Medicină informativă

Dictionar medical de la A la Z

abces s.n. - acumulare  de  puroi într-un ţesut sau organ 
acromegalie s.f. - dezvoltare exagerată a extremităţilor corpului 
acupunctură s.f. - tratament medical prin înţepături în diferite  puncte ale corpului. 
adenoid, -ă adj. - cu aspect glandular
adenom s.n. - tumoare  benignă a unei glande
adenopatie s.f. - boală a ganglionilor limfatici
adipsie s.f. - lipsă de sete
adrenalină s.f. - hormon al glandelor suprarenale. 
aerofagie s.f. - înghiţirea unei mari cantităţi de aer
aerofobie s.f. - teamă patologică de aer
aeroterapie s.f.  - tratament al unor boli prin cură de aer
afazie s.f. - tulburare de  limbaj
afonie s.f. - pierdere  patologică a glasului 
agorafobie s.f. - teamă patologică de a traversa spaţii  largi
albumină s.f. - subsatnţă proteică complexă din materia vie
alcoolemie s.f. - prezenţa  alcoolului în sânge 
alelă s.f. - genă care prezintă mai multe forme
alergie s.f. - reacţie modificată a unui organism  faţă de un agent microbian, chimic etc.
alopatie s.f. - tratament medical bazat pe mijloace contrare naturii bolii
amigdalită s.f. - inflamaţie acută a amigdalelor 
anemie s.f. - stare de slăbiciune  cauzată de scăderea  numărului de globule roşii din sânge
anevrism s.n. - dilatare a peretelui unui vas sangvin
anexită s.f. - inflamaţie a anexelor uterului  (ovare,  trompe). 
anghină/angină s.f. - 1 inflamaţie a  faringelui şi a amigdalelor. 2 ~ pectorală . = boală care se manifestă prin
accese de sufocare şi dureri în regiunea  inimii.
angiografie s.f. - radiografie a vaselor sangvine 
antibiogramă s.f. - metodă de  laborator prin care se determină antibioticul cel mai  indicat contra unei  infecţii
microbiene. 
antibiotic, -ă adj., s.n. - (substanţă organică) cu efect bacteriostatic. 
antigen s.m. - substanţă care determină formarea de anticorpi.
antiseptic, -ă adj., s.n. - (medicament) care combate  infecţiile microbiene
apendice s.n. - mică prelungire a cecului 
apendicită s.f. - inflamaţie a apendicelui
apiterapie s.f. - tratament cu produse agricole
apofiză s.f. - proeminenţă pe suprafaţa unui os
apoplexie s.f. - pierdere  bruscă a cunoştinţei, cauzată de o hemoragie cerebrală
arahnoidă s.f. - meninge mijlociu
aritmie s.f. - tulburare a  ritmului normal al  inimii. 
arteră s.f. - vas sangvin care duce sângele de  la  inimă la  organe şi ţesuturi 
arteriografie s.f. - radiografie a arterelor
arterioscleroză s.f. - îngroşare şi sclerozare a pereţilor arterelor
arterită s.f. - inflamaţie a unei artere
artrită s.f. - inflamaţie a unei articulaţii
artritism s.n. - stare de boală cauzată de o încetinire a proceselor de nutriţie.
artrografie s.f. - radiografie a unei articulaţii 
artrologie s.f. - studiul  articulaţiilor
artroză s.f. - afecţiune  cronică degenerativă a articulaţiilor
astenie s.f. - stare de slăbiciune şi oboseală
astigmatism s.n. - defect al vederii cauzat de  inegalitatea curburii corneei sau cristalinului.
astmă s.f. - boală cauzată de greutatea în  respiraţie
ateroscleroză s.f. - depunere de grăsimi pe peretele  intern al arterelor
atonie s.f. - diminuare a elasticităţii ţesuturilor 
atrium s.n. - compartiment superior al  inimii
atrofie s.f. - regresiune morfoligică ori  funcţională a unui ţesut sau organ.
auricul s.n. - atrium 
avitaminoză s.f. - boală provocată de  lipsa vitaminelor din alimentaţie.
axon s.m. - prelungire a celulei nervoase 
bacteriologie s.f. - studiul bacteriilor
bacteriostatic, -ă adj., s.n. - (antibiotic) care împiedică dezvoltarea bacteriilor.
balneologie s.f. - studiul  acţiunii curative a apelor minerale sau  termale şi a nămolurilor 
balneoterapie s.f. - tratament cu ape minerale sau  termale şi nămoluri 
benign, -ă adj. - (despre boli) uşor vindecabil
biceps s.m. - muşchi între  umăr şi cot
biopsie s.f. - examen histologic al unei porţiuni dintr-un ţesut viu
bioritm s.n. - desfăşurarea  ritmică a activităţilor vitale 
biotic, -ă adj. - referitor  la activitatea vitală
blastoderm s.n. - membrană care dă naştere corpului embrionului. 
blastulă s.f. - a doua  fază în dezvoltarea unui embrion
blefarită s.f. - inflamaţie a pleoapelor
brahicefal, -ă adj. - cu craniul aproape  rotund 
bronhie s.f. - ramificaţie a traheii (lat. bronchia)
bronhografie s.f. - radiografie  a  bronhiilor 
bronhopatie s.f. - afecţiune  a  bronhiilor 
bronhoscopie s.f. - examinare  vituală a bronhiilor
bronşită s.f. - inflamaţie a bronhiilor
bursă s.f. - mic sac în piele cu  lichid vâscos 
calcifia vr. - (despre ţesuturi) a se întări prin depunere de săruri de calciu (după fr. calcification)
calcul s.m. - piatră la  rinichi 
cancer s.n. - tumoare malignă, formată prin înmulţirea  dezordonată a unui ţesut  organic 
cancerigen, -ă adj. - care produce cancer; oncogen
canceriologie s.f. - oncologie 
cangrenă s.f. - putrezire a ţesuturilor 
carcinom s.n. - tumoare malignă a ţesutului  epitelial 
cardie s.f. - orificiu al  stomacului care  comunică cu esofagul
cardiografie s.f. - înregistrare a bătăilor  inimii
cardiologie s.f. - studiul  inimii şi al afecţiunilor ei 
cardiopatie s.f. - boală de  inimă
catalepsie s.f. - înţepenire bruscă a muşchilor şi încetarea unor  funcţii cerebrale 
cataractă s.f. - opacifiere a cristalinului 
catgut s.n. - fir pentru suturi chirurgicale 
centrozom s.m. - corpuscul din centrul celulei, care  intervine în mitoză
cerebel s.m. - creierul mic
cerumen s.n. - materie  ceroasă din urechi
chemoterapie/chimioterapie s.f. - terapie prin  substanţe chimice
chil s.n. - lichid din  intestinul subţire, rezultat al digestiei 
chim s.n. - amestec rezultat din digerarea parţială a alimentelor din stomac
chirurgie s.f. - tratare a bolilor prin operaţii 
chist s.n. - tumoare  benignă
chiuretaj s.n. - curăţire a suprafeţei unei mucoase 
cifoză s.f. - încovoiere înapoi a coloanei vertebrale
cistită s.f. - inflamaţie a vezicii urinare
cistografie s.f. - radiografie a vezicii urinare
cistoscopie s.f. - examen endoscopic al vezicii urinare
citobiologie s.f. - biologie  celulară
citodiagnostic s.n. - diagnostic bazat pe studiul microscopic al celulelor 
citogenetică s.f. - studiul  cromozomilor 
citoliză s.f. - distrugere a elementelor celulare 
citologie s.f. - studiul celulei
citoplasmă s.f. - substanţă fundamentală vie a celulei
citopoieză s.f. - formare a celulelor
citostatic, -ă adj., s.n. - (substanţă) care împiedică înmulţirea celulelor 
claviculă s.f. - os care  leagă omoplaţii de stern
coccis s.n. - os triunghiular  la extremitatea de  jos a coloanei vertebrale
colagen s.n. - proteină complexă din piele, cartilaje etc. 
