Coloana vertebrala
- Diverse -
Dimensiuni :
Lungimea coloanei vertebrale este în medie de 73 cm la bărbat şi 63 cm la femeie, reprezentând astfel 40% din lungimea totală a corpului.
Lăţimea maximă a coloanei vertebrale este la baza sacrului unde măsoară 11 cm. De aici merge descrescând atât în jos, cât şi în sus.
Diametrul sagital maxim este la nivelul ultimelor vertebre lombare unde atinge 7 cm, apoi descreşte atât în sus cât şi în jos.
Curburi:
Coloana vertebrală nu este rectilinie, ci prezintă două feluri de curburi :
- în plan sagital
- în plan frontal
1. Curburile în plan sagital (anteroposterior)
Sunt orientate fie cu convexitatea înainte când se numesc lordoze, fie cu convexitatea înapoi când se numesc cifoze.
Coloana vertebrală prezintă 4 curburi :
- curbura cervicală cu convexitatea înainte (lordoza)
- curbura toracală cu convexitatea înapoi (cifoza)
- curbura lombară cu convexitatea înainte (lordoza)
- curbura sacro-coccigiană cu convexitatea înapoi (cifoza)
În timpul vieţii intrauterine coloana vertebrală prezintă o singură curbură cu convexitatea înapoi.
La nou-născut coloana vertebrală prezintă un unghi lombosacral ce separă cifoza cervico-toracală de cea sacro-coccigiană.
Lordoza cervicală apare în lunile 3-5 şi este rezultatul ridicării capului de către sugar.
Lordoza lombară apare în jurul vârstei de 2 ani şi se datorează staţiunii verticale şi locomoţiei.
Curburile sagitale sunt dobândite în cursul vieţii.
2. Curburile în plan frontal (transversal)
Sunt mai puţin pronunţate ca cele în plan sagital. În mod obişnuit întâlnim:
- curbura cervicală cu convexitatea la stânga;
- curbura toracală cu convexitatea la dreapta
- curbura lombară cu convexitatea la stânga.
Curbura toracală este primară, fiind determinată de tracţiunea muşchilor mai dezvoltaţi la membrul superior drept ; celelalte două curburi sunt compensatorii, având scopul de a restabili echilibrul corporal. La stângaci, curburile frontale sunt îndreptate în sens invers.
Conformaţia exterioară
Coloana vertebrală considerată în totalitatea ei prezintă:
- faţa anterioară
- faţa posterioară
- două feţe laterale
1. Faţa anterioară este formată de o coloană cilindrică, rezultată din suprapunerea corpurilor vertebrelor.
2. Faţa posterioară prezintă pe linia mediană procesele spinoase, care formează împreună creasta spinală. Procesele spinoase se pot explora cu multă uşurinţă, mai ales în timpul flectării trunchiului. La limita dintre coloana cervicală şi toracală se vizualizează foarte net procesul spinos al vertebrei C7 (vertebra proeminentă); pornind de la acest proces spinos, se poate numerota fiecare vertebră.
În continuarea proceselor spinoase se explorează creasta sacrală mediană, iar în plica interfesieră se pot palpa coarnele sacrale, coarnele coccigelui şi hiatul sacral.
De fiecare parte a crestei spinale se găsesc şanţuri profunde, numite şanţuri vertebrale ; ele adăpostesc muşchi ce acţionează asupra coloanei vertebrale.
3. Feţele laterale prezintă : vârful proceselor transversare, pediculii vertebrali, găurile intervertebrale şi porţiunile laterale ale corpilor vertebrali.
Vârful procesului transversar al atlasului poate fi palpat imediat sub procesul mastoidian.
Canalul vertebral
Este format prin suprapunerea găurilor vertebrale. Canalul vertebral se continuă în sus cu cavitatea neurocraniului, iar în jos se deschide prin hiatul sacral. Canalul vertebral urmăreşte toate inflexiunile coloanei vertebrale.
Diametrele canalului vertebral variază ; ele sunt mai mari în regiunea cervicală şi lombară, în raport cu mobilitatea mai mare a coloanei vertebrale în aceste regiuni. În regiunea toracală, unde mobilitatea coloanei vertebrale este mai redusă, diametrele canalului vertebral sunt mai mici.
