Este un parazit mic, din clasa nematodelor. Masculul masoara 1mm, iar femela, mai lunga nu depaseste 2,5mm.
Omul este infestat de larvele filariforme pe doua cai: fie prin tegumente, circulatie venoasa, aparat respirator, tub digestiv, fie prin ingerarea unor alimente si bauturi infestate.
Viermele se localizeaza in duoden si jejun. Boala este mai raspandita la tropice; la noi, cazurile sunt rare si apar in mine, unde exista caldura si umezeala.
Caracterizata prin prurit, eritem si petesii la locurile de trecere prin tegumente; prin
Simptome bronho-pulmonare in timpul traversarii aparatului respirator; in faza de fixare intestinala, parazitul provoaca colici abdominale, diaree sanguinolenta si anemie hipocroma, eventual semne de denutritie; semnele toxice nervoase sunt frecvente.
Unele preparate ca violetul de gentiana, subnitratul de bismut si altele n-au dat rezultate satisfacatoare. Un alt preparat, Ditiazanina, care s-a aratat ceva mai eficace, s-a dovedit a fi toxica pentru organism si ca atare a fost retrasa din practica. Pamoatul de pirviniu (Vermigalul), dat in doza zilnica de 0,005g/kilocorp, administrat 7 zile in sir da rezultate incurajatoare. Rezultatele cele mai bune se obtin insa cu Thiabendazol (Mintezol) dat in doza de 1 g pe zi, 7 zile sau 3 g pe zi, 5 zile.
