Medicină informativă

Hreanul - frunzele sale lunguiete sunt printre primele care ies pe camp si prin parloage primavara. Poate din acest motiv este si asa de utilizat pe timpul primaverii in medicina populara romaneasca, pentru ca radacinile sale sunt usor de reperat cu ajutorul frunzelor care se grabesc sa iasa la lumina. Dar mai este un lucru: hreanul vindeca o multitudine de afectiuni respiratorii care se agraveaza la inceput de primavara, cand organismul este extrem de sensibil la feluritele infectii. Din acest motiv este foarte bine sa cunoastem mai multe despre cura cu aceasta planta de primavara, care se dovedeste salvatoare in multe boli de sezon.

Desfasurarea curei:
Intern: Zece linguri de hrean dat prin razatoarea fina se amesteca bine cu treizeci de linguri de miere si se lasa la macerat vreme de trei-patru zile, intr-un borcan inchis ermetic. Dupa trecerea acestui interval de timp, se incepe administrarea preparatului, din care se iau 1-2 lingurite de patru ori pe zi. Un tratament dureaza intre 20 si 40 de zile, putand fi reluat de cate ori este nevoie pe parcursul anului. 

Extern: 

Se da o radacina de hrean prin razatoare si apoi se inveleste intr-o bucata subtire de panza (traditia populara cere ca aceasta panza sa fie de culoare rosie). Cataplasma obtinuta astfel se aplica pe radacina nasului si pe frunte, pentru bolile care afecteaza caile respiratorii superioare si pe zona pieptului pentru bolile bronho-pulmonare. Se tine hreanul pe piele vreme de 2-10 minute, cu atentie insa, sa nu produca arsuri, intrucat contine substante extrem de iritante pentru cei cu tegumentele sensibile. Tratamentul se repeta o data pe zi, pana la vindecarea completa.

Efectele curei cu hrean:
Folosita intern, radacina de hrean este un excelent antibiotic, stimuleaza capacitatea naturala de aparare a organismului in fata infectiilor respiratorii, ajuta la eliminarea secretiilor patologice din arborele bronsic si plamani. De asemenea, combate accesele de tuse, inclusiv de tuse convulsiva. Extern, este un incalzitor si un drenor redutabil, stimuland foarte puternic procesele de eliminare a secretiilor de pe caile respiratorii si avand efecte antiinfectioase directe.

Cateva recomandari terapeutice:
Cura interna cu hrean este un remediu care nu da gres in bronsitele acute si cronice, precum si in astmul bronsic. Este indicata persoanelor care au iesit din iarna cu probleme cronicizate, cum ar fi rinita, sinuzita, tusea persistenta.

In cazul rinitei si sinuzitei cronice, se obtin rezultate exceptionale prin aplicarea cataplasmei pe zona fruntii - o aplicatie care desfunda prompt nasul si caile respiratorii superioare, ce determina eliminarea masiva de secretii patologice.

Aplicata pe zona pieptului, cataplasma cu hrean va fi un adjuvant exceptional in cazurile de pneumonie, viroza pulmonara si tuberculoza pulmonara, la fel ca si cura interna cu hrean.

Precautii: 

In contact cu pielea, hreanul poate produce iritatii foarte puternice, asemeni unor arsuri. Din acest motiv va fi aplicat extern la inceput doar pe perioade de timp foarte scurte, marindu-se timpul de expunere, doar daca nu apare reactia iritativa puternica.

Leurda este o planta ce creste in semi-umbra padurilor de stejar, gorun sau fag, are frunzele de un verde inchis si un miros ca de usturoi, motiv pentru care se mai numeste si usturoita. Fara indoiala, cura cu leurda este un panaceu pentru intregul aparat cardiovascular, asa cum vom vedea in continuare.

Desfasurarea curei:
Sucul de leurda se obtine astfel: o mana de frunze proaspete se taie foarte fin, ca zarzavatul pentru ciorbe. Se pun intr-un vas de sticla si se toarna deasupra un pahar de apa calduta, dupa care se lasa sa se macereze la temperatura camerei, vreme de patru ore, apoi se filtreaza prin tifon. Se obtine ceva mai mult de un pahar de suc, doza care va fi consumata pe stomacul gol, imediat dupa preparare, o data pe zi. Tratamentul dureaza 12 zile, pentru prevenirea afectiunilor cardiovasculare si minimum 30 de zile, pentru bolnavii cardiaci cronici. Daca nu puteti avea in fiecare zi acest suc proaspat de leurda, atunci recurgeti la o cura cu tinctura de leurda, care se prepara in urmatorul mod: frunzele proaspete de leurda se taie cat mai fin si se pun intr-un borcan de sticla cu filet, pana acesta se umple pe trei sferturi. Deasupra se adauga alcool alimentar de saptezeci de grade, cat sa le patrunda si sa le acopere, dupa care borcanul se inchide ermetic. Se lasa sa se macereze vreme de zece zile, la temperatura camerei, timp in care se agita continutul borcanului de 2-3 ori pe zi, pentru o mai buna extragere a principiilor active. Dupa trecerea acestui interval de timp, se filtreaza preparatul obtinut. Se administreaza cate o lingurita de tinctura, diluata in jumatate de pahar de apa, de 4 ori pe zi, in cure de minimum 30 de zile.

