Fascioloza hepatica (distomatoza hepatica)
- Boli digestive -
Este un parazit in forma de frunza, fasciola (Fasciola hepatica, sin.Distomum hepaticum) din clasa trematodelor. Parazitul masoara in lungime 2-4 cm, iar in largime aproximativ 1 cm.
Sursa de infectie. Gazda principala a parazitului este oaia, dar destul de frecvent pot fi si alte animale, cum ar fi vitele cornute, calul, cainele, iepurele, veverita etc., care, parazitate, elimina ouale parazitului in dejectii.
Modul de transmitere. Ouale eliminate ale parazitului evolueaza in apa, trecand printr-o gazda intermediara reprezentata de un gasteropod acvatic din genul Lymnaea. In cele din urma, eliberat, parazitul sub forma de cercari inchistati (adolescari) ajunge pe diferite plante, care cresc pe marginea apelor statatoare sau curgatoare. Omul se imbolnaveste band apa contaminata, sau cel mai frecvent prin ingerarea unor asemenea cercari infectiosi, odata cu salata "cresson" (untisor), salatica sau alte plante de apa, de asemenea contaminate.
Cale de patrundere. Digestiva. Cel mai frecvent parazitul se localizeaza in ficat. Se poate insa uneori fixa si in plamani, creier, ochi, piele etc.
Durata perioadei de incubatie. Dezvoltarea parazitului pana la stadiul adult are loc in organismul gazdelor sale in aproximativ 3 luni.
Simptomatologie. Urmare a localizarii sale mai frecvent in ficat, principalele tulburari sunt din partea tubului digestiv si in special a ficatului. Astfel bolnavii vor acuza dureri in hipocondrul drept cu iradieri in umar, inapetenta, greturi, eructatii, varsaturi bilioase sau alimentare, senzatii de balonare si tulburari de tranzit intestinal (diaree sau constipatii). La unii bolnavi se constata hepatomegalie, ascita si un icter mai mult sau mai putin intens. Pe langa asemenea cazuri care pot evolua spre ciroza, altele au un prognostic la fel de sever prin complicatiile septice sau starile de casexie avansate. Pe de alta parte prin mecanism toxico-alergic in unele cazuri de fascioloza s-au inregistrat artrite cu caracter reumatoid, tulburari psihice, astenii accentuate, stari febrile, manifestari cutanate etc.
Durata perioadei de contagiozitate. Boala nu se poate transmite direct de la om la om. Gazdele definitive ale parazitului (ovinele) elimina ouale, atata vreme cat sunt infestate.
Tratamentul. Pe langa clorhidratul de 2-dehidroemetina, care se administreaza in aceleasi doze ca in amibiaza (120 mg pe zi, timp de 10 zile), se mai foloseste Entobexul, tablete de 50 mg, 9 pe zi, 15 zile si Hexaclorparaxilolul (Cloxilul) in doze de 60 mg/kilocorp timp de 5 zile. Totusi problema tratamentului in aceasta parazitoza este departe de a fi rezolvata.
