Medicină informativă

Alte antibiotice

Novobiocinul (Nivecin) este un antibiotic bacteristatic şi în doze mari bactericid, activ asupra stafilococilor, unor tulpini de proteu şi a hemofilului. Rezistenţa apare repede, antibioticul este greu suportat, produce tulburări digestive, icter colostatic, erupţii alergice, accidente hematologice pe cele trei linii. Este folosit în infecţiile cu stafilococ, rezistent la alte antibiotice (peneumonii, septicemii) şi în unele infecţii urinare cu proteu. Se prezintă sub formă de comprimate de 0,250 g şi se administrează în doze de 2 - 4 g/zi repartizate în 4 - 5 prize.

Acidul nalidixic (Negram) este un chimioterapic cu acţiune numai bacteriostatică, activ asupra bacililor gram-negativi (coli, proteu, salmonele, dizenteriei, klebsiele). Se prezintă sub formă de comprimate de 0,500 g, se administrează în doze de 3 - 4 g timp de 7-l4 zile, repartizate în 4 prize, apoi de 1 - 2 g, timp îndelungat. Este activ în mediul acid, motiv pentru care, în cazul infecţiilor urinare, pe toată durata tratamentului se acidifiază urina cu clorura de amoniu (Diurocard). Are acţiune antagonistă netă faţă de Nitrofurantoin. Rezistenţa se instalează rapid. Are acţiune electivă în infecţii urinare acute, realizând concentraţii mari în parenchimul renal. Ca reacţii adverse, pot apărea: tulburări gastrointestinale, stări de agitaţie, tulburări vizuale, erupţii, anemii hemolitice.
Este contraindicat în insuficienţele renală şi hepatică severe, în epilepsie, graviditate, boli digestive acute.

Lincomicina, antibiotic cu spectru asemănător electromicinei, acţionează şi asupra anaerobilor gram negativi. Excelente rezultate se obţin în osteomielita stafilococică. Toleranţa digestivă este bună, fiind practic netoxică. Este indicată în infecţii streptococice şi cele cu anaerobi (1,5 - 2 g în 24 h).

Clindomicina, este un derivat semisintetic al Lincomicinei şi are spectru asemănător.

Cicloserina (Tebemicina), acţionează asupra bacililor gram negativi (Bacilul Koch) şi asupra micobacteriilor. Prezintă efecte secundare neurotoxice. De aceea este scoasă din uz.

Rifamicina este una dintre cele mai întrebuinţate antibiotice. Două Rifamicine sunt mai utilizate:
- Rifamicina (i.m şi i.v) acţionează asupra bacteriilor gram pozitive fiind foarte active antistafilococice şi asupra bacilililor Koch. Are foarte bună toleranţă. Dozele sunt de 500 mg şi se administrează i.m. la 8 ore.
- Rifampicina (Rifadin,  Sinerdol)  are spectru mai larg  decât precedenta  şi acţionează asupra bacteriilor gram pozitive, bacililor gram negativi (Salmonele, Proteus, Piocianic), şi asupra bacilului Koch. Se administrează numai oral (450-900 - 1200 mg în 24 h, în capsule de 150 mg). Produce rezistenţă. Se pot întâlni efecte secundare ca: stări alergice, icter cu atingere hepatică şi uneori insuficienţă renală. Este foarte util în pneumonii şi tuberculoza pulmonară.

Acidul fusidic (Fucidina) are spectrul asemănător Lincomicinei.

Peptolidele cuprind: Pristinamicina (Piostacin), Stafilomicina şi Virginamicina. Numai Pristinamicina a rămas în uz clinic (2-3 g/zi), cu rezultate în infecţii stafilococice rezistente la penicilină.