Medicină informativă

Conditii si reguli pentru practicarea masajului

• Se practică în spaţii anume destinate – baze de tratament de fizioterapie, staţiuni balneare, cabinete de tratament, secţii clinice.

• Sălile de masaj trebuie să respecte condiţiile igienico-sanitare corespunzătoare – aerisite, bine luminate, ferite de radiaţiile solare şi de orice alţi factori nocivi, cu temperatura microclimatului de minim 20 grade, cu instalaţie sanitară şi vestiar alăturate.

• Patul de masaj, acoperit cu un cearşaf, trebuie să fie înalt de cel puţin 70-75 cm, lungimea de 2 metri iar lăţimea de 70 cm, preferabil cu 2-3 segmente separate şi articulate, astfel încât să asigure întotdeauna atât persoanei masate cât şi maseurului cele mai favorabile şi relaxante poziţii.

• Maseurul trebuie să se spele pe mâini înainte şi după fiecare masaj, să aibă permanent unghiile tăiate, să nu poarte brăţări, inele, pentru a nu-l răni pe cel masat şi a nu interfera energia transmisă pacientului (nimic nu poate înlocui mâna maseurului!); să nu consume băuturi alcoolice înainte de masaj şi eventual să poarte o mască la gură în caz de răceală.

• Maseurul trebuie să aibă o bună stare de sănătate fizică şi mentală, dozându-şi foarte bine eforturile faţă de diferitele cazuri, obiective şi categorii de masaj pe care trebuie să le execute, să fie rezistent la oboseală fizică şi psihică, echilibrat, cu un simţ tactil deosebit, în special la nivelul palmelor şi al degetelor, să cunoască noţiuni de anatomie, fiziologie, dermatologie, psihologie.

• În cazul masajului sportiv, maseurul trebuie să fie pregătit şi în ceea ce constă antrenamentul sportivului, acesta devenind o „piesă” de primă importanţă în anturajul sportivului de performanţă. Deşi cei cu anumite defecte de vedere au un simţ tactil extrem de dezvoltat, pentru sportivii de performanţă sunt de preferat maseurii fără handicapuri de orice natură, intrând în joc şi factorul psihologic, care adeseori îl transformă pe maseur în confidentul sportivului.

• Mâna care joacă rol de funcţie trebuie să fie morfologic normală (fără malformaţii, mutilaţii, boli de piele), să aibă o foarte bună sensibilitate tactilă; maseurul trebuie să-şi încălzească mâinile.

• Să nu aibă vreo halenă neplăcută, transpiraţii, miros de tutun.

• Să fie de o moralitate corespunzătoare.

• Se recomandă ca după fiecare şedinţă de masaj, până la începerea unei alte şedinţe, maseurul să facă o pauză de minim 10-15 minute, cu scop de refacere (relaxare, meditaţie, consum de fructe sau lactate, exerciţii pregătitoare ale segmentelor şi articulaţiilor sale, etc.).

• Cel masat trebuie, de asemenea, să se prezinte într-o bună stare de igienă şi motivat pentru masaj, să aibă acordul medicului pentru masaj. Este de dorit ca înainte de masaj sportivul sau persoana masată să-şi golească vezica urinară şi tubul digestiv, pentru ca apoi să se concentreze numai asupra masajului.

• Să ia masa cu cel puţin 1-2 ore înainte de masaj sau la 30-60 minute după masaj.

• Uneori masajul, mai ales la sportivi, urmează după saună sau fizioterapie, ceea ce este foarte bine, sporind eficienţa masajului.

• Atât maseurul, cât şi cel masat, să se rehidrateze după masaj (dar nu cu băuturi alcoolice), să evite fumatul cel puţin 15 minute înainte şi după masaj.

• Masajul se poate executa cu mâinile uscate sau utilizând pulberi fine (de origine vegetală sau minerală, cu reacţii neutre, nealergizante – talcul clasic, pulberi de amidon), substanţe grase uleioase (de origine animală, vegetală – ulei de seminţe de in, măsline, floarea-soarelui – sau minerală – vaselină, glicerină), unguente ce conţin substanţe medicamentoase cu rol antiinflamator, revulsiv, vasoactiv; după şedinţa de masaj substanţele grase trebuie îndepărtate de pe tegument prin spălare cu apă caldă şi săpun.

• Durata unei şedinţe de masaj este cuprinsă în general între 10-15 minute pentru masajul local, 15-30 minute pentru masajul regional, 50-60 minute pentru masajul general; durata, repetiţia, genul masajului vor fi întotdeauna precizate de medic! Maseurul îl va ţine la curent cu orice eveniment survenit în timpul sau după şedinţa de masaj.

• Când un tratament necesită 20 şedinţe este bine să se facă o pauză la 10 şedinţe şi să se reia.

• Trebuie respectate integritatea ţesuturilor înainte de masaj; echimozele prin masaj se produc cu cea mai mare uşurinţă între cele 2 foiţe ale fasciei superficiale, căci reţeaua vasculară este fragilă.