colecistită s.f. - inflamaţie a veziculei biliare
coledoc s.n. - canal prin care se varsă fierea în duoden 
colică s.f. - durere  abdominală puternică
colită s.f. - inflamaţie a colonului
colon s.n. - porţiune  finală a  intestinului gros
comă s.f. - pierdere  a  cunoştinţei, cauzată de o hemoragie cerebrală, diabet etc.
comisură s.f. - fascicul de  fibre nervoase care uneşte două regiuni simetrice ale emisferelor cerebrale 
 congestie s.f. - aflux anormal de sânge;  inflamaţie; hiperemie 
conglutina vt. - a coagula 
conioză s.f. - boală produsă de  inhalarea de praf
conjunctivită s.f. - inflamaţie a conjunctivei  (după fr.  conjunctivite)
coprologie s.f. - studiul biologic al  fecalelor 
coprostază s.f. - acumulare  de  fecale în organism
cord s.n. - inimă
cornee s.f. - membrană anterioară, transparentă, a ochiului 
cortex s.n. - scoarţă (cerebrală)
corticosteron s.m. - hormon din cortexul suprarenal 
corticosuprarenală s.f. - regiune corticală a glandei suprarenale  (după fr. cortico-surrénale)
cortizon s.n. - hormon al corticosuprarenalei
coxalgie s.f. - osteoartrită a şoldului 
coxartroză s.f. - reumatism cronic  la şoldului 
coxă s.f. - prima articulaţie de  la picioarele  insectelor
craniologie s.f. - studiul craniului
cranioscopie s.f. - determinare a calităţilor  intelectuale şi morale după forma craniului
craniu s.n. - scheletul osos al craniului 
crioanestezie s.f. - anestezie prin  frig.
criobiologie s.f. - studiul  fenomenelor biologice care se produc sub efectul  frigului 
crioterapie s.f. - tratament cu ajutorul  temperaturilor  foarte  joase 
cubitus s.n. - osul principal al antebraţului 
defectologie s.f. - studiu al celor cu deficienţe senzoriale şi  intelectuale 
deglutiţie s.f. - înghiţire
dendrită s.f. - prelungire protoplasmatică a neuronului 
dentină s.f. - ţesut osos care formează pulpa  dintelui 
dentiţie s.f. - 1 apariţia dinţilor la copii. 2 totalitatea dinţilor şi aşezarea  lor
denutriţie s.f. - stare a unui ţesut sau  organism în care  predomină dezasimilaţia
deontologie s.f. - totalitatea  normelor  care  reglementează relaţiile dintre medici şi dintre aceştia şi pacienţii lor
depigmentaţie s.f. - decolorare a pielii
dermatită s.f. - inflamaţie a pielii
dermatologie s.f. - ramură a medicinei care se ocupă cu bolile pielii
dermatomicoză s.f. - afecţiune a pielii, provocată de ciuperci parazite
dermatoză s.f. - boală de piele
dermă s.f. - ţesut  fibros conjunctiv, strat mijlociu al pielii
dextrocardie s.f. - situare a  inimii în partea dreaptă
diabet s.n. - boală caracterizată prin mărirea cantităţii de zahăr în sânge şi în urină
diafiză s.f. - parte mediană a unui os lung
diaforeză s.f. - transpiraţie  abundentă
diafragmă s.f. - muşchi între  torace şi abdomen
diagnostic s.n. - identificarea unei boli după simptome
dializă s.f. - metodă terapeutică de curăţire a sângelui în cursul  insuficienţelor  renale 
diencefal s.n. - parte a creierului situată între emisfere şi  trunchiul cerebral 
digestie s.f. - proces  fiziologic de  transformare a alimentelor în produşi asimilabili
diplegie s.f. - paralizie  bilaterală
dischilie s.f. - tulburare a etapelor secreţiei salivare
discopatie s.f. - boală a discurilor  intervertebrale 
disfagie s.f. - dificultate  la înghiţit 
dispnee s.f. - respiraţie grea
distrofie s.f. - leziune  organică datorată unei  tulburări de nutriţie
dizenterie s.f. - boală infecţioasă manifestată prin  diaree  dureroasă, cu sânge.
ectoderm s.n. - înveliş extern al embrionului 
ectopie s.f. - poziţie  anormală a unui organ 
eczemă s.f. - boală de piele care provoacă erupţii şi mâncărime
edem s.n. - acumulare de  lichid în ţesuturi 
electrocardiogramă s.f. - grafic  reprezentând  curenţii produşi de contracţiile inimii
electroencefalogramă s.f. - reprezentarea  grafică a activităţii electrice a creierului   
electroterapie s.f. - tratament medical cu  ajutorul curenţilor electrici
elongaţie s.f. - întinderea  terapeutică a unui  ligament sau nerv
embolie s.f. - astuparea unui vas sangvin cu un cheag de sânge
embriogeneză s.f. - dezvoltare embrionară
embriologie s.f. - studiu al stadiilor de dezvoltare a embrionului
embrion s.m. - primul stadiu din viaţa unui organism, începând de  la  fecundarea oului
emfizem s.n. - umflătură produsă prin  infiltrarea  aerului în ţesuturi 
enartroză s.f. - articulaţie mobilă
encefal s.n. - creier
encefalită s.f. - inflamaţie a encefalului
encefalografie s.f. - radiografie a encefalului 
encefalopatie s.f. - boală a encefalului 
endocard s.n. - membrană care căptuşeşte cavităţile  inimii
endocardită s.f. - inflamaţie a endocardului 
endocrinologie s.f. - studiul  glandelor  endocrine 
endoderm s.n. - foaie  interioară a endodermului 
enterită s.f. - inflamaţie a  intestinului subţire
enterocolită s.f. - inflamaţie a  intestinului subţire şi a colonului
entorsă s.f. - leziune a unei articulaţii cauzată de întinderea  sau  ruperea  bruscă a  ligamentelor 
enzimă s.f. - compus organic de natură proteică, solubil, care provoacă sau accelerează o reacţie; ferment  (
enzyme)
epidemie s.f. - boală infecţioasă care se extinde rapid
epidermă s.f. - strat superficial al pielii
epifiză s.f. - 1 glandă endocrină care influenţează dezvoltarea  glandelor  sexuale şi procesele metabolice. 2
extremitate a unui os lung
epigastru s.n. - partea superioară a abdomenului 
epiglotă s.f. - membrană care acoperă glota
epilepsie s.f. - boală nervoasă manifestată prin accese de convulsii şi pierderea  cunoştinţei
epistaxis s.n. - hemoragie  nazală
epiteliu s.n. - înveliş al pielii, al mucoaselor etc.