Efectele curei cu leurda:
Studii facute in Germania si Austria au pus in evidenta efectele exceptionale ale acestei plante, pentru anihilarea radicalilor liberi din sange, pentru impiedicarea formarii cheagurilor de sange (trombe), pentru mentinerea elasticitatii vaselor de sange si reglarea tensiunii arteriale. Are efecte regulatoare asupra ritmului cardiac si este un tonic bun pentru muschiul inimii, fiind considerat de catre comunitatea stiintifica una din cele mai bune plante din lume pentru afectiunile cardiovasculare, asa cum o arata si indicatiile medicale care vor urma.

Cateva recomandari terapeutice:
Flebita, tromboflebita si trombozele sunt prompt eliminate cu ajutorul acestei plante, care are puternice efecte antiinflamatoare vasculare, fluidifiante sanguine si anti-agregante plachetare. Hipertensiunea, ateroscleroza si ischemia cardiaca, asociate cu valori ridicate ale colesterolului, sunt puternic combatute de aceasta cura, pentru ca leurda contine adenozina, o substanta care conform unor studii recente efectuate in Germania, are un rol esential in reducerea colesterolului, in impiedicarea formarii trombelor, in scaderea tensiunii arteriale. Leurda este pe termen lung adjuvantul ideal si pentru aritmia cardiaca sau tahicardie, fiind administrata in cure de cate 2-3 luni. 

Precautii: 

La persoanele cu stomac sau colon extrem de sensibil, leurda poate provoca stari de jena sau usoare crampe. Mamele care alapteaza nu vor consuma leurda, deoarece aceasta transmite un gust neplacut laptelui.

Radacinile de un rosu viu si stralucitor ale ridichilor sunt un adevarat elixir pentru rinichi. „De vina” sunt substantele antiinfectioase si diuretice pe care aceasta leguma de primavara le contine din belsug.

Desfasurarea curei:
Dimineata si seara vom manca, pe stomacul gol, cate o salata obtinuta din cinci ridichi de marime medie, taiate marunt si amestecate cu putin ulei de masline, otet de mere si sare de bucatarie. Pentru un gust mai bun, putem adauga in salata si cateva fire de patrunjel. Tratamentul se face minimum 12 zile la rand, pentru ca efectele sale sa fie resimtite in profunzime. Pentru persoanele cu probleme renale cronice sau foarte grave, se recomanda administrarea zilnica a 100 ml (jumatate de pahar) de suc de ridichi proaspat, obtinut cu storcatorul electric centrifugal.

Efectele curei cu ridichi:
Ridichile de luna contin substante cu un puternic efect antibiotic, care ajuta la vindecarea rapida a feluritelor infectii care afecteaza rinichii, vezica si caile urinare. Apoi, aceste radacini au un efect diuretic intens, favorizand eliminarea apei din corp prin urinare, au o actiune antiinflamatoare asupra rinichilor si asupra prostatei.

Cateva recomandari terapeutice:
Cura cu ridichi este in mod special indicata persoanelor care retin apa in organism, care sufera de nefrita, pilo-nefrita ori cistita cronica. De asemenea, este un real ajutor celor care au pietre sau nisip la rinichi, intrucat anumite principii active continute de ridichi favorizeaza maruntirea calculilor urinari si eliminarea lor. De asemenea, curele de ridichi previn formarea unor noi calculi in cazul persoanelor care au recurs la operatie sau la alte forme de tratament pentru eliminarea lor. O alta recomandare a acestui tratament este pentru bolnavii cronici de prostata, intrucat are efecte antiinflamatoare si ajuta la controlul sfincterelor urinare.

La inceput de aprilie, pe camp, graul deja a crescut, mladitele sale aratand ca o perie deasa, de un verde viu, care clocoteste parca de viata. Sucul obtinut din ele este o adevarata colectie de vitamine, enzime si minerale, cu efecte benefice asupra intregului organism, dar mai ales asupra tubului digestiv.

Desfasurarea curei:
Pentru a face tratamentul cu grau verde, trebuie in primul rand sa ne asiguram „materia prima”. Pentru aceasta, vom pune intr-o tavita de plastic un strat de pamant fertil de flori, netratat chimic, cu o grosime de doi-trei centimetri si il vom insamanta cu boabe de grau (se gasesc la magazinele naturiste) puse des, la 1-2 mm una de cealalta. Vasul se pune apoi pe pervazul ferestrei si se uda la un interval de timp de 2-4 zile. In doua saptamani graul verde va rasari si va creste la o inaltime de 15-20 cm. Atunci este momentul potrivit pentru recoltare. Se taie tulpinile (radacinile care raman, daca sunt udate, vor mai rasari de 1-2 ori), se spala bine, dupa care se dau prin masina de tocat. Tocatura se pune in storcatorul electric centrifugal si se obtine sucul de grau verde - un adevarat elixir de sanatate. Administrarea lui se face in cure de 10-21 de zile, timp in care se ia cate un sfert de pahar (50 ml) de trei ori pe zi, inainte de mesele principale.

