accesibili interventiei.