Medicină informativă

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Enurezis şi incontinenţă urinară (eliberare involuntară de urină) – la origine poate fi o inflamaţie a vezicii sau a uretrei, un dezechilibru emoţional, epuizarea fizică, o afecţiune a coloanei lombare de unde pleacă impulsurile nervoase spre zona vezicală, ce contractă sfincterul vezical, sau o dietă hidrică exagerată spre seară.  Se vor masa succesiv zonele:
- vezică urinară, cap – 5 minute fiecare
- suprarenale, rinichi, uretere, uretră, vertebre lombare.
Sursa: DR. Valy Volosan - medic specialist medicina de familie,  atestat in acupunctura,  lector masaj si reflexoterapie.

 

 

 

Litiaza renală („piatră la rinichi”) - datorată în principal concentraţiei sărurilor din urină, mai ales prin hiperparatiroidism. O alimentaţie bogată în carne duce cu timpul la precipitarea fosfaţilor şi carbonaţilor. Durerea începe în regiunea lombară (la nivelul rinichiului), coboară pe traseul ureterului, până spre organele genitale sau coapsă, bolnavul putând prezenta uneori vărsături.  Reflexologia s-a dovedit a fi eficientă pe termen lung în ameliorarea durerii care însoţeşte această afecţiune, fiind o metodă adjuvantă tratamentului medical/chirurgical corespunzător. Se va stimula întregul sistem urinar în scopul eliminării sărurilor minerale răspunzătoare de formarea calculilor.
- Zona rinichi – 10 minute (partea afectată), în ritm crescendo de la o şedinţă la alta (2-3 minute la primele 2-3 şedinţe, apoi 4 minute, etc., până la maxim 10 minute)
Alte organe afectate:
- Zona uretere – 5 minute (fiecare parte)
- Zona vezică urinară – 3 minute (fiecare parte)
- Uretra – 5 minute (fiecare parte)
- Zone glande paratiroide – 3 minute (fiecare parte)
Sursa: DR. Valy Volosan - medic specialist medicina de familie,  atestat in acupunctura,  lector masaj si reflexoterapie.

 

Aparatul urinar îndeparteaza din organism o serie de substante nefolositoare, pe care le elimina prin urina.
Aparatul urinar este format din:
- Rinichi, în care se filtreaza sângele si se fabrica urina; sunt în numar de doi, situati de o parte si de alta a coloanei vertebrale lombare. Rinichii vegheaza si ca deseurile toxice din sânge sa nu depaseasca o anumita limita. Au forma unui bob de fasole si sunt astfel asezati încât se privesc prin portiunea lor scobita. Ei sunt înconjurati de grasime, în care se gaseste o glanda cu secretie interna, asezata deasupra fiecarui rinichi – glanda suprarenala, constituita din doua doua organe endocrine distincte:
1. Corticosuprarenala, dispusa la periferia glandei, care secreta:
- Mineralocorticoizi (aldosteron), care mareste reabsorbtia apei si sodiului din urina, si elimina potasiul
- Glococorticoizi (cortizol), cu efect hiperglicemiant, cresterea eliminarii excesului de apa
- Hormoni sexuali
2. Medulosuprarenala, situata central, secreta adrenalina si noradrenalina, cu efecte
De tahicardie, vasoconstrictie, relaxarea musculaturii digestive, bronsice si a vezicii urinare, dilatarea pupilei, actiune calorigena, cresterea metabolismului, anxietate si frica.
- Uretere, doua tuburi ce pleaca de la rinichi si prin care se scurge urina
Secretata de acestia, terminându-se în vezica urinara.
- Vezica urinara, rezervor situat în partea de jos a bazinului, înapoia oaselor
Pubiene si a articulatiei lor (simfiza pubiana), în care se aduna urina ce vine prin ureterele care se deschid pe peretele posterior al vezicii
- Uretra, canal prin care se elimina în afara urina colectata în vezica urinara;
Uretra începe în partea de jos a vezicii. La femeie, uretra are numai 3-4 cm lungime si este aproape dreapta, în timp ce la barbat are o lungime de 18-22 cm.
Zonele reflexogene pentru rinichi sunt situate în mijlocul talpilor în dreptul degetului 3, la unirea treimii externe cu treimea interna, imediat sub linia diafragmului (linie ce separa partea carnoasa, corespunzatoare toracelui, de scobitura), iar cele ale suprarenalelor imediat deasupra zonelor renale. Se maseaza rinichiul si glanda suprarenala, de sus în jos, pe o distanta de 1-2 cm, alternativ cu degetele mari de la mâna. Zonele reflexogene ale ureterelor se întind de la rinichi pâna la marginea latero-interna a piciorului, unde se termina cu zona vezicii urinare. De aici, de la vezica, porneste un mic tubulet, uretra, care merge pâna pe insertia tendonului lui Achile pe os. În timpul reflexoterapiei, un deget coboara dinspre rinichi spre vezica presând, degetul mare de la cealalta mâna urca pe traiectul uretrei, mângâind, iar cele doua degete se întâlnesc în vezica. De aici, degetele reiau traseul invers: mâna ce a venit dinspre uretra coboara acum presând, cealalta urca la rinichi, mângâind.
Sursa: DR. Valy Volosan - medic specialist medicina de familie,  atestat in acupunctura,  lector masaj si reflexoterapie.

