Bolile aparatului cardio-vascular - reflexologie
Bolile aparatului cardio-vascular - reflexologie (medicina, sanatate, tratament, diete)
Aparatul cardio-vascular este format din inimă, vase sanguine şi limfatice. Inima este un organ tetracameral (două atrii şi două ventricule), care pompează ritmic în artere sângele pe care îl primeşte prin vene. Fiecare atriu comunică cu ventriculul respectiv prin orificiile atrio-ventriculare, prevăzute cu valve, care se deschid doar spre ventricule: stângă (bicuspidă) şi dreaptă (tricuspidă).
Circulaţia sistemică începe din ventriculul stâng de unde pleacă artera aortă, din care se desprind apoi toate arterele mari (coronare, carotide, arterele care irigă membrul superior, cele care irigă membrul inferior, arterele esofagiene, bronşice, intercostale, splenică, hepatică, gastrică, arterele care irigă pancreasul, intestinul subţire, colonul, artere renale şi genitale, etc.). Legătura dintre artere şi vene este realizată de capilare, vasele sanguine cele mai mici. Sistemul venos al marii circulaţii se colectează în vena cavă superioară şi vena cavă inferioară, care se deschid în atriul drept.
Circulaţia pulmonară este cuplată cu cea sistemică, sângele din ventriculul drept fiind propulsat prin artera pulmonară spre plămâni, unde are loc oxigenarea, după care revine prin venele pulmonare prin atriul stâng.
Prin circulaţia limfatică reintră în vene o parte din lichidele interstiţiale. Vasele limfatice însoţesc venele, străbătând, în drumul lor spre cord, unul sau mai mulţi ganglioni limfatici de unde primesc limfocite şi imunoglobuline. În final, vasele limfatice se colectează în două trunchiuri limfatice:
- ductul toracic – în care drenează limfa din partea inferioară a corpului (membre inferioare, organe genitale, abdomen) şi care, în traiectul său toracic, primeşte limfa din partea stângă a capului şi gâtului, membrul superior stâng şi jumătatea stângă a toracelui
- canalul limfatic drept, care primeşte limfa din jumătatea dreaptă a capului şi gâtului, membrul superior drept şi jumătatea dreaptă a toracelui.
Originea limfei este în lichidele interstiţiale, astfel încât orice cauză care măreşte extravazarea de lichide plasmatice în spaţiile intercelulare măreşte şi fluxul limfatic. Funcţiile limfei sunt multiple:
- prin limfatice este drenată o parte a lichidelor interstiţiale, prevenind acumularea lichidelor extracelulare şi creşterea concentraţiei produşilor de catabolism;
- limfa readuce în circulaţie proteinele extravazate
- transportă acizii graşi cu lanţ lung şi colesterolul, enzime şi hormoni
- are rol în imunitatea organismului, luptând contra bacteriilor care invadează sângele.
Este bine de ştiut că trei organe se află în legătură cu sistemul limfatic: splina,
amigdalele, timusul.
Circulaţia sistemică începe din ventriculul stâng de unde pleacă artera aortă, din care se desprind apoi toate arterele mari (coronare, carotide, arterele care irigă membrul superior, cele care irigă membrul inferior, arterele esofagiene, bronşice, intercostale, splenică, hepatică, gastrică, arterele care irigă pancreasul, intestinul subţire, colonul, artere renale şi genitale, etc.). Legătura dintre artere şi vene este realizată de capilare, vasele sanguine cele mai mici. Sistemul venos al marii circulaţii se colectează în vena cavă superioară şi vena cavă inferioară, care se deschid în atriul drept.
Circulaţia pulmonară este cuplată cu cea sistemică, sângele din ventriculul drept fiind propulsat prin artera pulmonară spre plămâni, unde are loc oxigenarea, după care revine prin venele pulmonare prin atriul stâng.
Prin circulaţia limfatică reintră în vene o parte din lichidele interstiţiale. Vasele limfatice însoţesc venele, străbătând, în drumul lor spre cord, unul sau mai mulţi ganglioni limfatici de unde primesc limfocite şi imunoglobuline. În final, vasele limfatice se colectează în două trunchiuri limfatice:
- ductul toracic – în care drenează limfa din partea inferioară a corpului (membre inferioare, organe genitale, abdomen) şi care, în traiectul său toracic, primeşte limfa din partea stângă a capului şi gâtului, membrul superior stâng şi jumătatea stângă a toracelui
- canalul limfatic drept, care primeşte limfa din jumătatea dreaptă a capului şi gâtului, membrul superior drept şi jumătatea dreaptă a toracelui.
Originea limfei este în lichidele interstiţiale, astfel încât orice cauză care măreşte extravazarea de lichide plasmatice în spaţiile intercelulare măreşte şi fluxul limfatic. Funcţiile limfei sunt multiple:
- prin limfatice este drenată o parte a lichidelor interstiţiale, prevenind acumularea lichidelor extracelulare şi creşterea concentraţiei produşilor de catabolism;
- limfa readuce în circulaţie proteinele extravazate
- transportă acizii graşi cu lanţ lung şi colesterolul, enzime şi hormoni
- are rol în imunitatea organismului, luptând contra bacteriilor care invadează sângele.
Este bine de ştiut că trei organe se află în legătură cu sistemul limfatic: splina,
amigdalele, timusul.
Sângele, limfa şi lichidele intercelulare formează mediul intern al organismului. Sângele este un ţesut lichid ce conţine elemente figurate: eritrocite (hematii sau globule roşii, cu rol de a transporta oxigen de la plămâni la organe şi de a readuce la plămâni gazul carbonic, în compoziţia lor intrând, pe lângă alte elemente, fierul), leucocite (celule albe, cu rol în procesele de apărare contra agenţilor patogeni, producere de anticorpi), trombocite (cu rol în oprirea hemoragiilor).
Rolul reflexoterapiei este de a înlesni convalescenţa bolnavului. Zona reflexogenă pentru inimă se găseşte pe piciorul stâng (ocupând zona de sub ultimele doua degete, la baza lor); deoarece inima şi plămânii funcţionează împreună aţi tratat deja zona inimii când aţi lucrat pentru sistemul respirator. Nu lucraţi excesiv această zonă.
Sursa: Curs de masaj, DR. Valy Volosan - medic specialist medicina de familie, atestat in acupunctura, lector masaj si reflexoterapie.
Sursa: Curs de masaj, DR. Valy Volosan - medic specialist medicina de familie, atestat in acupunctura, lector masaj si reflexoterapie.