Lungimea coloanei vertebrale este în medie de 73 cm la bărbat şi 63 cm la femeie, reprezentând astfel 40% din lungimea totală a corpului.
Lăţimea maximă a coloanei vertebrale este la baza sacrului unde măsoară 11 cm. De aici merge descrescând atât în jos, cât şi în sus.
Diametrul sagital maxim este la nivelul ultimelor vertebre lombare unde atinge 7 cm, apoi descreşte atât în sus cât şi în jos.
Curburi:
Coloana vertebrală nu este rectilinie, ci prezintă două feluri de curburi :
- în plan sagital
- în plan frontal
1. Curburile în plan sagital (anteroposterior)
Sunt orientate fie cu convexitatea înainte când se numesc lordoze, fie cu convexitatea înapoi când se numesc cifoze.
Coloana vertebrală prezintă 4 curburi :
- curbura cervicală cu convexitatea înainte (lordoza)
- curbura toracală cu convexitatea înapoi (cifoza)
- curbura lombară cu convexitatea înainte (lordoza)
- curbura sacro-coccigiană cu convexitatea înapoi (cifoza)
În timpul vieţii intrauterine coloana vertebrală prezintă o singură curbură cu convexitatea înapoi.
La nou-născut coloana vertebrală prezintă un unghi lombosacral ce separă cifoza cervico-toracală de cea sacro-coccigiană.
Lordoza cervicală apare în lunile 3-5 şi este rezultatul ridicării capului de către sugar.
Lordoza lombară apare în jurul vârstei de 2 ani şi se datorează staţiunii verticale şi locomoţiei.
Curburile sagitale sunt dobândite în cursul vieţii.
2. Curburile în plan frontal (transversal)
Sunt mai puţin pronunţate ca cele în plan sagital. În mod obişnuit întâlnim:
- curbura cervicală cu convexitatea la stânga;
- curbura toracală cu convexitatea la dreapta
- curbura lombară cu convexitatea la stânga.
Curbura toracală este primară, fiind determinată de tracţiunea muşchilor mai dezvoltaţi la membrul superior drept ; celelalte două curburi sunt compensatorii, având scopul de a restabili echilibrul corporal. La stângaci, curburile frontale sunt îndreptate în sens invers.
Conformaţia exterioară
Coloana vertebrală considerată în totalitatea ei prezintă:
- faţa anterioară
- faţa posterioară
- două feţe laterale
1. Faţa anterioară este formată de o coloană cilindrică, rezultată din suprapunerea corpurilor vertebrelor.
2. Faţa posterioară prezintă pe linia mediană procesele spinoase, care formează împreună creasta spinală. Procesele spinoase se pot explora cu multă uşurinţă, mai ales în timpul flectării trunchiului. La limita dintre coloana cervicală şi toracală se vizualizează foarte net procesul spinos al vertebrei C7 (vertebra proeminentă); pornind de la acest proces spinos, se poate numerota fiecare vertebră.
În continuarea proceselor spinoase se explorează creasta sacrală mediană, iar în plica interfesieră se pot palpa coarnele sacrale, coarnele coccigelui şi hiatul sacral.
De fiecare parte a crestei spinale se găsesc şanţuri profunde, numite şanţuri vertebrale ; ele adăpostesc muşchi ce acţionează asupra coloanei vertebrale.
3. Feţele laterale prezintă : vârful proceselor transversare, pediculii vertebrali, găurile intervertebrale şi porţiunile laterale ale corpilor vertebrali.
Vârful procesului transversar al atlasului poate fi palpat imediat sub procesul mastoidian.
Canalul vertebral
Este format prin suprapunerea găurilor vertebrale. Canalul vertebral se continuă în sus cu cavitatea neurocraniului, iar în jos se deschide prin hiatul sacral. Canalul vertebral urmăreşte toate inflexiunile coloanei vertebrale.
Diametrele canalului vertebral variază ; ele sunt mai mari în regiunea cervicală şi lombară, în raport cu mobilitatea mai mare a coloanei vertebrale în aceste regiuni. În regiunea toracală, unde mobilitatea coloanei vertebrale este mai redusă, diametrele canalului vertebral sunt mai mici.