 

 

 

 

Limba – organul gustului si al vorbirii, este si o „oglinda” a proceselor care au loc în
Organismul nostru. Pe limba sunt reprezentate diferite organe, iar când ele functioneaza prost sau sunt bolnave, faptul se reflecta pe limba. Stim care organ este afectat dupa locul unde au aparut modificarile:
- o limba încarcata indica întotdeauna toxine în tubul digestiv: daca e încarcata înspre radacina înseamna toxine în intestinul gros, la mijloc – în intestinul subtire si stomac. Daca limba e încarcata la radacina, dar zona albicioasa are forma literei U, e vorba de o iritare a intestinelor.
- când pe margini apar scobituri, de parca limba ar fi muscata, este vorba de o absorbtie defectuoasa a substantelor nutritive în intestine.
- basicute aparute pe merginile limbii, în apropierea vârfului, indica o sensibilitate a plamânilor: bronsita, daca sunt spumoase, sau pneumonie daca sunt colorate în maroniu.
- o brazda dreapta pe mijlocul limbii indica afectiuni ale coloanei vertebrale; daca linia se frânge lânga radacina limbii, suferintele sunt în regiunea inferioara a coloanei, iar lânga vârf, problemele sunt localizate în regiunea cervicala.
 - limba palida indica anemie sau o alta deficienta a sângelui, când e galbuie semnaleaza un exces de secretie biliara sau o proasta functionare a ficatului, iar când e albastrie indica o boala de inima.
Sursa: DR. Valy Volosan - medic specialist medicina de familie,  atestat in acupunctura,  lector masaj si reflexoterapie

 

. Senzatia de rece datorita descoperii partiale si relaxarii totale
. Insomnie daca sedinta de masaj se efectueaza seara, datorita unei energizari stimulate; de aceea se recomanda efectuarea tratamentului în cursul diminetii
. Lacrimare fie ca urmare a stimularii secretiei glandelor lacrimale prin tratament, fie prin aplicarea unei presiuni prea mari
. Transpiratii prin detoxifiere, durere sau eliberarea lichidului în exces
. Modificarea gustului ca urmare a eliberarii toxinelor prin saliva
. Rash tegumentar posibil prin eliminarea toxinelor
. Oboseala prin dominare parasimpatica
. Stimularea organelor de eliminare si detoxifiere implica accelerarea circulatiei libere a toxinelor prin corp, provocând greturi, diaree, stari de ameteala, cefalee, neliniste si rau general
. Cresterea diurezei prin stimularea aparatului urinar
. Aparitia durerii în organele corespondente datorita cresterii rapide a volumului sângelui care asigura functionarea acestora
. Febra, daca în corp exista o infectie latenta si se stimuleaza formatiunile limfatice
Sursa: DR. Valy Volosan - medic specialist medicina de familie,  atestat in acupunctura,  lector masaj si reflexoterapie

