Chistul hidatic (hidatidoza sau echinococoza)
- Boli digestive -
Agentul etiologic al bolii la om este forma larvara a unui parazit in forma de panglica (Taenia echinococcus), din clasa cestodelor. Daca parazitul adult format din numai 3-4 segmente (proglote) masoara in lungime 3-6 mm, in schimb forma larvara (echinococul sau hitatida), care este o vezicula de forma sferica poate sa ajunga la un diametru de 10-20 cm.
Sursa de infectie. Aparitia si mentinerea unui rezervor natural de infectie in aceasta boala este asigurat de "ciclul pe care-l realizeaza parazitul intre cele doua categorii de gazde ale sale". Din acestea cainelui si altor animale le revine rolul de gazda definitiva (ca purtatoare a parazitului adult), iar bovinelor, ovinelor etc. (parazitate de forma larvara a parazitului) le revine rolul de gazda intermediara.
Modul de transmitere. Cainele si celelalte gazde definitive se infesteaza prin ingerarea organelor parazitate, aruncate de la animalele care fac forma larvara, iar ovinele, bovinele etc. se infesteaza prin ingerarea oualor eliminate odata cu dejectiile de catre gazdele definitive. Omul se infesteaza deasemenea ingerand ouale parazitului de pe mainile murdare sau prin intermediul alimentelor nespalate. Trecerea bolii la om este favorizata si de contactul cu cainii si pisicile, pe blana carora se gasesc frecvent ouale parazitului, sau din contactul cu oile, pe lana acestora putand ajunge de la caine ouale acestei tenii.
Cale de patrundere. Digestiva, iar localizarea mai frecventa este in ficat, plaman dar si in oricare alt organ.
Durata perioadei de incubatie. Destul de lunga, uneori pana la 1-2 ani sau mai mult.
Simptomatologie. Atata timp cat chistul este inca mic, simptomele sunt mai neinsemnate si sunt reprezentate de dureri vagi in hipocondrul drept, balonari, senzatii de greata, dezgust pentru grasimi si unele manifestari cu caracter alergic. Dupa 2-3 ani chistul ajunge la o marime care poate sa determine modificari hepatice si unele tulburari mai accentuate sau mai putin accentuate.
In afara de ficat, chistul hidatic se localizeaza destul de frecvent si in plaman, cand se inregistreaza tuse, hemoptizii repetate, dureri toracice si dispnee. Hemoptiziile mici si in special repetate sunt un semn important al hidatidozei pulmonare.
Tulburarile intalnite in localizarile mai rare din splina, rinichi, inima, organele genitale etc. sunt in functie de organul in care s-a dezvoltat chistul si de marimea acestuia. O parte din simptomele digestive sau extradigestive au la baza si o componenta toxico-alergica.
Pruritul (mancarimea), urticaria, eozinofilia sanguina etc., produse prin mecanism toxico-alergic, sunt intalnite destul de frecvent in hidatidoza.
Durata perioadei de contagiozitate. Omul care face forma larvara nu este contagios. Cainele si celelalte gazde definitive sunt contagioase atata timp cat sunt purtatoare ale parazitului adult.
Tratamentul. Tratamentele medicamentoase incercate n-au dat rezutate satisfacatoare. De aceea in cazurile indicate se apeleaza la tratamentul chirurgical, cu precautia de a se evita ruperea peretilor chistului.