ergograf s.n. - aparat pentru înregistrarea  forţei musculare 
ergoterapie s.f. - tratament al unor boli prin muncă
eritem s.n. - roşeaţă a pielii, în unele boli
eritrocit s.n. - hematie 
erizipel s.n. - boală infecţioasă manifestată prin  erupţie cutanată roşie
esofag s.n. - parte a  tubului digestiv între  faringe şi stomac
excrescenţă s.f. - umflătură, tumoare pe un organ 
exoftalmie s.f. - ieşire în afară a globilor oculari 
facial, -ă adj. - al feţei
fagocit s.n. - celulă care digeră bacterii şi alte corpuri străine pătrunse în organism. 
fagocitoză s.f. - funcţia  fagocitelor
falangă s.f. - fiecare dintre oasele care  formează scheletul  degetelor 
febră s.f. - temperatură ridicată a corpului
febrifug, -ă adj., s.n. - (medicament) care reduce  febra
fecundaţie s.f. - fuziune a gameţilor, din care ia naştere zigotul.
femur s.n. - osul coapsei
fenotip s.n. - manifestare  vizibilă a caracterelor  ereditare în anumite condiţii de mediu
ferment s.m. - enzimă
fetus s.m. - făt
fibrilaţie s.f. - contracţii fine şi rapide ale unui grup de fibre musculare
fibrină s.f. - proteină filamentoasă din sânge care  intervine în procesul de coagulare 
fibrinogen s.n. - proteină din plasma sângelui; care se  transformă în  fibrină
fibroblast s.n. - celulă a ţesutului  conjunctiv  nediferenţiată
fibrom s.m. - tumoare  benignă din ţesut  fibros
filogenie s.f. - originea şi evoluţia organismelor vii 
fistulă s.f. - canal prin care se scurge o secreţie
fiziologie s.f. - studiul  funcţiilor organismelor vii
fiziopatologie s.f. - studiul  fiziologiei  organismului în  timpul bolii 
fizioterapie s.f. - tratament medical cu  ajutorul agenţilor  fizici naturali 
flebită s.f. - inflamaţie a venelor
flebotomie s.f. - incizie a unei vene 
flegmon s.n. - inflamaţie a ţesutului  subcutanat 
fobie s.f. - teamă patologică
frenic, -ă adj. - al diafragmei 
frenologie s.f. - pseudoştiinţă potrivit căreia caracterul şi  funcţiile  intelectuale depind de conformaţia craniului
ftiriază s.f. - boală de piele produsă de păduchi; pediculoză
ftizie s.f. - tuberculoză pulmonară
ftiziologie s.f. - studiul  tuberculozei pulmonare 
furuncul s.n. - inflamaţie subcutanată purulentă.
gamaglobulină s.f. - substanţă proteică cu acţiune  antimicrobiană specifică, în sângele celor  imuni (
gammaglobuline)
gambă s.f. - parte a piciorului de  la genunchi până la gleznă
gamet s.m. - celulă reproducătoare 
ganglion s.m. - umflătură pe traiectul unui vas  limfatic sau al unui nerv 
gastrită s.f. - inflamaţie a mucoasei stomacului
gastroenterită s.f. - inflamaţie a mucoasei stomacului şi a celei intestinale
gastrologie s.f. - studiul stomacului 
gastrulă s.f. - stadiu în dezvoltarea embrionului 
genă s.f. - unitate  funcţională a unui cromozom care poartă caracterele eredităţii
genetică s.f. - studiul  eredităţii
genitor s.m. - organism din care  ia naştere un hibrid
genotip s.n. - totalitatea genelor unui organism 
geriatrie s.f. - studiul aspectelor medicale ale îmbătrânirii (fr. gériatrie)
gerontologie s.f. - studiul aspectelor sociale, biologice şi medicale ale îmbătrânirii
gigantism s.n. - creştere exagerată a corpului
ginandrie s.f. - prezenţa  la femei a caracterelor sexuale secundare bărbăteşti 
ginecologie s.f. - studiul aparatului genital  feminin 
gingivită s.f. - inflamaţie a gingiilor
glandă s.f. - organ care produce o anumită secreţie
glaucom s.n. - creştere  a  tensiunii  intraoculare şi scăderea  acuităţii vizuale
glicemie s.f. - prezenţa glucozei în sânge
glicogen s.m. - substanţă zaharoasă din muşchi şi ficat, rezerva de glucoză a organismului 
glicozurie s.f. - prezenţa glucozei în urină
gliom s.n. - tumoare malignă a unui ţesut nervos
globulă s.f. - celulă care intră în compoziţia sângelui 
globulină s.f. - proteină din plasma sangvină
glomerulă s.f. - organ  format dintr-un vas de sânge  sau ţesut  limfatic cu aspect de ghem
glosită s.f. - inflamaţie a limbii
glosologie s.f. - studiu medical al  limbii şi afecţiunilor ei 
glotă s.f. - orificiu al  laringelui între coardele vocale 
granulom s.n. - mic nodul cauzat de o  inflamaţie cronică specifică
gripă s.f. - boală infectocontagioasă provocată de virusuri care afectează căile  respiratorii 
halucinaţie s.f. - tulburare  psihică constând în perceperea unor  lucruri sau  fenomene care nu există în  realitate
halucinogen, -ă adj., s.n. - (substanţă) care produce halucinaţii. 
haploid, -ă adj. - (despre  nucleul celular) care  posedă numai  jumătate din numărul de cromozomi
helioterapie s.f. - tratament prin expunere  la soare
hemangiom s.n. - tumoare  benignă a vaselor sangvine 
hematie s.f. - globulă roşie
hematologie s.f. - studiul sângelui
hematom s.n. - acumulare de sânge într-un ţesut
hematopoieză s.f. - formare a celulelor sangvine 
hematurie s.f. - prezenţa sângelui în urină
hemeralopie s.f. - slăbire a vederii spre seară
hemianestezie s.f. - pierdere a sensibilităţii pe  jumătatea  laterală a corpului
hemipareză s.f. - pareză a unei  jumătăţi a corpului
hemiplegie s.f. - paralizie a unei  jumătăţi laterale a corpului
hemofilie s.f. - predispoziţie ereditară la hemoragii
hemoglobină s.f. - pigment al globulelor  roşii din sânge
hemogramă s.f. - analiză pentru stabilirea compoziţiei sângelui
hemoliză s.f. - distrugere a globulelor  roşii din sânge (fr. hémolyse)
hemoptizie s.f. - eliminare de sânge prin  tuse 
hemoragie s.f. - scurgerea de sânge  dintr-un vas sangvin
hemostatic, -ă adj., s.n.- (medicament)  care  produce  hemostază
hemostază s.f. - oprire a unei hemoragii
hemoterapie s.f. - tratament prin transfuzii de sânge
hemotorax s.n. - acumulare de sânge în cavitatea  pleurală
hepatită s.f. - inflamaţie a ficatului
hidatic adj. chist ~ = pungă de  lichid  formată parazitar pe unele organe (ficat, plămâni, etc). 
hidrocortizon s.n. - hormon al corticosuprarenalei 
hidropizie s.f. - acumulare de  lichid într-o cavitate a corpului, într-un ţesut 
hidroterapie s.f. - utilizarea  terapeutică a apei
hiperacuzie s.f. - hiperestezia  auzului 
hiperemie s.f. - congestie
hiperestezie s.f. - sensibilitate  exagerată
hiperglicemie s.f. - creştere a cantităţii de glucoză în sânge
hipersecreţie s.f. - secreţie excesivă a unei glande. 
hipertensiune s.f. - creştere a  tensiunii arteriale 
hipertiroidie s.f. - hipersecreţie a tiroidei
hipertrofie s.f. - dezvoltare exagerată (a unui  organ). 