 

 

16. Discutii cu pacientul asupra istoricului bolii si explicarea planului de tratament
17. În afectiunile acute, de orice cauza, este absolut indicat ca pacientul sa fie mai întâi
Îndrumat spre cabinetul medicului specialist, în aceste cazuri masajul putând fi executat fara riscuri, ca tratament adjuvant al celui medicamentos sau chirurgical
18. Rezultatul tratamentului depinde în mare masura de devotamentul celui care îl
Executa; alegerea tehnicii de tratament necesita întelegerea bolii si posibilitatilor de rezolvare terapeutica ale acesteia
19. Respectarea intimitatii pacientului, confidentialitatii
20. Încapere calda, linistita, confortabila;
21. Crearea unei atmosfere adecvate, în care lumina, culorile, sunetele, mirosurile si chiar temperatura înconjuratoare trebuie sa tinda spre armonie (cromoterapia, aromoterapia, meloterapia, vor crea un spatiu terapeutic reechilibrant);
22. Înlaturarea obiectelor metalice – valabila atât pentru pacient cât si pentru terapeut;
23. Igiena riguroasa a terapeutului – îmbracaminte curata, unghii scurte, parul legat etc;
24. Examinarea preliminara a picioarelor – în vederea depistarii eventualelor leziuni
Cutanate, modificari osoase sau tegumentare; igiena riguroasa a picioarelor si mâinilor pacientului;
25. Pozitia: 1) pentru masajul palmar: pacientul – semisezând într-un fotoliu; terapeutul
– Pe un scaunel, la un nivel mai jos; 2) pentru masajul plantar: pacientul – decubit dorsal, cu picioarele depasind marginea patului sau într-un fotoliu, cu picioarele sprijinite pe un scaunel; terapeutul – pe un scaunel, la picioarele pacientului
26. Durata sedintei: între 30 - 45 de minute; fiecare punct reflexogen: 30 secunde –
1 minut pentru reflexologia generala, 3 -5 minute pentru organele afectate (individualizat în functie de bioritmurile specifice si starea organelor, întrucât nu este indicat sa dislocam mai multe toxine decât poate elimina rinichiul sau detoxifia ficatul); frecventa: câte o sedinta în fiecare zi, timp de 10 zile, apoi pauza 2-3 zile, se poate relua o cura de câte o sedinta zilnic, timp de 10 zile (în cazul bolilor cronice); ulterior, 2-3 sedinte pe saptamâna, timp de o luna, apoi o sedinta la 2 saptamâni sau chiar o sedinta pe luna, de întretinere; masajul se executa cu 1-2 ore înainte de mese sau cel putin la 2 ore dupa masa.
- Înainte de a începe sedinta de reflexoterapie, se pot face câteva exercitii de respiratie profunda, ceea ce relaxeaza si mai mult

