Oxiuriaza (enterobioza)
- Boli digestive -
Agentul etiologic:
Este un parazit de forma cilindrica, oxiurul (Enterobius vermicularis san. Oxyuris vermicularis), din clasa nematodelor. Masculul are in lungime 2-5 mm (cu extremitatea posterioara intoarsa in forma de carja spre partea ventrala), iar femela mai mare, pana la 1 cm in lungime si cu extremitatile drepte.
Repartitie geografica:
Universala, frecventa. La noi de asemenea pare sa fie parazitoza cea mai frecventa.
Sursa de infectie:
Omul parazitat.
Modul de transmitere:
Ouale parazitului sunt depuse de femela acestuia in regiunea anala, unde devin infectioase in cateva ore. Transmiterea bolii se face prin intermediul acestor oua, care, imprastiate in mediul exterior, ajung sa fie ingerate de catre alte persoane, odata cu alimentele contaminate.
Pe langa heteroinfestatie, in aceasta parazitoza exista o autoinfestatie exogena, prin vehicularea la gura a oualor din regiunea anala a aceleiasi persoane, o autoinfestatie endogena, atunci cand femela eclozeaza in intestin si o retrofectiune, atunci cand larvele provenite din ouale care au eclozat in regiunea anala pot sa se intoarca in intestin si sa dea nastere la noi adulti.
Cale de patrundere:
Infestarea se face pe cale digestiva, sau, in cazul retrofectiei, pe cale anala. Parazitii se localizeaza in cec, apendice, prima portiune a intestinului gros si chiar in ultima portiune a ileonului; exceptional, parazitii pot ajunge in alte organe.
Durata perioadei de incubatie:
De la data infestarii si pana la data la care femelele adulte ale parazitului dezvoltate in intestin pot sa coboare in regiunea anala si sa depuna oua, trec aproximativ doua saptamani.
Simptomatologie:
Pe langa pruritul anal si nazal de natura alergica, cei infestati acuza si o serie de tulburari digestive. Astfel, cei mai multi se plang de dureri abdominale periombilicale sau in fosa iliaca dreapta, greturi, varsaturi si tulburari de tranzit intestinal. Tenesmele si gratajul (scarpinatul) din regiunea anala pot favoriza aparitia de hemoroizi sau prolaps rectal. Frecvent oxiurii se pot fixa in apendice si sa provoace crize apendiculare prin congestia si inflamatia acestuia. Alte tulburari apar in oxiuraza datorita localizarii parazitilor si in alte organe. Asa, de exemplu, pot ajunge, la fetite, in special, in regiunea vulvo-vaginala si sa provoace o vulvo-vaginita. In cazuri mai rare, larvele de oxiuri ar patrunde in grosimea pielii si ar determina o dermatita liniara. In sfarsit, diferite tulburari neuropsihice intalnite in oxiuraza sunt provocate prin mecanism toxico-alergic.
Durata perioadei de contagiozitate:
Pe tot timpul perioadei de infestare.
Receptivitate - imunitate:
Receptivitatea este generala, iar imunitatea neprecizata.
Tratamentul:
In locul preparatelor mai vechi, toxice si adeseori ineficiente, astazi se pot folosi Nematoctonul (sirop sau tablete) si mai ales Vermigalul, produse de industria noastra farmaceutica. Vermigalul, cel mai eficace si comod de luat, se administreaza in doza de o lingurita la 10 kg greutate intr-o singura zi.