hipnoză s.f.  - stare de somn provocată artificial prin sugestie
hipoacuzie s.f. - hipoestezia  auzului 
hipocondru s.n. - parte  laterală a abdomenului 
hipoestezie s.f. - sensibilitate scăzută
hipofiză s.f. - glandă endocrină la baza creierului 
hipogastru s.n. - parte  inferioară a abdomenului 
hipoglicemie s.f. - scădere a concentraţiei  glucozei în sânge
hiposecreţie s.f. - diminuare a secreţiei unei glande 
hipotalamus s.n. - regiune a encefalului  la baza creierului 
hipotensiune s.f. - micşorare a  tensiunii arteriale 
hipotiroidie s.f. - hiposecreţie a tiroidei
histerografie s.f. - radiografie a uterului
histochimie s.f. - studiul compoziţiei chimice şi al metabolismului celulelor şi ţesuturilor 
histofiziologie s.f. - studiul  funcţiilor  celulei şi ale ţesuturilor 
histologie s.f. - studiul ţesuturilor 
homeopatie s.f. - terapeutică bazată pe administrarea de substanţe chimice în doze foarte mici, obţinute prin
diluţii succesive, ce produc afecţiuni analoge bolii care se combate
homeostazie s.f. - proprietate a organismelor vii de a-şi menţine diversele constante  fiziologice  (
homéostazie)
hormon s.m. - secreţie a glandelor care contribuie  la dezvoltarea şi  funcţionarea  normală a organismului  (
hormone)
humerus s.n. - osul braţului de  la umăr  la cot
iatrichimie s.f. - parte a alchimiei care se ocupă cu aplicarea  chimiei în medicină
idiosincrasie s.f. - sensibilitate  particulară faţă de unele alimente, medicamente
idioţie s.f. - deficienţă totală a dezvoltării mintale
igienist, -ă s.m.f. - medic specialist în  igienă
iliac, -ă adj. - din  regiunea şoldurilor 
implant s.n. - organ, ţesut, aparat  implantat 
implanta vt.  - a  introduce pe cale chirurgicală un organ, ţesut, aparat etc. 
imunologie s.f. - studiul  fenomenelor  imunităţii
imunopatie s.f. - boli  rezultate prin alterarea mecanismelor  imune 
imunoterapie s.f. - tratament prin administrarea de seruri şi vaccinuri specifice bolii respective
inaniţie s.f. - epuizare  fizică prin  lipsă de nutriţie
inconştient, -ă adj. - totalitatea  fenomenelor psihice nesupuse controlului conştiinţei 
incubaţie s.f. - perioada dintre contaminarea unui  organism şi apariţia primelor simptome ale unei boli (
incubation)
indigestie s.f. - tulburare  a  funcţiilor digestive 
inducţie s.f. - mecanism nervos prin care starea de excitaţie sau de inhibiţie dintr-un centru  nervos determină
apariţia stării opuse într-un alt centru nervos
infantilism s.n. - rămânere în urmă în dezvoltare
infirmerie s.f. - încăpere într-o cazarmă, într-un  internat  pentru îngrijirea bolnavilor
inframicrob s.m. - microorganism extrem de mic 
inframicrobiologie s.f. - studiul  inframicrobilor 
ingestie s.f. - ingerare 
internist, -ă s.m. - medic specialist în boli  interne 
ipohondrie s.f. - teamă exagerată şi obsesivă de boli 
iris s.n. - membrană colorată a ochiului, între  cornee şi cristalin, străbătută de pupilă
ischemie s.f. - diminuare a  circulaţiei sângelui într-o anumită regiune a corpului
isterie s.f. - boală nervoasă manifestată prin  tulburări ale sensibilităţii, convulsii etc.
jejun s.n. - parte a  intestinului subţire între  duoden şi intestinul gros
lactază s.f. - enzimă care transformă lactoza în  glucoză şi galactoză
laparoscopie s.f. - examinare a cavităţii abdominale 
laparotomie s.f. - deschidere operatorie a abdomenului 
laringe s.n. - partea superioară a traheii
laringită s.f. - inflamaţie a  laringelui
laringologie s.f. - studiul  laringelui şi afecţiunilor  lui 
laringoscopie s.f. - examinare  a  laringelui
laringotomie s.f. - deschidere operatorie a  laringelui
leucemie s.f. - boală gravă cauzată de înmulţirea  anormală a  leucocitelor 
leucocită s.f. - globulă albă
leucom s.n. - formare a unor pete albe pe cornee
limfadenom s.n. - tumoare  a  ganglionilor  limfatici 
limfangită s.f. - inflamaţie a vaselor limfatice 
limfatic, -ă adj. - referitor la limfă
limfă s.f. - lichid  incolor, conţinând plasmă şi  leucocite 
limfocit s.n. - leucocită din  limfă
lipază s.f. - enzimă care descompune  lipidele
lipom s.m. - tumoare  benignă de ţesut adipos
liposarcom s.n. - tumoare malignă a ţesutului  gras 
lipotimie s.f. - leşin
litiază s.f. - formarea de  calculi în anumite organe
logopedie s.f. - studiu pedagogic al posibilităţilor de înlăturare  a  tulburărilor în dezvoltarea vorbirii 
lumen s.n. - spaţiu în  interiorul unui organ cavitar  (lat.  lumen)
macrocefal, -ă adj. - cu capul mare
maladie s.f. - boală.
maladiv, -ă adj. - bolnăvicios
malformaţie s.f. - viciu de conformaţie  congenitală
malign, -ă adj. (despre boli,  tumori) grav, periculos
maltază s.f. - enzimă care transformă maltoza în  glucoză
mastită s.f. - inflamaţie a mamelei
mastoidă s.f. - proeminenţă a osului  temporal, după ureche 
mastoidită s.f. - inflamaţie a mastoidiei
mecanoterapie s.f. - tratament cu ajutorul unor mijloace mecanice
medic s.m. - persoană care profesează medicina; doctor
medicament s.n. - substanţă pentru prevenirea sau vindecarea bolilor 
medicaţie s.f. - tratament
medicină s.f. - studiul  prevenirii şi vindecării bolilor
melanină s.f. - pigment brun-închis din piele, păr etc.