- Ulterior putem învata pacientul un exercitiu de vizualizare, în care, dupa inducerea starii de relaxare, îl putem orienta verbal catre vizualizarea unei lumini pure, alb-argintie, intensa, pe care din centrul pieptului sau o va face sa se împrastie si o va conduce mental, pentru a radia corpul întreg, formând un glob protector de lumina în jurul întregului corp. Aceasta lumina îi poate crea o stare de caldura, lumina, bucurie, bunastare, orice îsi doreste pacientul.
- Urmeaza sedinta propriu-zisa: pentru început se apuca glezna pacientului cu ambele mâini si se trage gamba, energic dar nu violent, cu o gradare usoara si fara zdruncinari, apoi, tot usor, se slabeste priza. Aceasta elibereaza tensiunea la baza gleznelor, precum si canalele energetice care leaga corpul de picioare. Urmeaza rotatii ale gleznei în ambele sensuri, o mâna aflându-se deasupra gleznei pentru a bloca partea superioara a articulatiei, iar cealalta va strânge bine piciorul în zona plantara, dând miscare activa operatiunii.
- Apoi se apuca degetele la baza lor si, cu o anumita presiune, se trag în sus, eliberând astfel tensiunile retinute în degete (mai ales în cel mare, pentru eliberarea tensiunilor mentale si pentru relaxare profunda).
- Manevrarea picioarelor încep cu piciorul stang al pacientului (partea receptiva)
27. se foloseste o mâna pentru a exercita presiune pe punctele reflexogene, iar cu cealalta mâna se tine piciorul care trebuie masat. Directia de masat este dinspre degete spre calcâi. Masajul punctelor dureroase se alterneaza din când în când cu masajul de relaxare al întregului picior. Masajul circular în sensul acelor de ceasornic stimuleaza functiile corpului, iar cel în sens contrar le încetineste.
28. Presiunea de lucru – se adapteaza bolnavului si starii de boala, dar în nici un caz nu
Trebuie sa produca durere, urmarind reactiile fetei, mâinilor, degetelor, piciorelor, vocale; trebuie mentinuta o presiune constanta pe toata durata sedintei, suficienta pentru a trece de epiderma. În caz contrar, nu se obtin efecte reflexe.

- Este foarte importanta urmarirea gesturilor pacientului, limbajul pe care corpul îl arata, starile tensionale ale pacientului si ale picioarelor.
29. Ordinea ariilor de masat: se începe cu inima, apoi stimularea organelor de eliminare
(rinichi, ureter, vezica urinara, uretra) în ideea ca astfel se stimuleaza eliminarea toxinelor; se continua cu stimularea zonelor corespunzatoare sistemului nervos si endocrin care pot fi la originea dezechilibrelor raspunzatoare de starea de boala, apoi cu masarea altor organe de eliminare (intestin subtire, intestin gros); se maseaza apoi zonele corespunzatoare organelor implicate în afectiunile în cauza, iar în final circulatia limfatica.
30. Instrumente de lucru: degetele sunt cel mai eficient instrument, cel mai accesibil si
Mai putin costisitor. Totusi, când un anume punct este masat timp de mai multe minute, aplicarea unei presiuni constante poate deveni obositoare. În acest caz si numai în acest caz se poate utiliza capatul neascutit al unui creion sau al unui stilou. Se mai pot folosi bile, mingi de golf sau sticle goale pentru a le rula cu picioarele. Mersul descult, pe plaja, pe iarba sau în apa, are efect atât de stimulare al punctelor reflexogene, cât si de captare în mod direct a energiei pamântului, care revitalizeaza si ajuta la eliminarea multor deseuri din talpa. Purtatul încaltarilor prevazute cu „tepi” de cauciuc de dimensiuni inegale, stimuleaza de asemenea zonele reflexe ale piciorului. Pentru a stimula vârful degetelor, se pot folosi cârlige de rufe, care sa exercite o presiune constanta, timp de câteva minute.
Sursa: DR. Valy Volosan - medic specialist medicina de familie,  atestat in acupunctura,  lector masaj si reflexoterapie

 

 

 15.Reflexoterapia – masajul punctelor diagnosticate ca fiind sensibile/dureroase.
Masajul se execută cu policele (degetul mare de la mână) sau cu articulaţiile interfalangiene, fără a avea obiecte metalice pe mâini şi fără a folosi obiecte intermediare (beţişoare, pix, creion, etc.). Masarea zonelor reflexogene afectate, pe parcursul mai multor şedinţe, implică fisurarea cristalelor de toxine pe care fluxul sanguin le va trimite spre organele de eliminare, îmbunătăţind astfel starea de sănătate.
Sursa: DR. Valy Volosan - medic specialist medicina de familie,  atestat in acupunctura,  lector masaj si reflexoterapie

