Medicină informativă

 

Aparatul digestiv este constituit din totalitatea organelor care au ca funcţii

principale digestia şi absorbţia principiilor alimentari şi eliminarea reziduurilor neasimilabile ale alimentelor ingerate.

- cavitatea bucală, despărţită de fosele nazale prin bolta palatină. În cavitatea bucală se găsesc: limba, cu rol în procesele de masticaţie şi deglutiţie, în vorbire, perceperea gustului alimentelor şi a sensibilităţii de tact, cald, rece, durere; dinţii, formaţiuni osoase adaptate pentru tăierea, zdrobirea şi măcinarea alimentelor.

- faringele, conduct musculofibros care realizează atât legătura dintre fosele nazale şi laringe (aparat respirator, cât şi dintre cavitatea bucală şi esofag.

- esofagul, realizează legătura dintre faringe şi stomac.

- stomacul, segmentul cel mai dilatat al tubului digestiv. Are două feţe (anterioară şi posterioară), două curburi (mica şi marea curbură), şi două orificii: cardia, prin care comunică cu esofagul şi pilorul, care asigură legătura cu duodenul.

- intestinul subţire, segmentul cel mai lung al tubului digestiv (peste 4 m), are 3 segmente: duoden, porţiunea iniţială, fixă, cu o lungime de 25-30 cm, în formă de potcoavă şi cuprinde în concavitatea sa capul pancreasului; jejun şi ileon, fără o delimitare precisă între ele, se întind până la valvula ileo-cecală prin care se deschide în intestinul gros.

- intestinul gros, cu o lungime de aproximativ 1,7 m şi un calibru superior faţă de intestinul subţire. Are mai multe porţiuni: cecul, pornind de la valvula ileo-cecală (în partea dreaptă) şi prezentând apendicele vermiform; colonul, constituit din patru segmente: ascendent, care merge de la cec, pe partea dreaptă a abdomenului, până sub ficat, transvers, descendent şi sigmoid; rectul, ultima parte a intestinului gros, merge pe faţa anterioară a sacrului şi coccisului, se termină cu canalul anal şi se deschide prin anus.

- glandele salivare: parotide, aşezate pe părţile laterale ale obrajilor, dedesubtul urechii, sublinguale şi submaxilare, situate în vecinătatea cavităţii bucale

- ficatul, cea mai mare glandă din corpul uman (aproximativ 1500 g), situat în partea dreaptă a abdomenului, imediat sub diafragm; secretă bila (cu rol în digerarea grăsimilor) care se elimină în perioadele digestive în duoden. Are două feţe: superioară, diafragmatică, care prezintă doi lobi – drept şi stâng, şi inferioară, viscerală, unde se află şi vezica biliară, şi vine în contact cu duodenul, stomacul şi colonul transvers.

Unitatea structurală şi funcţională a ficatului este lobulul hepatic, constituit din hepatocite, capilare şi canaliculi biliari. Canaliculele biliare se găsesc între hepatocite şi în ele se descarcă bila, produsul de secreţie al hepatocitelor. La ieşirea din lobul canaliculii biliari se continuă cu canale biliare interlobulare, care se colectează în cele două canale hepatice (drept şi stâng). Acestea se unesc şi formează canalul hepatic comun, care se continuă cu canalul coledoc ce se deschide în duoden, împreună cu canalul pancreatic principal, orificiul fiind prevăzut cu sfincterul Oddi. Din calea biliară principală se desprinde canalul cistic, prin care bila ajunge în perioadele interdigestive în vezicula biliară.

- pancreasul, glandă mixtă, situată înapoia stomacului, având o poziţie transversală, cu trei porţiuni: cap, situat în potcoava duodenală, corp şi coadă, care se termină la nivelul splinei (cu rol în formarea elementelor figurate ale sângelui, precum şi în distrugerea globulelor roşii îmbătrânite; splina este cea mai mare masă de ţesut limfatic din corp, producând limfocite şi anticorpi, jucând astfel un rol foarte important în apărarea corpului împotriva microorganismelor). Secretă suc pancreatic, care este colectat prin canalul pancreatic ce se deschide în duoden împreună cu canalul coledoc. De asemenea are şi o secreţie internă (insulina), care reglează metabolismul glucidelor.   