melanom s.n. - tumoare  neagră malignă, a pielii
meloterapie s.f. - tratament medical prin muzică
meninge s.n. - fiecare dintre cele  trei membrane care învelesc creierul ţi măduva spinării
meningită s.f. - inflamaţie a meningelor
metabolism s.n. - totalitatea proceselor nutritive de asimilaţie şi dezasimilaţie care se produc în organismele vii
metapsihică s.f. - parapsihologie 
metastază s.f. - localizare secundară, departe de focarul primitiv, a unei boli; răspândire  la distanţă a unei  tumori
maligne 
metatars s.n. - schelet al părţii de mijloc a  labei piciorului
meteorism s.n. - balonare a abdomenului 
mezencefal s.n. - creierul mijlociu
mezenter s.n. - îndoitură a peritoneului care  fixează organele digestive de peretele posterior al abdomenului  (
mésentere)
mezoderm s.n. - foiţă a embrionului între  ectoderm şi endoderm
mialgie s.f. - durere musculară
miatrofie s.f. - atrofie musculară
micoză s.f. - boală provocată de ciuperci
microb s.m. - microorganism unicelular 
microbiologie s.f. - studiul microorganismelor
microcefal, -ă adj. - cu capul mic
microradiografie s.f. - radiografie pe un microfilm 
micţiune s.f. - urinare 
midriază s.f. - dilataţie a pupilelor
mielină s.f. - substanţă moale care formează teaca nervilor 
mielom s.n. - tumoare a măduvei osoase
miocard s.n. - muşchiul  inimii
miocardită s.f. - inflamaţie a miocardului
miogen s.n. - proteină din ţesutul muscular 
miograf s.n. - aparat care înregistrează contracţiile musculare
miologie s.f. - studiul muşchilor
miopie s.f. - imposibilitatea de a distinge clar obiectele depărtate
miotomie s.f. - incizie în muşchi
miozită s.f. - inflamaţie a ţesutului muscular
mitocondrie s.f. - organit  prezent în mare  număr în citoplasmă
mitoză s.f. - diviziune celulară în care se menţine  acelaşi număr de cromozomi; cariochineză
monoplegie s.f. - paralizie a unui singur membru 
monoploid, -ă adj. - (despre celule) cu un singur set de cromozomi
morbiditate s.f. - (stare de) boală
motilitate s.f. - proprietate a anumitor organe de a efectua mişcări
musculatură s.f. - totalitatea muşchilor  corpului 
muzicoterapie s.f. - tratament medical prin audiţii muzicale
nanism s.n. - creştere  insuficientă în înălţime
nanomelie s.f. - scurtare a unuia sau mai multor membre
natalitate s.f. - frecvenţa naşterilor în cadrul unei populaţii, într-o perioadă dată
necroză s.f. - mortificare  a celulelor şi ţesuturilor 
nefrită s.f. - inflamaţie a rinichilor
nefropatie s.f. - boală de rinichi
nefrotomie s.f. - incizie a  rinichiului 
nefroză s.f. - leziune  degenerativă a rinichiului 
neoformaţie s.f. - 1.  formare de ţesut  nou. 2.  tumoare
neolamarksism s.m. - orientare în biologie care explică evoluţia ca rezultat al activităţii  fiziologice a organismului
neoplasm s.n. - tumoare malignă, caracterizată prin  invazia ţesuturilor învecinate 
neoplazie s.f. - formare a unui ţesut nou, a unei  tumori 
nerv s.m. - formaţie  anatomică cu aspect fibros, care leagă sistemul nervos central cu  restul organismului
nervaţie s.f. - dispunere a nervilor
neurastenie s.f. - nevroză astenică
neurochirurgie s.f. - chirurgie a sistemului nervos 
neurofiziologie s.f. - fiziologie a sistemului nervos 
neurologie s.f. - studiul  sistemului nervos 
neuron s.m. - celulă nervoasă
neuropatologie s.f. - studiul bolilor sistemului nervos 
neuroplegie s.f. - scădere a  tonusului sistemului  nervos 
nevralgie s.f. - durere pe  traiectul unui nerv 
nevrectomie s.f. - rezecţie a unui nerv
nevrită s.f. - inflaţie a unui nerv
nevroglie s.f. - ţesut  conjunctiv între neuroni 
nevroză s.f. - boală manifestată prin  tulburări psihice
nictofobie s.f. - teamă patologică de întuneric 
nidaţie s.f. - fixare a oului  fecundat în mucoasa  uterină
nodozitate s.f. - formaţie  accidentală sau patologică pe un organism
normoblast s.n. - globulă roşie  nucleată
normocit s.n. - globulă roşie adultă
nosologie s.f. - studiul bolilor 

odontalgie s.f. - durere de dinţi
odontologie s.f. - studiul bolilor dinţilor 
oftalmie s.f. - afecţiune  inflamatorie a ochiului 
oftalmologie s.f. - studiul  fiziologiei ţi patologiei ochiului
oftalmetru s.n. - instrument  pentru măsurarea razelor de curbură a corneei 
oligofrenie s.f. - dezvoltare  insuficientă a  facultăţilor psihice 
ombilic s.n. - organ abdominal prin care fătul este  legat de corpul mamei 
omfalectomie s.f. - ablaţiune a ombilicului 
omoplat s.m. - osul  umărului; scapulă
oncogen, -ă adj. - cangerigen 
oncologie s.f. - studiul şi  tratamentul cancerului; cancerologie (it. oncologia)
ontogeneză s.f. - dezvoltare a  individului, de la oul  fecundat până la stadiul de adult; ontogenie
ontogenie s.f. - ontogeneză
ontologie s.f. - teoria existenţei
oogamie s.f. - fuziune a unui gamet  femel cu unul mascul
oogeneză s.f. - formare a oocitului în ovar; ovogeneză
operatoriu adj. - chirurgical
opoterapie s.f. - tratament cu extracte de organe sau de glande endocrine; organoterapie
orbicular adj. - circular; muşchi ~ = muşchi circular plasat în  jurul  pleoapelor şi buzelor 
oreion s.n. - parotidită
organiogeneză s.f. - formare a organelor în  timpul dezvoltării  individuale  a organismelor 
organolepatic, -ă adj. - bazat pe simţuri 
organoterapie s.f. - opoterapie
ortopedie s.f. - chirurgie a deformaţiilor osoase
oseină s.f. - proteină din oase
osteită s.f. - inflamaţie a ţesutului osos
osteoartrită s.f. - inflamaţie a unui os şi a articulaţieie sale
osteoblast s.n. - celulă osoasă tânără
osteocit s.n. - celulă osoasă matură
osteofit s.n. - proliferare  anormală a ţesutului osos
osteologie s.f. - studiul oaselor 
osteom s.m. - tumoare  a ţesutului osos
osteomielită s.f. - inflamaţie a măduvei oaselor
osteopatie s.f. - boală a oaselor
osteoplastie s.f. - restaurare operatorie a unui os
osteosarcom s.n. - tumoare malignă a oaselor
osteotomie s.f. - rezecţie a unui os bolnav
osteoză s.f. - boală a oaselor de natură distrofică
otalgie s.f. - durere a urechii 
otită s.f. - inflamaţie a urechii
otolit s.n. - corpuscul calcaros din  labirintul urechii 
otoree s.f. - scurgere de puroi din ureche
otorinolaringologie s.f. - studiul  afecţiunilor urechii, nasului şi  laringelui 
otoscleroză s.f. - scleroză a  timpanului
otoscop s.n. - instrument  pentru examinarea  canalului  auditiv şi a timpanului 
ovariectomie s.f. - ablaţiune a ovarului
ovarită s.f. - inflamaţie a ovarelor
ovogeneză s.f. - oogeneză
ovul s.n. - gamet femel produs de ovar
ovulaţie s.f.  - eliminare periodică a ovulului matur 
oxigenoterapie s.f. - tratament prin  inhalaţii de oxigen
ozonoterapie s.f. - tratament medical cu un amestec de oxigen şi ozon

pacient, -ă s.m.f. - bolnav în  tratamentul unui medic
pahipleurită s.f. - îngroşare  inflamatorie a pleurei
paliativ s.n. - medicament cu eficacitate de moment 
palpitaţie s.f. - bătaie înteţită, mai rapidă a inimii
panaceu s.n. - medicament considerat  remediu universal
panariţiu s.n. - infecţie în  jurul unghiilor 
pancreas s.n. - glandă, între  ficat şi splină, cu secreţie externă şi hormonală
pancreatită s.f. - inflamaţie a pancreasului
papilă s.f. - mică proeminenţă a pielii, a unor mucoase
papilom s.m. - tumoare  benignă pe piele şi pe mucoase
papulă s.f. - băşicuţă roşie pe piele
paracuzie s.f. - hipersensibilitate  auditivă
paralizie s.f. - pierdere,  totală sau parţială, a mobilităţii şi sensibilităţii corpului 
paranoia s.f. - boală psihică manifestată prin  idei delirante  fixe, prin mania persecuţiei, a grandorii, prin
neîncredere etc.