Efectele curei cu grau verde:
Sucul obtinut din mladitele de grau are un efect puternic, de curatire a intregului tub digestiv. Mai mult, el are o actiune reparatoare, favorizand regenerarea epiteliilor lezate de feluritele boli, calmand durerile, cicatrizand leziunile si normalizand procesele digestive.

Cateva recomandari terapeutice:
Cura cu grau verde este recomandata intr-o multitudine de afectiuni digestive specifice primaverii. In cazurile de gastrita hiperacida si de ulcer, in masura in care sucul de grau este tolerat (pentru ca nu toti pacientii suporta acest remediu), are o actiune calmanta, favorizeaza cicatrizarea si regenerarea tesuturilor afectate de boala. In colita de putrefactie, care apare sau se agraveaza invariabil la sfarsitul iernii, din cauza consumului exagerat de proteine, cura cu suc de grau verde ajuta la modificarea florei (devenita patologica) si favorizeaza eliminarea reziduurilor din colon. In multe cazuri de enterita sau de colon iritabil, cura cu mladite de grau are efecte calmante si determina vindecarea gradata a acestor afectiuni.

 Urzica este una din cele mai vechi si mai utilizate plante medicinale de pe glob, avand o multitudine de intrebuintari terapeutice. Frunzele urzicii au cea mai mare putere terapeutica primavara, imediat dupa rasarire, cand rezervele de substante vindecatoare acumulate in anul trecut sunt puse in miscare de primele valuri de caldura. In martie-aprilie, aceasta planta are si cele mai intense efecte depurative si reintineritoare, fiind intr-un acord perfect cu perioada de trecere de la sezonul rece la cel cald, cand dezintoxicarea si revigorarea sunt mai necesare ca oricand.

Desfasurarea curei :
Sucul de urzica se obtine astfel: intr-un mixer electric se pune o mana de frunze de urzica taiate nu foarte marunt, dupa care se adauga trei sferturi de pahar de apa. Se mixeaza vreme de 2-3 minute, apoi se lasa sa mai stea vreme de un sfert de ora, dupa care se filtreaza prin strecuratoarea pentru ceai sau prin tifon. Se obtine aproximativ un pahar de suc, cu o culoare verde intensa, care va fi baut intr-o singura doza, dimineata, pe stomacul gol. Pentru curele de curatare a sangelui mai puternice, se beau 2 pahare de suc de urzica pe zi: dimineata si seara.

Efectele curei cu urzica:
Fiind extrem de bogat in clorofila, sucul de urzica este un excelent purificator pentru sange. Acest preparat de primavara anihileaza radicalii liberi, stimuleaza procesele de hematopoeza (de producere a globulelor rosii), stimuleaza procesul de producere a altor elemente figurate ale sangelui (globule albe, trombocite). Iata in continuare si indicatiile de tratament pentru aceasta cura:

Cateva recomandari terapeutice
Cura cu suc de urzica se recomanda in mod special in anemie, atat in cea feripriva (urzica este bogata in fier si favorizeaza asimilarea acestui oligoelement), cat si in formele auto-imune sau in cele in care apar modificari morfologice ale hematiilor. De asemenea, este recomandata in tulburarile de coagulare ale sangelui, ca adjuvant in hemoragiile interne, precum si pentru sechelele post-hemoragice. Studii recente arata ca sucul proaspat de urzica are efecte foarte bune in tratarea diferitelor forme de leucemie.

Precautii: Persoanele cu colita de fermentatie vor consuma cu prudenta (la inceput in cantitati mici) sucul de urzica, care va fi intotdeauna foarte proaspat.

Papadia este o planta in aparenta banala, dar care are niste efecte detoxifiante cu totul exceptionale. Aceasta deoarece primavara devreme, papadia contine in frunzele si in tulpina sa substante amare, enzime si fitohormoni care fac adevarate minuni pentru ficatul obosit si incarcat de toxine.


Desfasurarea curei:
Timp de 14 zile, se vor consuma cate zece frunze proaspete de papadie, de doua-trei ori pe zi, cu 10 minute inaintea meselor principale. Recoltarea frunzelor se face in aceeasi zi sau cu maximum doua zile inainte de a fi consumate, de la plante care inca nu au inflorit, pentru a contine colina (un principiu activ cu proprietati drenoare si tonice hepatice foarte puternice) in cantitati maxime. Unii naturisti recomanda folosirea tijelor florale de papadie in locul frunzelor - un sfat valabil, singurul inconvenient fiind ca aceste tije se procura greu, culegandu-se in intervalul de timp de dinaintea infloririi plantei, care este de obicei foarte scurt (3-4 zile).


Efectele curei cu papadie:
Aceasta cura are darul de a relansa activitatea ficatului, de a stimula puternic regenerarea celulelor hepatice si de a favoriza eliminarea toxinelor din acest organ extrem de important. Mai mult, frunzele proaspete de papadie stimuleaza secretia de bila si important, favorizeaza evacuarea acesteia. Nu in ultimul rand, papadia are darul de a stimula peristaltismul intregului tub digestiv, fiind de un mare ajutor pentru persoanele cu digestia slabita sau lenesa.


