Dizenteria bacilara - informatii complete
- Boli digestive -
Dizenteria bacilara este o boala transmisibila acuta, caracterizata prin dureri abdominale si scaune diareice cu mucus, puroi si sange.
Agentul etiologic. Bacilii dizenterici, germeni din grupul Shigella cu mai multe subgrupe sau tipuri (Shigella disenteriae, Shigella Flexneri etc.).
Raspandirea geografica - frecventa. Raspandirea universala, dar frecventa crescuta in zonele cu clima calda si chiar in cele cu clima temperata in sezoanele de vara.
Sursa de infectie. Omul bolnav si purtatorul, ce elimina germenii prin materiile fecale.
Modul de transmitere. Direct de la omul bolnav, sau purtatorul de germeni. Indirect prin apa, alimente (lapte, zarzavaturi, fructe) recent contaminate sau prin folosirea obiectelor contaminate (lenjerie). Mustele au rol important in raspandirea bolii prin contaminarea alimentelor.
Calea de patrundere in organism este digestiva.
Incubatia. Cu limite intre 2 si 8 zile si cu o medie intre 3 si 6 zile.
Simptomatologie. Debutul bolii este de regula brusc si boala evolueaza cu dureri abdominale sub forma de colici, tenesme, 20-50 sau mai multe scaune diareice muco-sanguinolente, o temperatura de 38-39 grade si o stare generala alterata. Pe langa forme clinice usoare, exista forme severe (hipertoxice) care se insotesc de o deshidratare masiva si tulburari neuropsihice grave.
Durata perioadei de contagiozitate. Pe tot timpul eliminarii microbilor prin materiile fecale, inclusiv in convalescenta, iar in formele cronice ani de zile.
Receptivitate - imunitate. Receptivitatea este generala. Boala nu lasa imunitate.
Produse patologice ce se recolteaza in vederea diagnosticului etiologic. Materii fecale, recent recoltate (cu sonda Nelaton); serozitate de la nivelul leziunilor mucoasei rectale si sange.
Diagnosticul si examenele de laborator necesare diagnosticului etiologic. Diagnosticul clinic se face pe baza semnelor clinice amintite, iar diagnosticul etiologic prin izolarea germenului din materii fecale, prin insamantari pe medii de cultura. Alte diferite reactii (de anglutinare, precipitare etc.) sunt indicate in scop de diagnostic.
Tratamentul. Bolnavul este izolat in spital, pus la repaus la pat si la un regim alimentar hidric (ceaiuri, supe de morcovi, zeama de orez etc.) ce se poate imbogati treptat. Ca medicamente se recurge mai frecvent la tetraciclina, dar pot fi folosite si alte antibiotice (neomicina, polimicina, kanamicina etc.). Tratamentul se poate completa cu diferite dezinfectante intestinale (Saprosan, Mexaform, Intestopan etc.).
