Medicină informativă

Tratamentul durerii

• Acest tratament reprezintă cel mai convingător exemplu de justificare a tratamentului simptomatic. Totuşi, recunoaşterea cauzei durerii are o mare importanţă, deoarece în lipsa diagnosticului, tratamentul este uneori inutil şi adeseori periculos. De exemplu, este contraindicat să se administreze vreun analgezic unui bolnav suspect de apendicită. In combaterea durerii se întrebuinţează de obicei:

1.  opiul şi alcaloizii săi (morfina, papaverina), cu indicaţie în infarctul miocardic, dar şi în edemul pulmonar acut;
2. grupul cocainei, utilizat în afecţiuni O.R.L., oftalmologice, stomatologice etc.;
3. grupul atropinei (atropină, tinctura de beladonă), întrebuinţat mai ales în spasmele şi durerile gastrointestinale, durerile veziculare, renale, diverse vărsături etc.
4. grupul pentacinum (Fortral); Piafen; Tromadolum (Tramal)
5.   grupul acidului salicilic (salicilatul de sodiu, acidul acetilsalicilic, Aminofenazona) întrebuinţate în nevralgii, cefalagii, dureri reumatice, viscerale etc.
6. revulsivele sunt mijloace de tratament local (aplicaţiile locale de frig şi căldură, fricţiunile , revulsivele medicamentoase 
7. băile şi compresele de muştar, care combat durerea prin aplicaţii asupra regiunii dureroase. Revulsivele influenţează starea şi funcţia organelor prin derivarea sângelui, determinând o puternică vasodilataţie a tegumentelor, cu descongestionarea organelor interne. Dintre acestea, căldura se aplică local, sub formă de comprese umede, calde, termofor electric, şi se întrebuinţează în dureri gastrice şi intestinale, colici nefretice şi hepatice, procese inflamatorii cronice ale organelor abdominale şi pelviene; punga cu gheaţă sau compresele reci, calmează durerile datorate inflamaţiei peritoneale, apendiculare, colecistice, durerile din pericardite, meningite. Se mai întrebuinţează şi în hemoragiile gastrointestinale. Cataplasmele acţionează prin căldură şi umiditate, având aceleaşi indicaţii ca şi căldura umedă (bolile pulmonare şi pleurale) calmează nu numai durerea, dar şi tusea şi dispneea.

• Principalele boli însoţite de dureri sunt:

1.   infarctul miocardic, embolia pulmonară, edemul pulmonar acut, pericardita, pleurezia, pneumotoraxul spontan - durerea toracică;
2.   apendicita, perforaţia unui ulcer gastroduodenal sau a veziculei biliare, ocluzia intestinală, pancreatita acută, sarcina extrauterină, urgenţe chirurgicale, colica hepatică, nefretică, intestinală (urgenţe medicale)- dureri abdominale;
3. fracturi, artrite, nevrite, arterite, flebite - dureri ale unui membru;
4. boli renale, discopatia lombară etc. - dureri lombare.

• O regulă elementară în tratamentul durerii o constituie aplicarea acestuia, numai după cunoaşterea cauzei. Nerespectarea acestui principiu comportă riscul de a masca o urgenţă. O altă regulă este aceea de a nu se prescrie opiacee, fără a fi cunoscute contraindicaţiile.