Notiuni de anatomie si fiziologie a pielii
Pielea reprezintă elementul esenţial în masaj. Reprezintă un imens câmp receptor, datorită numeroaselor şi variatelor terminaţii ale analizatorului cutanat, care informează centrii nervoşi superiori asupra proprietăţilor obiectelor şi fenomenelor cu care organismul vine în contact (căldură, durere, presiune, etc.).
Pielea este alcătuită din trei straturi principale:
1. EPIDERMUL , stratul superficial al pielii, străbătut de fire de păr, canalele excretoare ale glandelor sudoripare şi terminaţii nervoase receptoare. Funcţiile sale sunt: de protecţie, exprimată prin producţia de keratină şi pigment melanic; secretorie, materializată prin glandele sebacee care secretă sebum şi glandele sudoriparecare secretă lichidul sudoral ce intervine în termoreglare şi echilibrul hidroelectrolitic al organismului; de protecţie antimicrobiană şi antimicotică prin descuamarea stratului superficial, cornos; de pilogeneză (formarea firului de păr); de barieră semipermeabilă (împiedică pătrunderea unor substanţe sau organisme în corp şi în acelaşi timp permite penetrarea unor substanţe terapeutice.
2. DERMUL, situat sub epiderm, în care se găsesc glande sebacee (lipsesc în palmă şi plantă), canale de excreţie ale glandelor sudoripare (mai numeroase în palmă şi plantă), foliculi piloşi, reţea vasculară, receptori nervoşi.
3. HIPODERMUL, stratul profund al pielii, bogat în celule adipoase, constituind un depozit de lipide al organismului, conţinând şi receptori nervoşi.
Pielea are multiple funcţii:
- apără organismul de intrarea microbilor sau a altor corpi străini
- recepţionează excitanţi termici, tactili, dureroşi
- participă la excreţia substanţelor din organism, prin activitatea glandelor sudoripare şi sebacee
- participă la termoreglare, atât prin evaporarea sudorii, cât şi prin menţinerea căldurii în organism datorită prezenţei grăsimii
- participă la absorbţia unor medicamente
- are funcţia de producere a fanerelor (păr + unghie) – funcţie specifică a pielii
- funcţie de exterorecepţie, datorită existenţei unor formaţiuni nervoase (corpusculi):
1.corpusculii Meissner, situaţi sub epiderm şi discurile Merkel, la baza foliculului pilos, în derm, pentru sensibilitatea tactilă
2.corpusculii Vater-Paccini, situaţi în profunzimea pielii, pentru senzaţia de presiune
3.corpusculii Krause, în dermul superficial, pentru sensibilitatea la frig
4.corpusculii Ruffini, în dermul profund şi hipoderm, pentru sensibilitatea la cald
5.terminaţii nervoase libere, în straturile superficiale ale dermului, pentru durere
Sursa: DR. VALY VOLOSAN
MEDIC SPECIALIST MEDICINA DE FAMILIE
ATESTAT IN ACUPUNCTURA
LECTOR MASAJ SI REFLEXOTERAPIE