Cateva recomandari terapeutice:
Printre afectiunile care se agraveaza la iesirea din iarna si care sunt eliminate cu ajutorul tratamentului cu frunze de papadie proaspata enumeram: dischinezia biliara (fierea lenesa), dispepsia, hepatitele de toate felurile, icterul, constipatia atona, indigestia. Este un adjuvant valoros in cazurile de microlitiaza biliara, precum si in ciroza hepatica.


Precautii: La persoanele cu stomacul foarte sensibil, subponderale sau debile, tratamentul cu papadie cruda se poate dovedi prea puternic, motiv pentru care va fi facut cu prudenta.

Tuberculoza este o boala cronica, infecto-contagioasa, care se transmite in special pe cale aeriana, prin intermediul picaturilor Flluger rezultate in urma acceselor de tuse, ras, cantat. Este o afectiune cunoscuta de mii de ani, cu perioade de recrudescenta determinate de situatii speciale naturale si sociale.

Tuberculoza este produsa de bacilul Koch, o micobacterie foarte rezistenta la frig si caldura, dar care poate fi relativ usor omorata de expunerea la soare (UV) si dezinfectia cu produsi chimici speciali (cei mai simpli sunt cei clorurati). Bacilul Koch are o proprietate deosebita de a-si putea inhiba metabolismul pe termen lung (10, 15, 20 de ani), in conditii neprielnice pentru el, metabolism pe care il poate relua in momentul in care conditiile locale sau generale ale organismului ii permit. Existenta acestor "bacili adormiti" in organism constituie punctul de plecare al tuberculozelor secundare numite ftizii (popular oftica), care apar la distanta in timp de momentul infectiei cu bacilul Koch sau al reactivarilor tuberculozei dupa un prim tratament, chiar corect executat. O alta particularitate a acestui microb este posibilitatea de a dezvolta rezistenta la actiunea unor antibiotice specifice, in conditiile in care se intrerupe tratamentul recomandat de specialist sau nu se respecta schemele recomandate de medicul curant. Aceasta posibilitate reduce sansele de reusita ale tratamentelor ulterioare.

Infectia tuberculoasa (patrunderea bacilului Koch in organism) nu se continua obligatoriu cu imbolnavirea de tuberculoza. Prima infectie tuberculoasa (naturala sau vaccinala) are un efect benefic asupra imunitatii organismului, determinand o crestere fata de o noua infectie tuberculoasa. Acest lucru se intampla insa in conditiile unui organism sanatos. Receptivi la infectia tuberculoasa sunt in special copiii pana la varsta de 3 ani si adultii de varsta a treia, a caror sistem imunitar nu este maturizat sau este debilitat de maladiile intercurente.

Factorii care conduc la transformarea infectiei tuberculoase in boala apartin, atat organismului, cat si mediului. Pentru o persoana prost alimentata calitativ si cantitativ, care duce o viata dezordonata marcata de vicii - fumat, baut, stresata emotional si intelectual, afectata de maladii cum ar fi: cancerul, virozele, diabetul, boli de sistem, psihopatii, este mai probabil ca infectia tuberculoasa sa fie continuata de aparitia ftiziei. Situatii de criza economica, razboaie, calamitati naturale favorizeaza aparitia si raspandirea tuberculozei in randul populatiei. Proportia mare de persoane fara locuinta, fara loc de munca, necooperante in finalizarea tratamentului corect al tuberculozei duce la aparitia cazurilor de tuberculoza cronica, ce constituie sursa de infectie principala.

Tuberculoza nu are simptome proprii care sa sugereze de la inceput afectiunea. Ea evolueaza lent pana la forme avansate de boala. Principalul simptom este tusea, initial neproductiva, apoi cu secretie mucopurulenta, simptom care este caracteristic multor boli, in special la fumatori unde schimbarea caracterului de tuse obisnuita a fumatorului poate sa fie un semnal. Starea febrila (37-38 grade C), scaderea in greutate, lipsa poftei de mancare, transpiratiile nocturne si oboseala, intregesc sindromul de impregnare bacilara. O situatie particulara o constituie hemoptiziile, expectoratii cu sange proaspat, denumite "hemoptizii providentiale" pentru ca duc la descoperirea unei tuberculoze active. Ele survin in urma ruperii unor vase de sange mai mici sau mai mari, de unde rezulta cantitatea mica sau impresionanta de sange eliminata, vase care se erodeaza in ansamblul de leziuni locale pulmonare pe care le da tuberculoza evolutiva.

In cazul reactivarilor tuberculoase, in tuberculoza cronica, la simptomele descrise mai sus se pot adauga altele cum ar fi dispneea (greutate in respiratie) sau alte complicatii aparute in urma repetatelor leziuni tuberculoase la nivel pulmonar.

Diagnosticul de certitudine al tuberculozei este cel bacteriologic din sputa expectorata de pacient. Examenul microscopic pune in evidenta bacilul Koch, dupa o coloratie speciala. In cazul bolnavilor cu leziuni minime, neexcavate, cantitatea de bacili eliminata in sputa este foarte mica si este posibil ca in esantionul de sputa analizat sa nu fie suficienti bacili Koch pentru a deveni vizibili pe frotiu. De aceea este necesara cultivarea sputei recoltate pe medii specifice de crestere a bacilului.

