Suferintele stomacului operat
- Boli digestive -
Faptul ca bolnavul cu ulcer gastric sau duodenal, inainte de a fi trimis la interventia chirurgicala, trebuie sa epuizeze toate posibilitatile pe care le ofera tratamentul medical, se datoreste suferintelor care pot aparea dupa actul operator. Asemenea tulburari, care isi fac aparitia dupa rezectia gastrica facuta printr-o metoda sau alta, pot sa survina imediat (complicatii precoce) sau pot sa apara in timp, mult mai tarziu (complicatii tardive).
Complicatiile precoce sunt hemoragiile, infectiile si uneori obstructia gurii de anastomoza, care apar inca in timpul internarii bolnavului. Tratamentul unor asemenea complicatii revine medicului sub supravegherea caruia se gaseste bolnavul operat.
Complicatiile tardive, care apar dupa externarea bolnavului, sunt acelea care mai devreme sau mai tarziu il determina pe bolnav sa se adreseze din nou medicului. Complicatiile tardive care se intalnesc mai frecvent si de care ne vom ocupa aici pe scurt sunt: gastrita bontului, ulcerul peptic, sindromul jejunal (dumping), sindromul hipoglicemic, sindromul de ansa aferenta si sindromul carential.
• Gastrita bontului (sau stomita) este inflamatia gurii de anastomoza a stomacului si se insoteste de dureri epigastrice si de alte manifestari pe care le-am intalnit in gastrita cronica. Diagnosticul rezulta din datele ce ni le ofera examenul radiologic si mai ales gastroscopia (fibroscopia), iar tratamentul este acelasi ca si la gastrite.
• Ulcerul peptic se produce datorita faptului ca interventia chirurgicala efectuata nu a reusit sa indeparteze toate zonele care raspund de secretia de acid clorhidric a stomacului. Ulcerul peptic apare pe gura de anastomoza sau pe ansa intestinala aferenta. Clinic, boala se insoteste de dureri intense periombilicale sau mai mult in partea stanga si cu tendinta la iradiere in spate. Se calmeaza dupa mese, dar uneori pot avea un caracter continuu. Durerile se insotesc destul de des de diferite tulburari dispeptice (greturi, balonari, varsaturi). Unele complicatii, de genul perforatiilor sau hemoragiilor, pot face necesara o noua interventie chirurgicala.
Diagnosticul se fixeaza pe baza semnelor clinice, examenului radiologic si a gastroscopiei.
Tratamentul igienico-dietetic si medicamentos este asemanator cu acela din ulcerul gastric sau duodenal.
• Sindromul jejunal (dumping) apare rar in rezectiile anastomoza gastro-jejunala. Patrunderea direct in jejun a unor alimente ca laptele, dulciurile, supele concentrate, grasimile etc. poate sa fie urmata destul de repede - o jumatate de ora dupa mesele respective - de o serie de tulburari ca acelea pe care le mentionam. Practic aceste tulburari constau din balonari, greturi, palpitatii, ameteli, transpiratii si uneori stari de lipotimie (lesin), care-l obliga pe bolnav sa se aseze. Pozitia culcata face ca asemenea tulburari sa diminueze in intensitate sau sa dispara, iar adoptarea acestei pozitii imediat dupa mese le poate preveni.
Tratamentul trebuie sa inceapa prin respectarea unui regim alimentar, in care se vor evita alimentele care am vazut ca declanseaza tulburarile. Repausul culcat dupa mese este indicat. Ca medicamente se recomanda de regula bolnavilor Acidopeps (fiind in general vorba de aclorhidrici), iar inainte de mese cate o lingurita din solutia de novocaina 1%.
• Sindromul hipoglicemic apare la 2-3 ore dupa ingerarea de dulciuri. Se produce o crestere a glucozei in sange (hiperglicemie), urmata de o hipoglicemie, sub influenta secretiei unei cantitati mai mari de insulina. Odata cu aceasta, bolnavii acuza ameteli, cefalee, tremuraturi, transpiratii, anxietate, stari de lipotimie, iar glicemia poate sa scada pana la 0,4-0,5%.
Tratamentul reclama un regim cu cantitati mici de glucide, cu mese reduse ca volum si servite la intervale mici, iar in timpul crizei se administreaza cantitati reduse de zahar.
• Sindromul de ansa aferenta survine destul de rar (intr-o proportie de 1% din cazurile operate) si numai la aceia la care s-a facut un anumit tip de rezectie gastrica (Billroth I). Suferinta este data de o staza prelungita in ansa aferenta si este mai frecvent favorizata de prezenta unei anse mai lungi, indoita sau tractionata de procese aderentiale. Bolnavii se plang de senzatie de plenitudine, dureri postprandiale, greturi, varsaturi alimentare si bilioase si uneori diaree.
Pentru diagnostic se folosesc semnele clinice si eventual cele radiologice, care semnaleaza o ansa aferenta alungita si dilatata.
Tratamentul igienico-dietetic va consta dintr-un regim alimentar de crutare, iar ca medicatie se prescriu anticolinergice si uneori chiar antibiotice.
• Sindromul carential este relativ frecvent intalnit la bolnavii rezecati gastric, la care, din cauza tulburarilor ce survin in digestia si absortia alimentelor, apar o anemie si o denutritie destul de severe. Anemia din cauza unor sangerari continue este de tip hipocrom (feripriva) si apare mai frecvent la femei. Se remarca paloarea accentuata a pielii (tegumentelor) si mucoaselor, caderea parului, friabilitatea unghiilor etc. Ca tratament se administreaza preparate din fier. Pe de alta parte, denutritia poate lua uneori un caracter sever, bolnavii pierzand in greutate peste 10 kg. Se recomanda un regim echilibrat, bogat in proteine, ca si administrarea de vitamine, preparate de calciu etc.
