Macrolidele
- Medicamente -
Acestea sunt antibiotice bacteriostatice şi uneori bactericide, cu spectru de activitate asemănător celui al Penicilinei G, active în special asupra stafilococilor, cocilor şi bacililor gram-pozitivi, neisseriilor şi hemofililor şi inactive faţă de bacilii gram-negativi şi bacilul Koch (cu excepţia rifamicinelor). Activitatea maximă este la un pH alcalin. Se administrează de obicei pe cale orală. Rezistenţa apare în trepte - intermediar între Penicilină şi Streptomicină - ceea ce contraindică tratamentele care se prelungesc peste 10-l2 zile, dacă nu se recurge la asocieri de antibiotice. Prezintă pericolul determinării unei rezistenţe încrucişate, dar sunt mai puţin toxice şi alergizante decât celelalte antibiotice. Uneori, au acţiune sinergică cu Penicilina şi tetraciclinele, alteori antagonistă.
Eritromicina se prezintă sub formă de drajeuri enterosolubile (0,100 g sau 0,200 g/drajeu), care se administrează oral, în doze de 2-4 g/zi, în 4-6 prize. Alte preparate sunt: Eritromicina propionil - sub formă de comprimate de 0,200 g, administrată oral, în doze de 1-2 g/zi, în 4 prize şi Eritromicina lactobionat - prezentată în flacoane de 0,300 g, pentru o zi, fiind necesar conţinutul a 2-3 flacoane, administrat în perfuzie i.v. lent. Eritromicina se absoarbe rapid după administrarea orală şi se concentrează în ficat şi rinichi mai mult decât în sânge. Spectrul de activitate este asemnător celui al Penicilinei G, fiind însă activă şi asupra unor stafilococi rezistenţi la Penicilină, Hemofili şi mycoplasme. Este bine tolerată, dar uneori apar tulburări digestive (greţuri, vărsături sau diaree). Se administrează în infecţii cu stafilococi rezistenţi la Penicilină (septicemii, osteomielite, enterocolite, infecţii cutanate), în difterie, infecţii biliare, dar şi în infecţii cu germeni sensibili la Penicilină, la bolnavii alergici la aceasta. Este contraindicată la bolnavii sensibilizaţi şi la cei cu insuficienţă hepatică.
Triacetiloleandomicina se prezintă sub formă de capsule de 0,250 g. Acţionează asupra cocilor gram-pozitivi şi gram-negativi şi asupra bacililor gram-pozitivi (coli, difterie, salmonele, klebsiele, cărbunos). Reacţii adverse apar rar (icter colostatic, tulburări gastrointestinale, erupţii elergice). Se administrează în infecţii respiratorii, biliare, stafilococice, pe cale orală, în doze de 1-2 g/zi, în 4 prize.
Spiramicina (Rovamicyna) este asemănătoare cu precedenta, dar mai puţin activă; la fel Carbomicina.
Mai există o subgrupă cu nucleu chimic complex, dar cu acţiune asemănătoare: sinergistinele, lincomicinele şi rifamicinele (Rifamicina, cu administrarea exclusiv parenterală şi Rifampicina cu administrare exclusiv orală). Acestea din urmă sunt tuberculostatice puternice, bacteriostatice şi bactericide, dar cu acţiune şi asupra altor germeni, în special asupra stafilococului. Rezistenţa apare repede. Asocierea Rifampicinei cu Penicilina sau cu Cefalosporina, sau cu acid nalidixic este antagonistă. Asocierea cu tetraciclinele, polimixinele sau cu nitrofuranii poate fi sinergică.