Tratament:
- Izoniazida, PAS, streptomicina sulfat, strepancil, fintozid, pirazinamida, tiocarbid, kanamicina, tebemicin, nizolin.
- Vitaminele D2, D3 hidrosolubile, gluconat de calciu, vitamina B6, Cedecalcin, Cavit 9, ACTH, Predinson, Supercortison.
- Sirop de patlagina, Trecid, Tusomag, Calmotusin, Tusan, Codein fosfat, Stodal.

In perioada de convalescenta se utilizeaza unele specii de plante medicinale care contin saruri minerale, vitamine, substante antibacteriene. Cu actiune remineralizanta sunt indicate urmatoarele plante in cura de 6 luni pana la 2 ani: 40 gr. coada calului, 40 gr. frunze de podbal, 20 gr. flori de tei. Se face decoct din 5 linguri de amestec la 1,5 l de apa, se beau 3-4 cani pe zi, indulcite cu miere de albine.

Reteta: 20 gr. coada calului, 15 gr. troscot, 20 gr. frunze de podbal, 5 gr. frunze de menta, 15 gr. rizomi de pir, 5 gr. fructe de ienupar, 20 gr. conuri de hamei. Se face decoct din 1 lingura de amestec la 1 cana de apa, se beau 2-3 cani pe zi, timp de 3-6 luni. Pe timpul acestei cure se recomanda saptamanal consumarea a 500 gr. miere amestecata cu hrean ras (1-2 radacini), din care se ia cate 1 lingurita cu 1 ora inainte de masa de pranz si seara.

In perioada de iarna si primavara se recomanda urmatoarea reteta: 40 gr. macese, 40 gr. fructe de catina, 10 gr. frunze de urzica, 10 gr. frunze de ciubotica cucului, care se prepara ca infuzie din 2 lingurite de amestec la 1 cana de apa. Se beau 1-2 cani pe zi.

Reflexoterapia aduce imbunatatiri in respiratie, daca este cazul de exces de energie la nivelul plamanului, caracterizat prin accese violente de sufocare sau de vid de energie la nivelul plamanilor, caracterizat prin respiratie greoaie, permanenta. In primul caz se maseaza punctul P5, situat in pliul cotului in afara tendonului muschiului biceps - dispersie. In cazul al doilea, pentru tuse, hemoptizie se maseaza punctul P1 - tonifiere. Se mai poate masa meridianul vasului de conceptie cu punctul JM15 - tonifiere.

Este o dermatoza plurifactoriala, inflamatorie, proliferativa, caracterizata printr-o etiopatogenie extrem de complexa. Boala ia nastere din cauza unei dereglari a functionarii ficatului. La tratament se va tine cont de alimentatie, din care se scot mezelurile, afumaturile, carnea de porc, acriturile, otetul, vinul, lamaia, portocalele, fructele citrice si de padure, precum si sucurile lor, merele, cafeaua, ciocolata, cacao, mierea, pestele, conservele, mazarea, fasolea, lintea etc., deoarece acestea formeaza acizi pe care ficatul bolnav nu-l suporta.

Sunt permise laptele si produsele lactate, salatele acrite cu iaurt, carnea fiarta de vitel, pasare, vaca, pestele proaspat, legumele usoare fierte, compoturile. Pielea cu cruste uscate se unge cu alifie de rostopasca, suc de nalba.

Se fac bai cu infuzie de ciubotica-cucului, nalba, coada-calului.

Se tine o dieta cu sucuri de fructe si zarzavaturi timp de 1 an, regim crudivor depurativ timp de 5-7 zile pe luna, cura cu suc de orz verde 3x50 ml pe zi, cu boabe de ienupar, cu tije de papadie, timp de 5-7 zile.

Se aplica comprese locale cu infuzie de cimbrisor si badijonare cu suc de galbenele. Se fac bai de trunchi, vitala, infasurare scurta, dus scotian alternant de 2-3 ori pe saptamana.

Se prepara urmatoarele retete:
Reteta 1: 40 g coada-calului, 30 g coaja de salcie alba, 50 g urzica, 10 g ventrilica, 20 g fumarita, 30 g galbenele, 20 g coada-soricelului, 10 g coaja de stejar, 30 g tataneasa, 40 g trifoi rosu.

Reteta 2: 20 g brusture, 20 g mesteacan alb, 20 g salcie alba, 20 g trei-frati-patati.

Se face infuzie din 1 lingurita amestec in 250 ml de apa, se beau 3-4 cesti pe zi, alternand retetele.

Pentru uz extern se prepara urmatoarea reteta: naprasnic, coada-calului, coada-soricelului, galbenele, nalba, rostopasca, se amesteca in parti egale, se pun 200 g din amestec in 5 l apa rece, se macereaza 12 ore, se incalzeste putin, se strecoara si se toarna in apa de baie. Baia dureaza 20 minute, dupa care se aplica alifia de galbenele, tataneasa sau tinctura de frunze de limba-cainelui.

