Medicină informativă

Inima si pericardul

Dezvoltarea cordului, organul central al aparatului cardiovascular, incepe inca la embrionul de 1,5 mm, la sfarsitul saptamanii a III-a. Circulatia sangelui la embrionul uman apare in stadiul de 7 somite, respectiv in saptamana a IV-a de viata intrauterina.

De timpuriu, la nivelul extremitatii cefalice, anterior de placa neurala si lama procordala (viitoarea membrana bucofaringiana), in regiunea numita arie cardiogena, se diferentiaza din mezenchim primele celule angioformatoare. Acestea vor forma un plex vascular endotelial in stransa relatie cu splanchnopleura, din care iau nastere doua tuburi endoteliale, unul stang si altul drept.

Datorita flexiunii laterolaterale a discului embrionar, cele doua tuburi se apropie median tot mai mult si, treptat, fuzioneaza unul cu altul in directie cranio-caudala. Se formeaza astfel tubul cardiac primitiv unic, stratul sau endotelial devenind endocardul cordului definitiv.

Concomitent, se formeaza cavitatea pericardica. Tubul cardiac este suspendat de pericard prin mezocardul dorsal. Formarea si accentuarea flexiunii cranio-caudale a corpului embrionar determina bascularea cu 1800 in jurul unui ax transversal a primordiului pericardului si cordului.

Ca urmare, acestea se vor situa anterior de intestinul anterior si superior de sacul vitelin si septul transvers unde formeaza umflatura cardiaca (proeminenta cordis).


Odata cu aceste procese, celulele mezenchimale din splanchnopleura se dispun ca o manta in jurul tubului endocardic. Din ele se vor diferentia celulele musculare ale miocardului si celulele mezoteliale ale epicardului. Timpuriu, mezocardul dorsal dispare, iar tubul cardiac ramane legat de pericard doar la extremitati, in rest fiind liber in cavitatea pericardica. Tubul cardiac are un capat arterial, cefalic si altul venos, caudal. Intre extremitati se diferentiaza dilatatiile, separate la exterior de santuri. Dilatatia dinspre capatul arterial poarta numele de bulbul primitiv al cordului (bulbus cordis primitivus), dupa care urmeaza ventriculul primitiv (ventriculus primitivus) si atriul primitiv (atrium primitivus) in care se deschide sinusul venos (sinus venosus) care are doua coarne (cornua sinus), unul stang si altul drept. Comunicarea dintre atriul primitiv si si ventricul se numeste canal atrioventricular (canalis atrioventricularis). De mentionat ca initial atriul primitiv si coarnele sinusului venos sunt extrapericardice, ele fiind ulterior incorporate in cavitatea pericardica.

Bulbul cordului se continua cranial cu sacul aortic sau cu aortele ventrale din care pleaca succesiv arcurile arteriale aortice sau arterele branchiale, care dupa ce strabat antero-posterior arcurile branchiale se deschid in aortele dorsale. La extremitatea opusa in fiecare corn al sinusului venos, se deschid cate o vena vitelina, vena ombilicala si vena cardinala comuna (ductul lui Cubier) formata prin fuziunea venei precardinale cu vena postcardinala de aceeasi parte.

In etapa care urmeaza, cordul primordial (cor primordiale) nu se dezvolta uniform, ci bulbul cordului si ventriculul prezinta un ritm mai rapid de crestere in lungime fata de celelalte cavitati ale sale. Ca urmare, el nu mai ramane rectiliniu, ci se curbeaza, mai intai luand forma literei „U” cu concavitatea anterior si la dreapta, iar apoi forma literei „S” cordul sigmoid (cor sigmoideum) cu atriul situat posterior de ventricul.

Schimbarile de pozitie ale cavitatilor cordului se continua si in dezvoltarea ulterioara, pana cand se ajunge la forma sa definitiva. Concomitent, cordul si pericardul coboara in regiunea cervicala spre torace – „descensus cordis” – si tot acum are loc procesul de septare a cavitatilor primitive ale cordului.

Septarea cordului
Separarea sangelui venos de cel arterial la nivelul cordului, s-a realizat treptat in filogeneza. La pesti, inima ramane ca un tub mic cu parti mai dilatate dispuse succesiv. La amfibieni, atriul primitiv se septeaza in doua cavitati. Un atriu primeste sangele circulatiei sistemice si altul sangele oxigenat din plamani. Ventriculul, camera de expulzie a cordului, ramane unic. Ca urmare, septarea la aceste vertebrate este incompleta, sangele fiind amestecat. La reptile, separarea se extinde si la ventriculi. Dar, cu exceptia crocodililor, la care septul intraventricular este aproape complet, la celelalte reptile sangele se amesteca in mare parte. La vertebratele cu sange cald, pasari, mamifere, la care metabolismul mai intens cere un sistem circulator mai eficient, separarea intre inima venoasa si cea arteriala dupa nastere este completa.

Septarea atriului primitiv si soarta sinusului venos
La nivelul canalului atrioventricular, care are pozitie transversala, apar prin proliferarea celulelor endocardice doua proeminente – pernute endocardice – una ventrala si alta dorsala, denumite in Nomenclatura Embriologica Internationala – tuber endocardiale atrioventriculare. Prin fuziunea lor ia nastere septul intermediar (septum intermedium), care imparte canalul atrioventricular intr-un ostiu atrioventricular drept si altul stang.

Concomitent cu acest proces, pe tavanul atriului primitiv se dezvolta septul prim (septum primum) care creste descendent spre a fuziona cu septul intermediar. Dar, precedand aceasta fuziune, intre marginea septului prim si septul intermediar se delimiteaza un orificiu numit foramen primum.