paraplegie s.f. - paralizie a ambelor picioare 
parapsihologie s.f. - studiul  fenomenelor psihice ce par a nu avea o explicaţie ştiinţifică; metapsihică (
parapsychologie)
paratiroidă s.f. - glandă endocrină situată înapoia  tiroidei
parazitoză s.f. - boală provocată de paraziţi
parenchin s.n. - ţesut spongios, bogat în vase sangvine
pareză s.f. - paralizie uşoară (germ. Parese)
parietal, -ă adj. - referitor  la peretele unui os; os ~ (şi s.n.) os pereche care  formează partea de mijloc a cutiei
craniene
paradontită s.f.  - inflamaţie a paradonţiului 
paradontoză s.f. - proces patologic  al paradonţiului,  constând în  retragerea gingiilor 
paradonţiu s.n. - ţesuturile în care sunt fixaţi dinţii
parotidă s.f. - glandă salivară situată sub ureche
parotidită s.f. - inflamaţie a parotidelor; oreion
patoden, -ă adj. - care cauzează boli 
patogenie s.f. - studiu al mecanismului  apariţiei bolilor
patologic, -ă adj. - morbid,  anormal
patologie s.f. - studiu al simptomelor bolilor 
pelagră s.f. - boală datorată lipsei de vitamine, care se manifestă prin  plăgi pe corp,  tulburări gastrice şi psihice
pepsină s.f.  - enzimă a sucului gastric, cu  rol  important în digestie
periartrită s.f. - inflamaţie a ţesuturilor din  jurul  unei articulaţii
pericard s.n. - înveliş extern al  inimii
pericardită s.f. - inflamaţie a pericardului
perineu s.n. - porţiune  dintre  anus şi organele genitale
periost s.n. - ţesut  fibros care acoperă oasele
periostită s.f. - inflamaţie a periostului
peritoneu s.n. - membrană seroasă care căptuşeşte cavitatea abdominală
peritonită s.f. - inflamaţie a peritoneului
pielită s.f. - inflamaţie a mucoasei bazinetului şi a rinichilor
pielonefrită s.f.  - infecţie a  rinichiului şi a bazinetului
piemie s.f. - infecţie  generală a organismului 
pigment s.m. - substanţă organică colorată
pigmentaţie s.f. - pigmentare
pilor s.m. - orificiu între  stomac şi duoden 
piodermită s.f. - afecţiune  purulentă a pielii
piogen adj. - care produce puroi
pionefrită s.f. - nefrită purulentă
pioree s.f. - scurgere de puroi
pirofobie s.f. - teamă patologică de foc  (fr. pyrophobie)
piromanie s.f. - tendinţa patologică de a da foc
plantă s.f. - talpă
plasma s.f. - lichid  intercelular în sânge şi limfă
plastidă s.f.  - organit din citoplasmă
pleură s.f. - membrană seroasă a plămânului 
pleurectomie s.f. - rezecţie parţială a pleurei
pleurezie s.f. - inflamaţie a pleurei  (cu  lichid) 
pleurită s.f. - pleurezie  (seacă)
plex s.n. - reţea din fibre nervoase sau vase de sânge
plomba v.t. - a astupa cu o plombă o carie dentară
plomba s.f. - astupare a unei carii dentare; materialul  folosit
pneumatoză s.f. - acumulare de  gaze]în cavităţile  organismului 
pneumococ s.m. - bacilul pneumoniei 
pneumoconioză s.f. - afecţiune  pulmonară provocată de  inhalarea  prafului de cărbune 
pneumograf s.n. - aparat care înregistrează mişcările  respiratorii 
pneumonie s.f. - inflamaţie a plămânului,  cauzată de pneumococ
poliartrită s.f. - inflamaţie a mai multor articulaţii
policlinică s.f. - unitate medicală de consultaţii şi  tratament ambulatoriu 
polidipsie s.f. - sete excesivă
polinevrită s.f. - inflamaţie a mai multor nervi
polinoză s.f. - criză alergică datorată polenului
poliomielită s.f. - inflamaţie a substanţei cenuşii a măduvei spinării;  paralizie  infantilă
polip s.m. - excrescenţă cărnoasă pe o mucoasă
poliploid, -ă adj. - cu un număr de cromozomi de peste două ori mai mare decât în  faza haploidă
poliurie s.f. - secreţie excesivă de urină
posologie s.f. - studiu al dozării medicamentelor
poţiune s.f. - medicament  lichid 
premolar s.m. - dinte între  canini şi molari
prenatal, -ă adj. - anterior naşterii
preoperatoriu, -le adj. - care precede o operaţie
profilactic, -ă adj. - preventiv
profilaxie s.f. - ansamblu de măsuri medico-sanitare pentru prevenirea bolilor contagioase 
prognat, -ă adj. - cu maxilarele proeminente 
prolaps s.n. - cădere sau ieşire anormală a unui organ din cavitatea în care se găseşte
prostată s.f. - glandă endocrină la baza uretrei
prostatită s.f. - inflamaţie a prostatei
proteic, -ă adj. - referitor  la proteine 
proteină s.f. - substanţă organică, cu rol  important în celula vie,  rezultând prin polimerizarea unui mare număr de
aminoacizi 
proteză s.f. - aparat,  piesă care înlocuieşte un membru sau organ al corpului 
protoplasmă s.f. - substanţă albuminoidă, baza oricărei celule vii 
prurigo s.n. - dermatoză alergică, caracterizată prin  erupţii însoţite de prurit
prurit s.n. - mâncărime intensă a pielii
pseudoartroză s.f. - articulaţie  anormală, la nivelul unei  fracturi neconsolidate 
psihanaliză s.f.  - 1.  investigaţie psihologică având drept scop a aduce în conştiinţă sentimente obscure  sau
refulate 2. metodă psihoterapică bazată pe această investigaţie
psihastenie s.f. - nevroză manifestată prin  nehotărâre, obsesii şi fobii
psihiatrie s.f. - studiul şi tratamentul bolilor psihice
psihic, -ă s.n. - totalitatea  fenomenelor şi proceselor cognitive, afective şi voliţionale;  suflet 
psihofizică s.f. - studiul  raporturilor dintre  fenomenele psihice şi fizice 
psihofiziologie s.f.  - studiul  proceselor  psihologice în  raport cu cele  fiziologice 
psihologie s.f. - 1.  studiul ştiinţific al psihicului 2. structura psihică a unui  individ, a unei colectivităţi (
psychologie)
psihomotor, -oare adj. - referitor la mişcări care  implică activitatea  nervoasă superioară
psihopatie s.f. - boală mintală
psihopatologie s.f. - studiul aspectelor patologice ale activităţii psihice 
psihoterapie s.f. - tratament bazat  pe  influenţarea psihicului  (prin hipnoză, sugestie etc.)