Reflexoterapia se aplica prin masarea zonelor reflexe corespunzatoare glandelor suprarenale si paratiroide, pentru combaterea starilor inflamatorii. Zonele limfatice se vor masa pentru cresterea puterii de aparare a organismului la infectii, prin producerea de anticorpi. Zonele ficatului, colecistului, stomacului, intestinelor, se vor masa pentru reglarea functiilor metabolice. Se vor masa punctele: 24, 25, 26 timp de 5-7 minute fiecare; 13, 23 timp de 3 minute; 15, 17, 28-33 timp de 5 minute. Masajul se va face zilnic timp de 12-14 zile, apoi se continua cu 3 sedinte pe saptamana inca 5-6 saptamani, mentinand o igiena riguroasa a tegumentelor.

Reprezinta pierderea involuntara de urina, temporara sau permanenta. Conform statisticilor, peste 15% dintre varstnici au aceasta problema. Incontinenta urinara poate fi trecatoare sau cronica. Cea tranzitorie este determinata de cauze reversibile: infectii urinare, vaginite si uretrite atrofice, unele medicamente (diuretice, antihipertensive, antihistaminice, sedative, decongestionante nazale cu efedrina), alcoolul, unele boli (insuficienta cardiaca sau venoasa), constipatia.

Dintre cauzele aparitiei incontinentei urinare cronice la persoanele in varsta, una principala este tulburarea de contractie a muschiului vezicii urinare, una secundara este in urma unor afectiuni neurologice (accidente vasculare cerebrale, boala Parkinson, boala Alzheimer) sau alte cauze (cistite, cancere vezicale, obstructie uretrala). O alta cauza este si cea datorata stresului, mai ales la femeile in varsta si consta in pierderea de urina prin manevre ce cresc presiunea intraabdominala (tuse, stranut, ridicarea unor obiecte grele), fiind o consecinta a slabirii planseului pelvin prin imbatraniri si nasteri multiple. La barbati principala cauza este afectiunea prostatei (adenomul sau cancerul de prostata). In 5% dintre cazuri incontinenta urinara este secundara neuropatiei diabetice, deficitul de vitamina B12 sau este idiopatica. La toate aceste cauze se adauga modificarile fiziologice de varsta (scaderea capacitatii vezicii urinare, cresterea eliminarii lichidelor consumate ziua, in timpul noptii). Mobilitatea redusa a varstnicului, tulburarile de mers, pierderea echilibrului, contribuie la aparitia incontinentei urinare. Consecinte ale acestei afectiuni sunt: medicale (leziuni locale, ulceratii, micoze, infectii urinare), psihosociale (jena, izolare sociala, depresie), economice.

La primele simptome bolnavul trebuie sa se prezinte la medicul de familie pentru identificarea cauzei si sa se determine o anumita conduita terapeutica. Tratarea infectiilor urinare prin antibiotice, a atrofiei vaginale prin terapie hormonala, eliminarea unor medicamente, tratamentul constipatiei pot rezolva aceasta problema.

In incontinenta urinara de stres, alaturi de modificarea stilului de viata (scaderea greutatii corporale la obezi, oprirea fumatului, exercitii de intarire a planseului pelvian), tratamentul factorilor precipitanti (tuse, vaginite), un rol important il au tratamentele farmacologice si chirurgicale.

Pentru incontinentele urinare, care nu au raspuns la aceste masuri, un rol major il are educarea pacientului. Golirea vezicii urinare la anumite intervale de timp, reducerea consumului de lichide dupa ora 18.00, golirea vezicii urinare inainte de culcare, au efect benefic. Toaleta locala riguroasa previne aparitia infectiilor bacteriene, micotice, leziunilor. Purtarea condoamelor, tampoanelor, pampersilor, montarea sondelor urinare temporar sau definitiv, devin necesare in incontinenta urinara refractara la masurile terapeutice.

Se fac bai calde de sezut cu coada soricelului, coada calului (100 gr plante la fiecare baie), sare de bucatarie (2 pumni de sare de Basna). Se beau zilnic 4 cesti de ceai de cretisoara. Se freaca regiunea vezicala cu esenta de traista ciobanului, care invioreaza musculatura dinspre exterior.

Omul nu traieste izolat de mediul care il inconjoara. El este in contact cu lumea din afara, iar cunoasterea realitatii se face cu ajutorul celor 5 simturi: vazul, auzul, mirosul, pipaitul si gustul. Organul auzului si echilibrului, urechea, se compune din 3 parti: urechea externa, mijlocie si interna.

In timp ce urechea externa este vizibila, celelalte doua (mijlocie, interna) sunt situate profund in interiorul cutiei craniene, in osul temporal. Urechea externa este segmentul aparatului auditiv care culege si concentreaza undele sonore din mediul inconjurator spre timpanul osicular. Ea este formata din pavilionul auricular si conductul auditiv extern. Pavilionul este o formatiune fibro-cartilaginoasa de forma ovala, care se insereaza pe peretele lateral al craniului si care are doua functii importante: auditiva propriu-zisa si de orientare auditiva in spatiu.

Pavilionul se continua cu al doilea segment al urechii externe reprezentat de conductul auditiv extern. Acesta are forma unui cilindru usor aplatizat antero-posterior si un traiect in forma de "S" in plan orizontal. Conductul auditiv extern este format dintr-o portiune fibro-cartilaginoasa externa si o portiune osoasa interna. Invelisul cutanat din portiunea fibro-cartilaginoasa prelungeste din afara spre interior pielea pavilionului si este acoperit de foliculi pilosi, glande sebacee, glande aprocrine (glande sudoripare modificate), numite glande ceruminoase.