 

Reflexologia nu este o metodă de tratament universală, a tuturor bolilor, cum s-ar putea înţelege la o primă vedere de către persoanele neiniţiate, ci este o metodă de reechilibrare energetică care înseamnă revenirea la parametrii normali ai homeostaziei corpului. Întrucât starea de boală presupune tulburarea verigilor neuro-vegetativo-endocrine, tehnica masajului reflex tinde să restabilească mecanismele afectate. Reflexoterapia îşi dovedeşte eficienţa prin reducerea stresului, aducând pacientul într-o stare de predominare a parasimpaticului. Pe lângă aceastea, nu trebuie uitat că atât starea de boală, cât şi vulnerabilitatea organismului (energetică/somatică/psihică) sunt rezultatele unor procese de durată (zile, luni, ani), astfel încât nu este rezonabil să se aştepte rezolvarea acestora după doar o oră de masaj.
Pe de altă parte, este necesar ca cel puţin în perioada terapiei reflexologice şi 3-4 săptămâni după tratament să fie adoptat un regim exclusiv naturist (fără cafea, tutun, alcool, carne, alimente intens preparate termic), completat printr-un aport suficient de lichide (apă plată, apă de izvor, apă distilată, ceai), necesar eliminării toxinelor. Se vor consuma în medie 2-3 litri de lichid în 24 de ore, repartizate în cantităţi mici şi repetate.
În timpul tratamentului nu se va mânca cu cel puţin 2 ore înainte şi 2 ore după fiecare şedinţă reflexogenă. Se permite însă consumul de lichide pe durata şedinţei, pentru a putea dirija circulaţia sanguină să acţioneze în zonele reflexogene aflate în tratament şi în organele corespondente acestor zone.
Aceste măsuri de cele mai multe ori sperie pacientul, care abandonează „lupta”, chiar înainte de a începe.

Reflexoterapia are şi unele restricţii, cum ar fi:
9.bolile infecţioase
10.afecţiunile acute, susceptibile de a fi supuse unei intervenţii chirurgicale (abdomen acut, ocluzie intestinală, apendicită acută, etc)
11.afecţiuni locale ale zonelor reflexogene ( traumatisme, eczeme, malformaţii)
12.sarcini cu risc, sau în lună mare (se va evita masajul zonelor reflexogene corespnzătoare organelor genitale, care ar putea provoca un avort)
13.tumori maligne cu metastaze     
14.starea maseurului: încordare, nervozitate, oboseală
15.Se indică reducerea presiunii de lucru la persoane foarte vârstnice, foarte tinere, foarte bolnave, pre- şi postchirurgical, cardiaci şi diabetici
Sursa: DR. Valy Volosan - medic specialist medicina de familie,  atestat in acupunctura,  lector masaj si reflexoterapie

 

Avantajele metodei
- pot benificia de această metodă toţi oamenii care aderă la protecţia împotriva îmbolnăvirii

1.nu foloseşte echipamente speciale;
2.poate fi folosită oriunde, de către oricine (dar nu oricum...);
3.este blândă şi sigură ( complet lipsită de toxicitate);
4.acţionează subtil şi eficient;
5.nu tratează simptomatologia bolilor, ci CAUZA lor;
6.nu interferă cu tratamentele medicamentoase;
7.reduce tensiunile nervoase;
8.ameliorează circulaţia;
9.echilibrează metabolismele dereglate.
Sursa: DR. Valy Volosan - medic specialist medicina de familie,  atestat in acupunctura,  lector masaj si reflexoterapie

 

Definiţie: ca ramură a medicinei orientale, reflexologia este o tehnică de masaj al punctelor reflexogene ale organismului, situate pe suprafaţa corpului, la distanţă faţă de organele pe care le reprezintă; fiecare organ îşi are o zonă de proiecţie la nivelul picioarelor, mâinilor, limbii, urechii, ochiului, etc., reflexoterapia vizând restabilirea echilibrului energetic al tuturor organelor.
Funcţia reflexă, activitate esenţială a sistemului nervos, contribuie la realizarea unităţii funcţionale dintre organe şi la menţinerea echilibrului între organism şi mediul înconjurător.
  