psihotrop, -ă adj., s.n. - (medicament) care acţionează asupra  psihicului 
psihoză s.f. - 1. stare de spirit bolnăvicioasă caracterizată printr-o surescitare  nervoasă provocată de cauze de
origine socială 2. obsesie
psoriazis s.n. - boală de piele caracterizată prin pete roşii acoperite de mici coji uscate (însoţite de prurit) (
psoriasis)
ptialină s.f. - enzimă din salivă
ptoză s.f. - deplasare în jos a unui organ, datorită slăbirii muşchilor sau ligamentelor
puerperală adj. - febră ~ = boală infecţioasă a lăuzelor 
pulmonar, -ă adj. - al plămânilor 
pulpită s.f. - inflamaţie a pulpei dentare
pupilă s.f. - orificiu central al  irisului ocular 
purulent, -ă adj. - (despre răni) care  puroiază
puseu s.n. - acces al unei boli
pustulă s.f. - veziculă purulentă pe piele 


rabie s.f. - turbare 
radiografie s.f. - fotografiere pe  film  fotografic, cu ajutorul  razelor “X”, a imaginii unui corp opac;  imaginea însăşi
radioscopie s.f. - examinare pe un ecran  fluorescent a unui organ cu ajutorul  radiaţiilor “X”
radioterapie s.f. - tratament cu  radiaţii “X”
radiumterapie s.f. - tratament cu  radiaţii de radiu
rahianestezie s.f. - anestezie parţială prin  injecţie în canalul  rahidian 
rahidian, -ă adj. - al coloanei vertebrale 
rahitism s.n. - boală (la copii) caracterizată prin  deformaţii ale oaselor, datorită calcifierii  insuficiente  (
rachitisme)
ramolisment s.n. - ramolire; decrepitudine; senilitate 
recidivă s.f.  - reapariţie a unei boli
rect s.n. - partea ultimă a  intestinului gros 
reflex, -ă adj. - reacţie adecvată a organismului  faţă de un excitant, fără intervenţia voinţei
regurgita vi. - a-i reveni cuiva în gură alimentele din stomac şi esofag
renal, -ă adj. - al  rinichilor
resorbţie s.f. - dispariţie  lentă a unui  lichid, ţesut sau organ prin absorbţia lui  treptată în ţesuturile vecine  (
résorption)
retină s.f. - membrană inferioară a ochiului, pe care se  formează imaginea
reumatism s.n. - boală caracterizată prin  dureri în muşchi sau în articulaţii
reumatologie s.f. - studiul  afecţiunilor  reumatice
revulsiv, -ă adj., s.n. - (medicament)  care  provoacă revulsie
rezecţie s.f. - înlăturare  totală sau parţială a unui organ sau ţesut
rinalgie s.f. - durere de nas
rinologie s.f. - studiul bolilor nasului 
rinoplastie s.f. - refacere operatorie a unui nas mutilat
rinoscopie s.f. - examinare a  foselor nazale 
roentgen (röntgen) s.m. - unitate de măsură a dozelor de radiaţie "X" 

sacrum s.n. - os  triunghiular  la partea  inferioară a coloanei vertebrale 
sadism s.n. - plăcere patologică de a chinui; cruzime
salivar, -ă adj. - referitor la salivă; glande ~ = glande, sub  limbă, care secretă salivă
salivaţie s.f. - secreţie  abundentă de salivă
salivă s.f. - lichid secretat de glandele salivare
sangvin, -ă adj. - referitor la sânge: prin care  circulă sângele 
sanitar, -ă adj. - refritor la sănătate
sarcom s.n. - tumoare malignă, conjunctivă
saturnism s.n. - intoxicaţie cronică cu plumb
saţietate s.f. - saturaţie
schizofrenie s.f. - boală psihică gravă caracterizată prin alterarea spiritului,  idei delirante şi halucinaţii (
schizophrénie)
sciatic, -ă - 1. adj. - nerv ~ = nerv  rahidian care  inervează partea de jos a corpului 2. s.f. - nevralgie pe  traiectul
nervului sciatic 
scizură s.f. - fisură pe suprafaţa unor organe
scleră s.f. - tunică solidă a globului  ocular 
sclerenchim s.n. - ţesut vegetal de susţinere 
sclerodermie s.f. - întărire şi îngroşare a pielii
sceros, -oasă adj. - (despre ţesuturi) îngroşat; fibros
sclerotică s.f. - membrană albă, opacă a ochiului 
scleroză s.f. - întărire a unui ţesut organic 
scolioză s.f. - deviaţie  laterală a coloanei vertebrale 
scorbut s.n. - boală datorată lipsei de vitamină C, caracterizată prin anemie, căderea  dinţilor etc.
scrofuloză s.f. - tuberculoză a ganglionilor  limfatici de la gât 
sebum s.n. - secreţie grasă a glandelor sebacee 
semiologie s.f. - studiul simptomelor bolilor 
septicemie s.f. - infecţie  generalizată a sângelui
serologie s.f. - studiul serurilor
seroterapie s.f.  - tratament prin seruri 
sexologie s.f. - studiu ştiinţific al sexualităţii
sfincter s.n. - muşchi inelar care închide  un orificiu 
sialagog, -ă adj., s.n. (substanţă) care provoacă salivaţie
sialoree s.f.  - salivaţie  abundentă
sideroză s.f. - pneumoconioză cauzată de pulberi de fier
simfiză s.f. - articulaţie puţin mobilă
simptom s.n. - manifestare a unei boli;  indiciu 
simptomatologie s.f. - totalitatea simptomelor unei boli
sinartroză s.f. - articulaţie fixă între  două oase
sinistrocardie s.f. - deplasare a inimii spre stânga 
sinus s.n. - cavitate a unui os cranian
sinuzită s.f. - inflamaţie a unui sinus
sistolă s.f. - contracţie ritmică a inimii (fr. systole)
somatologie s.f. - studiul  anatomic şi fiziologic al corpului vieţuitoarelor
somnifer, -ă adj., s.n. - (medicament)  care  provoacă somn; narcotic, soporific
spasm s.n. - contracţie bruscă, involuntară, a unui muşchi
spasmotic, -ă adj., s.n. - (medicament) care combate spasmele 
spermatogeneză s.f. - formare a spermatozoizilor 
spermatozoid s.m. - gamet mascul
splenită s.f.  - inflamaţie a splinei 
spondilită s.f. - inflamaţie a vertebrelor
spondiloză s.f. - afecţiunea  reumatică a vertebrelor 
steatoză s.f. - degenerescenţă a unui ţesut, cauzată de un exces de grăsime
stenoză s.f. - îngustare a unui canal sau orificiu
stern s.n. - os al pieptului
stetoscop s.n. - instrument pentru a asculta unele organe  interne  (inima, plămânii)
stomatită s.f. - inflamaţie a mucoasei bucale
stomatologie s.f. - studiul bolilor cavităţii bucale şi ale dinţilor
strabism s.n. - deviaţie a axei vizuale a unui ochi, care provoacă privirea încrucişată
subconştient s.n. - totalitatea  fenomenelor psihice care se desfăşoară în afara conştiinţei
subcortical, -ă adj. - sub scoarţa cerebrală
subcutanat, -ă adj. - sub piele 
sublingual, -ă adj. - sub  limbă
sudaţie s.f. - transpiraţie  abundentă, în scop curativ
sudoripar, -ă adj. - care secretă transpiraţia 
sutură s.f. - 1. cusătură a bazelor unei răni. 2. articulaţie fixă a oaselor craniului

tabletă s.n. - preparat  farmaceutic în  formă de disc mic; comprimat, pastilă, pilulă
tahicardie s.f. - accelerare a  ritmului cardiac
talamus s.n. - parte a encefalului,  la baza creierului 
talasofobie s.f. - teamă patologică de mare 
talasoterapie s.f. - tratament prin băi şi aer de mare
tanatofobie s.f.  - teamă patologică de moarte 
tars s.n. - 1. partea posterioară a  labei piciorului. 2. schelet cartilaginos al pleoapelor 
telepatie s.f. - transmitere a gândurilor  la distanţă
tenosinovită s.f. - inflamaţie a tecilor conjunctive care învelesc un tendon
tenotomie s.f. - secţionare a unui tendon
terapeutică s.f. - studiul  tratamentului bolilor;  terapie 
terapie s.f. - terapeutică.