Secretiile acestor glande si produsii de descuamatie ai tegumentului formeaza o substanta pastoasa, cu aspect ceros (cerumenul) cu PH acid, higroscopica, cu rol in protectia urechii. Cerumenul este singurul produs uman ce contine cupru. In componenta cerumenului intra: apa, proteine, acizi grasi, colesterol, acid cerotic, saruri minerale de sodiu, magneziu, potasiu, calciu, fosfor si cupru.

Cresterea sau scaderea cantitatii de cerumen depinde de mai multi factori: oscilatii de temperatura, stimulari mecanice si medicamentoase, traumatisme emotionale, reactii psihice. La unele persoane cerumenul se acumuleaza in conduct formand un veritabil dop, de consistenta si culoare variabila. Dopul nu se formeaza deodata, ci in timp indelungat, el fiind bine suportat atat timp cat exista un spatiu intre masa sa si peretele conductului pentru a permite o auditie normala. Alteori apare scaderea de auz (hipoacuzie de transmisie), senzatia de plenitudine, zgomote auriculare, autofonie, vertij, durere. Niciodata nu se scoate dopul de cerumen de catre persoane neautorizate prin diverse manevre si cu diferite obiecte, care pot sa-l impinga spre timpan si sa produca leziuni, sangerari, infectii.

Dopul se poate elimina prin spalatura auriculara cu apa calda la 37 °C, daca pacientul nu a prezentat anterior perforatii ale membranei timpanice sau nu are in prezent un proces supurativ acut. Dopurile vechi si uscate se indeparteaza fie prin extragere cu un carlig pentru corp strain, fie prin spalatura auriculara efectuata dupa inmuierea acestora. Desi o profilaxie veritabila a dopului de cerumen nu exista, se poate recomanda evitarea stagnarii apei in urechi si curatarea intempestiva a conductului auditiv extern.

Se recomanda cura de sucuri si cruditati timp de 2 luni, apoi cruditati 6-12 luni. Se recomanda zarzavaturile si plantele medicinale in salate - salata, conopida, vinete, ceapa, hrean, anghinare, sfecla, varza, usturoi, papadie, castravete, morcov, dupa cum sunt indicate si smantana, ouale, soia, proteina vegetala. Se consuma fructe ca: mere, pere, nuci, piersici, mure, portocale, pepene, mandarine. A se evita fructele foarte dulci. Se fac cure cu tije de papadie, cu suc de orz verde (3x50 ml. pe zi), carbune de tei (3x1 linguri pe zi), tinctura de valeriana (3x15 picaturi pe zi), ceaiuri, ceai de obligeana, se beau 6 linguri pe zi.

* Reteta 1: 40 gr. cerentel, 10 gr. mur, 20 gr. troscot, 10 gr. frunze de afin, 30 gr. cinci-degete. Se fierb 30 gr. teci de fasole intr-un litru de apa timp de 30 de minute, apoi se ia vasul de pe foc si se adauga 1 lingura din amestecul de mai sus, se infuzeaza 3 minute, se beau 3 cani pe zi, cu tinctura suedeza.

* Reteta 2: 20 gr. salvie, 20 gr. coada soricelului, 10 gr. frunze de afin, 10 gr. soc. 1 lingurita cu varf radacina de tataneasa se pune la fiert in 250 ml. Apa. Dupa primul clocot se ia de pe foc si se adauga 1 lingurita din amestecul de mai sus, se infuzeaza 2 minute, se beau 3 cani pe zi, cu tinctura suedeza.

* Cura de sucuri, cruditati, pana la 12 luni.

* Zarzavaturi, plante medicinale in salate (conopida, vinete, ceapa, hrean, anghinare, sfecla, castravete, usturoi, varza, papadie, morcov, soia).

* Smantana, oua.

* Fructe: mere, pere, nuci, piersici, mure, banane, pepene, mandarine. Se evita fructele dulci.

* Sucul de varza cruda, praz, sparanghel, morcov, ceapa, usturoi, urzica, normalizeaza glicemia. Sucul de telina, 3 paharele pe zi, scoate cantitatea de zahar din sange. Se mai consuma: morcovi, 4-5 pe zi, suc de castraveti proaspeti, 100 ml. zilnic.

* Cura de vasc: se lasa in apa rece pana a doua zi, apoi se incalzeste usor, se strecoara, se beau 3 cescute pe zi, timp de 2-3 saptamani.

* Usturoi macerat in rachiu de secara. Se folosesc 3 capatani de usturoi zdrobite, intr-o sticla de 1 litru de rachiu, se macereaza 14 zile, se consuma 1 lingura in fiecare zi, inainte de micul dejun.