Scurt istoric
Dintotdeauna, civilizaţiile străvechi au încercat să vindece bolile care le afectau, prin tehnici de masaj, folosirea plantelor medicinale şi a dietei. Ca metodă empirică de tratament, reflexoterapia a fost practicată cu cinci milenii în urmă, fiind cunoscută în toate focarele de civilizaţie ale lumii antice – Egipt, China, Japonia, India. Filosofia medicinei chinezeşti se rezumă la teoria Yin şi Yang, în care Yin este feminitatea, pasivitatea, receptivitatea, energia lunară, iar Yang este masculinitatea, activitatea, emisivitatea, energia solară. Yin şi Yang reflectă opoziţia dintre noapte şi zi, alternanţa dintre întuneric şi lumină, a frigului cu căldura, etc. Yin şi Yang cresc şi descresc într-o mişcare de flux şi reflux care afectează întreaga natură, formând Tao – legea unică ce configurează Universul ca un tot perfect.
După cum afirmă medicina chineză, există practic o ,,roată a succesiunii afecţiunilor organice“, astfel încât un organ odată afectat, în timp va determina şi afectarea celorlalte organe căci organismul uman este un sistem viu, iar un sistem viu înseamnă mai mult decât suma componentelor puse în contact. Să facem un experiment mintal simplu: dacă avem la dispoziţie componentele fizice care alcătuiesc organismul uman (inimă, plămâni, ficat, rinichi, etc.) şi încercăm să le asamblăm, vom crea un om ?
Bine-nţeles că nu. Deci, există o structură mult mai subtilă a fiinţei umane, există o legătură indisolubilă a componentelor corpului fără de care noi n-am putea fiinţa. Şi orice perturbare a acestei anatomii subtile va atrage după ea o succesiune de noi perturbări, astfel încât nu putem afirma că un organ afectat nu va determina şi afectarea organelor cu care este în conexiune permanentă.
,,Cunoaşte-te pe tine însuţi“ , spunea Socrate, căci, pentru a înţelege pe deplin absolutul, e necesar, în primul rând, să înţelegem propria noastră natură. Şi tot cu aceeaşi intenţie, marele învăţător Isus Hristos spunea ,,Vegheaţi , vegheaţi neîncetat ”. Boala este, de fapt, o îndepărtare de esenţa propriei fiinţe; un om bolnav nu mai este el însuşi, nu se mai cunoaşte pe sine, îşi este sieşi străin. În consecinţă, adevărata vindecare presupune regăsirea de sine, cunoaşterea naturii profunde a fiinţei.
Formele subtile ale fiinţei umane se nasc primele şi sunt ultimele care dispar; cu cât principiile sunt mai subtile, cu atât sunt mai durabile. De fapt, în jurul oricărui om şi oricărui corp din univers există un halou de formă ovoidă, vizualizat de clarvăzători. Acest halou, pe care-l denumim aură, nu e decât un fluid energetic ce înconjoară corpul fizic ca un nimb strălucitor şi colorat. De altfel, Kirlian a evidenţiat această aură energetică, folosind o peliculă de film mai specială, pe care a pus o amprentă. Pe film a rămas conturul amprentei, înconjurată pe o anumită distanţă de un halou luminos.  