teratogen, -ă s.n. - care produce malformaţii
teratologie s.f. - ştiinţă despre malformaţii la plante şi animale
tibia s.f. - os lung şi gros din scheletul gambei
tiflită s.f. - inflamaţie a cecului
tiflologie s.f. - studiul  deficienţelor senzoriale vizuale 
tiroid, -ă adj. - 1. al  tiroidei 2. glandă ~ă = (şi s.f.) glandă endocrină, din partea anterioară a  laringelui  (
thyroide)
tiroidită s.f. - inflamaţie a tiroidei
tisular, ă adj. - al ţesuturilor
tomografie s.f. - radiografie ce permite obţinerea de  imagini dintr-un singur plan de profunzime  (<  fr.
tomographie)
tonus s.n. - 1. contracţie uşoară şi permanentă a muşchilor 2. fig. energie,  vigoare 
tranchilizant, -ă adj., s.n. - (medicament) care  linişteşte 
transă s.f. - stare în care se află cel supus hipnozei
transfuzie s.f. - introducere în venele unui bolnav a unei cantităţi de sânge sau de plasmă sangvină (
transfusion)
transplant s.n. - ţesut, organ  transplantat 
transplanta vt. - a  frega un organ, un ţesut 
transsudat s.f. - lichid  eliminat prin  transpiraţie 
transsudaţie s.f. - trecere a plasmei din sânge în ţesuturi, prin  pereţii vaselor mici
tratament s.n. - 1. atitudine, comportare  faţă de cineva 2. îngrijire medicală
traumatism s.n. - ansamblu  de  tulburări fizice sau psihice provocate de o violenţă exterioară; traumă (
traumatisme)
traumă s.f. - traumatism
trepan s.n. - instrument chirurgical, ca un sfredel, pentru  trepanatii 
trepanaţie s.f. - deschidere a cutiei craniene
triceps s.m. - muşchi cu  trei ligamente  la un capăt
tricofiţie s.f. - boală de piele contagioasă, provocată de o ciupercă parazită şi caracterizată prin căderea părului
trigemen adj. - nerv ~ = pereche de nervi cranieni care inervează o parte a pielii şi a muşchilor feţei (lat.
trigeminus)
tripsină s.f. - enzimă secretată de pancreas,  care  descompune  proteinele în aminoacizi 
tripsinogen s.n. - formă inactivă a  tripsinei
trombocit s.n. - celulă sangvină cu rol  important în coagularea sângelui 
tromboflebită s.f. - inflamaţie a peretelui unei vene cu  formare de cheaguri de sânge 
trombopoieză s.f. - proces de  formare a  trombocitelor
tromboză s.f. - obturaţie a unei artere ori vene printr-un cheag de sânge 
trompă s.f. - canal prin care se elimină celulele sexuale  formate de ovar
tubaj s.n. - introducere în stomac sau alt organ cavitar, pe cale bucală, a unui  tub de cauciuc în scop explorator
ori  terapeutic 
tuberculostatic, -ă adj., s.n. (medicament) care împiedică înmulţirea  bacilului  tuberculozei
tuberculoză s.f. - boală infecţioasă, cauzată de bacilul Koch, care afectează diverse organe
tumefacţie s.n. - umflătură provocată de  tulburări ale circulaţiei sângelui 
tumefia vr. - a prezenta o  tumefacţie
tumoare s.f. - excrescenţă patologică dintr-un ţesut de  formaţie nouă, rezultat printr-o înmulţire anormală a
celulelor 
tunică s.f. - membrană fibroasă care înveleşte unele organe 
tuşeu s.n. - palpare a unui organ

ulcer s.n. - leziune a pielii sau a mucoasei gastrice, care are  tendinţa să se întindă şi să supureze 
ulceraţie s.f. - formare  a unui  ulcer; ulcerul însuşi
uree s.f. - compus organic, produs de degradare a proteinelor din organism
uremie s.f. - prezenţa ureei în sânge
ureter s.n. - canal pereche ce  leagă rinichii de vezica urinară
uretră s.f. - canal prin care se scurge urina din vezică
uretrită s.f. - inflamaţie a ureterei 

vaccin s.n. - preparat biologic din viruşi atenuaţi, inoculat în organism în scop preventiv, împotriva  bolilor
infecţioase
vacuolă s.f. - cavitate din citoplasmă, cu o soluţie apoasă
vag s.m. - nerv cranian cu  rol  important în  funcţionarea aparatului  respirator,  circulator şi digestiv
vagotomie s.f. - secţionare  chirurgicală a nervului vag
varicelă s.f. - boală infectocontagioasă cu erupţie sub formă de băşicuţe
vascularizaţie s.f. - totalitatea vaselor sangvine sau  limfatice ale unui organ, unei structuri biologice 
  vasoconstricţie s.f. - strâmtare a vaselor sangvine 
vasodilataţie s.f. - dilatare a vaselor sangvine
veneric, -ă adj. - (despre boli) care afectează organele sexuale,  transmiţându-se prin contact sexual (
venerisch)
venerologie s.f. - studiul bolilor venerice
ventral, -ă adj. - din  regiunea pântecelui
ventricul s.n. - cavitate  internă a unui organ  (inimă, creier etc.). 
vermifug, -ă adj., s.n. - (medicament) care distruge viermii  intestinali
vertebră s.f. - fiecare dintre oasele în  formă de  inel care constituie coloana vertebrală
vertex s.n. - creştetul capului
vestibul s.n. - prima cavitate a urechii  interne
vezicant, -ă adj., s.n. - (substanţă) care băşică pielea
vezică s.f. - organ  cavitar în care se acumulează (temporar) un  lichid de excreţie
veziculă s.f. - 1. vezică mică 2. băşicuţă plină de  lichid care apare pe piele şi mucoase în diferite boli (
vésicule)
virologie s.f. - parte a microbiologiei care studiază virusurile 
viroză s.f. - boală infecţioasă provocată de un virus
viscere s.n. pl. - organele din cavităţile mari ale corpului
visceral, -ă adj. - al viscerelor
vitamină s.f. - compus organic complex,  indispensabil organismului 
vomitiv, -ă adj., s.n. (medicament)  care provoacă vomitare

xantocromie s.f. - coloraţie în galben - verzui a pielii 
xantom s.n. - tumoare  benignă galbenă, conţinând colesterol 
xantopsie s.n. - tulburare a vederii, care  face ca  totul să pară galben 
xerodermie s.f.  - boală congenitală caracterizată prin uscarea şi descuamarea pielii
xeroftalmie s.f. - opacifiere a corneei, provocată de lipsa vitamieni A

zaharină s.f. - compus organic solid, cristalizat, cu mare putere de îndulcire 
zigomă s.f. - prelungirea osului  temporal 
zigot s.m. - celulă rezultată din unirea a doi gameţi