Inainte ca foramen primum sa dispara prin obliterare, in partea centrala a septului prim, prin proces de resorbtie, se formeaza un alt orificiu numit foramen secundum. Prin acest orificiu atriul drept este in comunicare cu atriul strang. Tot acum, de pe tavanul atriului drept se dezvolta septul secund (septum secundum) care creste descendent si tinde sa oblitereze foramen secundum. Septul secund nu ajunge insa sa fuzioneze cu septul intermediar. Marginea sa libera delimiteaza cu marginea libera a partii inferioare a septului prin orificiul de comunicare dintre atrii, numit formen ovale. Marginea libera a partii inferioare a septului prim indeplineste rol de valva la nivelul de foramen ovale. El impiedica trecerea sangelui din atriul stang in cel drept, permitand doar trecerea in sens invers. In acest fel, o parte a sangelui din atriul drept trece in atriul stang si mai departe in circulatia generala (sistemica), ocolind astfel circulatia mica sau pulmonara, caci dupa cum se stie pana la nastere plamanul fetal nu indeplineste functii de hematoza.

Dupa nastere, in mod normal, foramen ovale se inchide si intreg sangele venos din atriul drept trece in ventriculul drept si de aici la plaman pentru hematoza. Inchiderea se realizeaza prin fuziunea septului prim cu cel secund. Datorita cresterii presiunii in atriul stang, septul prim este impins catre cel secund, realizand astfel fuziunea si separarea completa a celor doua atrii. Marginea septului secund devine limbul fosei ovale (limbus fossae ovalis).

Odata cu schimbarea pozitiei atriului primitiv, se schimba si pozitia sinusului venos al inimii. De asemenea, cornul drept al sinusului venos creste mai rapid decat cel stang. Aceste din urma, prin obliterarea partii terminale a venei viteline stangi si a venei ombilicale stangi, primeste o cantitate mai mica de sange. In final, cornul stang al sinusului venos devine sinus coronar, cea mai mare vena a inimii, care colecteaza sangele venos din peretii cordului. Treptat, sinusul venos si cornul sau drept care creste rapid vor fi incorporate in atriul drept. Ostiul sinoatrial, initial in pozitie transversala, devine vertical. El are forma ovala si este marginit de o valvula venoasa dreapta si alta stanga. Prin fuziunea extremitatilor craniale ale acestor valvule venoase, se formeaza septum spurium. Dupa incorporarea sinusului venos in atriul drept, septum spurium devine creasta terminala (crista terminalis) a atriului drept, marcand in interior limita dintre partea sinusala si atriul drept propriu-zis, careia la suprafata ii corespunde santul terminal (sulcus terminalis). Totodata, valvula stanga a ostiului sinoatrial involueaza si dispare, iar valvula dreapta va da nastere valvulei venei cave inferioare (Eustachio) si valvulei sinusului coronar al inimii (Thebesius).

In atriul stang se deschide vena pulmonara care are patru afluenti venosi mari. In cursul dezvoltarii, vena pulmonara va fi incorporata in peretele atriului stang, iar cei patru afluenti ai sai ajung sa se deschida in atriu, formand cele doua vene pulmonare drepte si doua vene pulmonare stangi.


Partea peretelui atriului stang dintre varsarea venelor pulmonare stangi si drepte provine din peretele venei pulmonare si nu din cel al atriului primitiv. Totodata, la nivelul atriului drept si stang se dezvolta cate un diverticul care devine auricul drept si auricul stang (urechiuse).

Septarea ventriculului primitiv si soarta bulbului cordului

Septarea ventriculului primitiv se realizeaza prin formarea septului interventricular (septum interventriculare). Aceasta apare in saptamana a IV-a pe planseul ventriculului primitiv. El creste ascendent catre pernitele sau tuberculii endocardici care prin fuziune au format septul intermediar. Ventriculul in acest stadiu nu este septat complet. Intre marginea semiinelara libera a septului muscular si pernitele endocardice, se delimiteaza orificiul interventricular (foramen interventriculare).



Acest orificiu se va inchide odata cu formarea partii membranoase (pars membranacea) a septului interventricular care rezulta din fuziunea septului spiral bulbar cu septul intermediar.

Odata cu septarea ventriculilor din partea proximala a bulbului cordului, care se septeaza prin aparitia septului spiral aorticopulmonar, se formeaza si se incorporeaza in ventriculul drept definitiv conul arterial (conus arteriosus) sau infundibulum. In partea stanga din el ia nastere vestibului aortic.

Partea distala a bulbului cordului poarta numele de trunchi arterial (truncus arteriosus) care, prin formarea septului spiral aorticopulmonar va da nastere partii proximale a aortei si trunchiului pulmonar (truncus pulmonaris).

Dupa individualizarea ostiilor atrioventriculare, prin formarea septului intermediar, din mezenchim se diferentiaza valvele tricuspida si mitrala sau dicuspida, legate prin cordaje tendinoase de muschii papilari la nivelul ostiilor arteriale prin septarea trunchiului arterial de catre septul aorticopulmonar, se formeaza valvulele semilunare pulmonare, una anterioara si doua posterioare si valvulele semilunare aortice, doua anterioare si una posterioara.

Tesutul nodal al inimii, format din nodul sinoatrial, nodul atrioventricular, fasciculul sau trunchiul atrioventricular – cu crusdexter si crussinister, precum si reteaua Purkinje, se dezvolta prin diferentierea locala a celulelor muschiului cardiac. El este asezat sub andocard si incepe sa bata ritmic din saptamana a IV-a.