Fiziologia digestiei   

În cavitatea bucală, ptialina transformă amidonul în dextrine.

În stomac, lipaza descompune grăsimile în acizi graşi şi glicerină; pepsina desface proteinele, iar labfermentul transformă cazeinogenul din lapte în cazeină. 

În intestinul subţire lipaza pancreatică şi lipaza intestinală atacă grăsimile. Tripsina şi erepsina continuă acţiunea pepsinei asupra proteinelor, iar fermenţii glicolitici descompun glucidele până la monozaharide. 

În colon proteinele suferă o acţiune de putrefacţie, iar glucidele o acţiune de fermentaţie din partea bacteriilor intestinale.

Ficatul: 

- reţine o serie de substanţe toxice rezultate din digestie şi din fermentaţia intestinală

- poate depozita sânge, uşurând astfel munca unei inimi bolnave, compensând insuficienţa cardiacă

- depozit de substanţe importante (fier, vitamina B12)

- datorită arderilor intense care au loc în ficat, acest organ este o sursă principală de căldură în organism, alături de muşchi

- rol de formare a bilei

 Acţiunea bilei în digestie este multiplă:  

- ajută emulsionarea grăsimilor (fragmentarea lipidelor în particule foarte mici)

- măreşte acţiunea fermenţilor intestinali care atacă grăsimile şi proteinele (în special a lipazei pancreatice şi a tripsinei)

- creşte mişcările peristaltice (în absenţa bilei în intestin apare constipaţia)

- micşorează acţiunea bacteriilor de putrefacţie din intestin (în insuficienţa bilei în intestin, în colon se produc procese de putrefacţie accentuate, cu formare de gaze rău mirositoare)

 - zona stomacului – pe ambele tălpi, pe bolta plantară, dedesubtul degetului mare, de lăţimea unui deget. Se masează circular, în sensul acelor de ceasornic, un contur rotund.
- zona duodenului - imediat sub stomac, pe talpa dreaptă,  înconjurând capul

pancreasului; se masează tot circular; pe talpa stângă se află corpul şi coada pancreasului care se masează transversal, în bară.

- în scobitură, cu pumnul închis, cu degetele îndreptate spre noi, de sus în jos, până la călcâi, efectuăm masajul intestinului subţire.

- zona intestin gros – colonul ascendent pe talpa piciorului drept în partea externă

deasupra călcâiului, 5-7 cm în sus; colonul transversal traversează orizontal talpa dreaptă până la marginea interioară continuându-se pe talpa stângă la acelaşi nivel orizontal până la marginea exterioară; colonul sigmoid formează un S în talpa stângă terminându-se sub zona de proiecţie a vezicii urinare, unde se găseşte punctul reflex pentru rect şi anus; zona hemoroizi se găseşte pe gamba piciorului stâng deasupra maleolei interne, între tendonul lui Achile şi muşchi, pe o distanţă de 10-15 cm în sus; se masează iniţial punctul valvei ileo-cecale utilizând tehnica cârligului, apoi cu policele în sus, se masează pe talpa dreaptă, în linii drepte colonul ascendent, care urmează linia diafragmului, colon transvers, care se continuă tot sub diafragm pe piciorul stâng, coboară pe 1/3 externă a piciorului stâng – colon descendent, sigmoidul mergând spre interiorul tălpii. Arătătorul, ţinut în poziţia „vino-ncoace” îndreptat spre noi, masează acest circuit, în sensul de evacuare a materiilor fecale.

- zona ficatului – pe talpa dreaptă, în dreptul degetelor 4-5, imediat sub diafragm, în partea exterioară. Se masează tot circular, în sensul acelor de ceasornic, urmând un contur triunghiular, după care în interiorul conturului se masează şi vezica biliară. Masând ficatul, procesele digestive vor fi mult îmbunătăţite.

Sursa: Curs de masaj, DR. Valy Volosan - medic specialist medicina de familie,  atestat in acupunctura,  lector masaj si reflexoterapie.