Procedee ajutatoare de masaj
1. Rindeaua – este o manevră ce se poate aplica pe anumite regiuni (spate, torace la bărbaţi), prin deplasarea în sens longitudinal, cu podul palmei, a muşchilor şi ţesuturilor subiacente. Este o mişcare de du-te-vino, unde presiunea se aplică la înaintare şi netezire spre înapoi, fără a se pierde contactul cu suprafaţa masată. Având o acţiune mai profundă asupra ţesuturilor musculare, este folosită în masajul de tonifiere. Se poate executa cu o mână sau concomitent cu ambele mâini.
2. Rulatul – este o manevră ce se aplică tot în funcţie de zonă, şi se foloseşte după procedee mai puternice de frământare. Rulatul se face cu ambele mâini prin prinderea şi rularea ţesuturilor moi, de jos în sus, fără a se întrerupe mişcarea. Este o manevră care acţionează asupra pielii, ţesut celular subcutanat lax şi grăsos şi muşchi având efecte relaxante.
3. Cernutul se aplică de obicei pe membre după procedee mai puternice de frământare, batere.
Tehnică – se prinde masa musculară cu ambele mâini de jos în sus cu degetele flectate şi se mişcă în sens lateral şi de jos în sus. Ritmul este vioi iar mâinile se vor deplasa din aproape în aproape de-a lungul segmentului masat.
Acţiune – miorelaxantă, sedare locală, refacerea troficităţii, augmentează funcţia circulatorie
4. Presiunile – se execută în cadrul masajului general sau ca procedură independentă.. Tehnica este mai pretenţioasă necesitând experienţă şi indicaţie selectivă din partea medicului. Se indică în general pentru:
- pe punctele de migrenă sau musculatura tensionată a spatelui
- pe nervi – presiune continuă sau vibratorie pe rădăcinile nervoase, traiectele nervilor, indicate în neuropatii sau radiculopatii
- pe periost – presiuni continue sau intermitente şi neteziri sau vibraţii locale
Tehnică – subiectul este plasat în decubit ventral; se aplică palmele cu degetele întinse de o parte şi de alta a coloanei vertebrale şi se apasă succesiv pe acelaşi loc, deplasând ulterior palmele repetând mişcarea pe toată întinderea vizată, ţinând cont de circulaţia de retur în special limfatică.
Intensitatea – se adaptează regiunii tratate, tipului constituţional. Se poate creşte forţa de presiune adăugând greutatea corpului nostru, menţinând însă o intensitate cât mai uniformă.
Acţiune – favorizează descuamarea, creşte temperatura locală acţionând direct asupra circulaţiei venoase şi limfatice, diminuarea semnificativă a durerilor musculare şi a celor de tip periostal
5. Scuturările – manevră relaxantă ce se aplică la membrele superioare şi inferioare. Constă dintr-o serie de mişcări oscilatorii mai ample, prin prinderea articulaţiei pumnului sau gleznei şi cerând pacientului să lase musculatura relaxată, imprimând mişcărilor un ritm viu. Se execută în general după terminarea tuturor manevrelor de masaj obişnuit.
6. Tracţiunile în ax– se execută la sfârşitul masajului segmentelor sau al articulaţiilor. Reprezintă o mobilizare forţată a elementelor unei articulaţii până la limita jocului anatomic posibil, fără a-l depăşi. Exerciţiul este precedat de testarea direcţiilor de mişcare ale segmentului. Se execută cu ambele mâini, una plasată deasupra articulaţiei, iar alta sub articulaţie. Se vor executa trageri în axul lung al membrului, prin mişcări uşoare, nedureroase. Manevra are ca scop realizarea unei întinderi în limitele fiziologice ale diferitelor componente ale articulaţiilor, îmbunătăţindu-se astfel mobilitatea articulară. La nivelul coloanei cervicale se vor executa elongaţiile, din poziţia şezând, folosind priza pe ceafă, se trage capul în sus, de trei ori. Înainte şi după tracţiuni se face netezirea uşoară a articulaţiei respective.
7. Stoarcerile pot fi aplicate numai la membrele superioare şi inferioare, cu o mână, cu ambele mâini, sau stoarcere continuă. Se prinde segmentul de masat ca într-un cleşte, realizându-se o deplasare din aproape în aproape, prin aplicarea unei presiuni constante fără a fi dureroasă. Se execută în sensul circulaţiei de retur, de la extremităţi spre rădăcină.
8. Ciupirea constă în apucarea pielii şi a ţesuturilor subiacente şi chiar a unor muşchi superficiali, atât cât este posibil, cu două degete, mare şi arătător, după care este lăsată liberă, într-un ritm foarte vioi. O astfel de manevră produce decontracturarea şi relaxarea muşchilor superficiali. La nivelul abdomenului se pot practica ciupiri uşoare. Ciupirile nu trebuie să fie deloc dureroase!
9. Pensarea utilizează o priză a părţilor moi într-o cută între degetul mare şi celelalte degete, a cărei ridicare depinde de elasticitatea ţesuturilor, după care zona apucată este întinsă spre extremităţi şi apoi lăcată liberă. Are efect de stimulare a musculaturii, de îmbunătăţire a circulaţiei sanguine şi dispersare a celulelor adipoase.
10. Palparea este o manevră ajutătoare folosită în masajul abdominal; se execută cu vârful degetelor, circular, în sensul acelor de ceasornic, cu o presiune constantă. Are efect de tonifiere a musculaturii abdominale, creşterea circulaţiei sanguine.
11. Plescăit – se realizează o priză medie cu ajutorul degetelor, lovirea şi ridicarea într-un ritm foarte rapid a segmentului masat (zona subombilicală), după care zona apucată este lăsată liberă. Are efect de tonifiere a musculaturii abdominale.
12. Mişcări pasive (tensiunile)– sunt mişcări cu care se încheie o şedinţă de masaj şi constau în mobilizarea segmentului distal pe segmentul proximal al articulaţiei, căutând realizarea unei mişcări cu amplitudine cât mai mare în articulaţia respectivă, fără a atinge sau depăşi pragul durerii, ceea ce ar conduce la întreruperea manevrelor. Se folosesc în tratamentul redorilor articulare apărute după traumatisme ale aparatului locomotor, în scopul recuperării mobilităţii articulare normale. Se fac la:
- încheieturile degetelor, pentru toate falangele
- articulaţia pumnului: - flexie, extensie
- articulaţia cotului: - flexie, extensie
- supinaţie, pronaţie
- articulaţia umărului: - flexie, extensie
- abducţie, adducţie
- rotaţie
- circumducţie
Pentru membrele inferioare se fac mişcări pasive pentru:
articulaţiile gleznei: – flexie, extensie
- adductie, abductie
- rotatie
- articulatia genunchiului: - flexie, extensie
- articulatia şoldului: - adductie, abductie
- rotatie
Mişcările se fac din poziţia culcat sau şezând şi trebuie să fie blânde şi nedureroase, comunicând cu pacientul. Sunt deosebit de benefice pentru persoanele imobilizate.
Sursa: DR. VALY VOLOSAN
MEDIC SPECIALIST MEDICINA DE FAMILIE
ATESTAT IN ACUPUNCTURA
LECTOR MASAJ SI REFLEXOTERAPIE