Apariţia bolilor poate fi considerată ca o perturbare primordială în structura acestei bariere subtile a organismului, fenomenul  putând fi explicat pe baza principiului rezonanţei (din latină ,, resonare” = a răsuna, a repeta un sunet sau o vibraţie). Rezonanţa este fenomenul prin care energia caracterizată printr-o anumită frecvenţă a unui sistem vibrator se transmite la distanţă altui sistem vibrator aflat practic în repaos energetic pe acea frecvenţă . Pentru realizarea acestui transfer de energie şi informaţie de la focarul vibrator la cel aflat în repaos este necesar ca cele două sisteme să aibă caracteristici identice sau cel puţin foarte apropiate. Cu alte cuvinte, pentru ca o boală să pătrundă într-un organism, e necesar ca energia transmisă de acea boală să aibă un spectru de vibraţie foarte apropiat de cel prezent în aura energetică a organismului respectiv. Fenomenul e simplu şi real. Altfel, cum am putea înţelege de ce, deşi stând în acelaşi mediu, unii fac o boală, iar alţii nu? Tocmai datorită faptului că unii rezonează cu focarele emiţătoare din univers, în timp ce alţii nu. Tot astfel ne putem explica de ce unele persoane ne atrag (au desigur frecvenţe de vibraţie foarte apropiate de ale noastre), în timp ce alte persoane pur şi simplu ne displac, fără a şti de ce. Desigur, această aură poate fi influenţată în mod conştient, prin exerciţii cu caracter energetic sau meditaţii.
În Occident, primele măsuri de reflexoterapie apar în 1917, când doctorul William Fitzgerald (specialist ORL) îşi publică lucrarea „Zone Therapy”, în care prezintă manevre de reflexoterapie la nivelul mâinii. Ideile sale sunt continuate de alţi medici entuziaşti pentru ca, în anii '30, să apară primele teorii asupra reflexoterapiei la nivelul piciorului, fundamentate de Eunice Ingham, colaboratoare a medicului Joe Shelby.  Prin cărţile sale („Stories the Feet can Tell”-1938, „Stories that Feet have Told”-1951) E. Ingham a promovat totodată deschiderea reflexoterapiei către publicul larg, militând pentru difuzarea acesteia ca tehnică utilă, la îndemâna oricui.
În etapa ulterioară, reflexologia se dezvoltă şi se organizează ca ofertă terapeutică viabilă, prin crearea de şcoli naţionale sau internaţionale de masaj, căpătând explicaţii ştiinţifice prin numeroase studii şi recuperând conexiunile cu alte metode tradiţionale de tratament, care au evoluat în paralel (masajul clasic, acupunctura, presopuctura etc).
Se ştie că unii filozofi au dat omului numele de microcosmos sau mic univers. Microcosmosul – fiinţa umană şi Macrocosmosul – Universul, sunt în totalitate solidare. Chiar dacă omul modern are tendinţa să minimalizeze importanţa acestei legături, aceasta nu arată decât ignoranţa sa. Omul s-a îndepărtat de animale, plante, pietre, încetând să mai creadă că direcţia din care bate vântul sau direcţia în care zboară păsările ar putea fi semne ce anunţă schimbările de timp; ei preferă să se ghideze după anunţurile de la radio sau televiziune. Datorită acestei dizarmonii, şi Universul răspunde cu ostilitate omului. Chiar dacă avem tendinţa să minimalizăm această legătură, ea nu-şi va reduce din importanţă, şi asta pentru că omul cuprinde în el materia fizică a regnului mineral, vitalitatea vegetalului, senzaţia şi dorinţa animalului, intelectul simplu corespunzând animalelor superioare actualmente dispărute, legătura care lipseşte între regnul animal şi regnul uman şi sufletul, care singur constituie omul veritabil. Astfel, omul sintetizează în el universul .
Sursa: DR. Valy Volosan - medic specialist medicina de familie,  atestat in acupunctura,  lector masaj si reflexoterapie