* Ceai din teci de fasole. Decoct de teci de fasole: se fierb 20 gr. de teci de fasole cu 1 litru de apa, la foc domol, timp de 30 de minute. Se raceste, se strecoara, se ia 1 lingura de 3-6 ori pe zi, numai la recomandarea medicului in caz de diabet. Decoct de teci de fasole cu alte plante: se amesteca cate 10 gr. teci de fasole, seminte de in, paie de ovaz, frunze de dafin. Se iau 3 linguri din amestec cu 3 pahare de apa, se fierb 10 minute la foc domol, se strecoara. Se bea 1 pahar de 3 ori pe zi, la 1 ora dupa mesele principale. Se utilizeaza pentru diabet, cu recomandarea medicului. Mancare de fasole verde, care inlocuieste insulina. 300 gr. de fasole verde echivaleaza cu 2 unitati de insulina.

"Proteina vegetala" se realizeaza din: 1 kg faina de grau, muiata in apa rece, framantata pana se obtine o coca vascoasa la care se adauga putina cafea de cereale. Se pune intr-un vas cu apa rece care sa acopere coca, se lasa de seara pana dimineata, se scurge apa, se framanta coca adaugandu-se apa rece, pana se indeparteaza amidonul, ramanand glutenul. Se adauga dupa gust usturoi, ceapa, marar, patrunjel. Se framanta, se pregatesc galuste sau chiftele, se fierb.

* Ceai anti-diabetic: frunze de afin, dud, nuc, flori de galbenele, teci de fasole, sunatoare. Regleaza functiile biliare, scade zaharul din sange. Se face infuzie in 400 ml. apa; se bea fractionat de 3 ori. Se mai folosesc brusturele, fasolea, nucul, salvia, care au actiune hipoglicemianta.

* Baia vitala de doua ori pe zi a cate 25 de minute, baia de soare, o data pe zi, baia de trunchi, o data pe zi, 25 de minute, baia de abur generala de 2-3 ori pe saptamana cate 15-20 de minute. Dusul rece general, de 3 ori pe saptamana. Baia alternanta de picioare o data pe zi. Dusul scotian alternant de 2 ori pe zi.

* Cataplasma cu carbune, alternanta cald-rece, aplicata in zona de proiectie, pe peretele abdominal, a stomacului si pancreasului: 8 minute cald, apoi 4 minute rece. Se alterneaza de 5 ori succesiv si se pune de trei ori pe zi.

* Cura de aer cu gimnastica respiratorie si fizica, dupa toleranta individuala.

* Supraveghere medicala riguroasa.

Reflexoterapie
Se maseaza urmatoarele puncte: 17 stomac, 19 duoden timp de 15 minute; punctul 34 intestin subtire timp de 5 minute; punctul 29 intestin gros timp de 5 minute; punctul 13 tiroida timp de 3 minute, punctul 4 timp de 5 minute si punctul 23 timp de 3 minute.

Cand sangele contine prea multa glucoza, inseamna ca a aparut diabetul. Manifestarile tipice sunt printre altele: setea, foamea de lup, ranile care se vindeca greu, furnicaturile in extremitati, o stare de slabiciune. Evident, din cand in cand, starea omului se schimba. De exemplu, de fiecare data la aparitia febrei, dintr-un motiv oarecare, organismul omului consuma mai multa energie, ceea ce impune introducerea mai multor calorii in alimentatie si de mai multa insulina sau alte medicamente, care se consuma in mod frecvent. 

La schimbarea locului de munca sau la plecarea in vacanta, creste activitatea fizica, care implica cresterea cantitatii de insulina si nevoia de energie este mai mare. Este imperios necesara analiza urinei, chiar daca se presupune ca situatia este sub control. Prin aceasta analiza, facuta periodic, se va putea stabili exact momentul trecerii la schimbarea alimentatiei si a medicatiei. De exemplu, daca urina marcheaza valoarea 1+ pe banda test, care este inmuiata in esantionul de urina si brusc creste la 3+ sau 4+, atunci este nevoie de mai multa insulina. Aceasta doza se va mentine pana cand se mentine cauza schimbarii.

Astazi, cea mai mare parte a oamenilor folosesc trei tipuri de insulina: insulina izofona (MPH), insulina lenta si cea obisnuita. Toate acestea pot fi amestecate la nevoie in aceeasi seringa. Totusi este indicata folosirea separata a seringilor pentru fiecare tip de insulina. Daca se foloseste insulina izofona (semilenta), aceasta actioneaza la inceputul dupa-amiezii, daca injectia este facuta dimineata. Aceasta inseamna ca masa principala va fi la pranz, pentru a conferi maximum de energie organismului in momentul in care si actiunea insulinei ajunge la maxim. Insulina obisnuita are efectul la 2 ore dupa injectare. In acest caz o gustare inainte de culcare va acoperi nevoia unei doze suplimentare de insulina.

Tratamentul diabetului zaharat trebuie stabilit si monitorizat de catre medicul diabetolog.

Un aspect care nu trebuie neglijat este legat de sanatatea diabeticului, de tonusul lui muscular. Se considera ca celulele musculare pot folosi mai eficace caloriile si pot inmagazina propria lor energie sub o forma direct utilizabila, mult mai usor, atunci cand organismul este pe cale de a se imbolnavi de diabet, decat atunci cand boala este extinsa in corp. Bolnavul care are un tonus muscular crescut trece mai usor peste efectele bolii, decat cel care nu este "in forma".

Cataracta si glaucomul nu este numai o boala a ochilor, ci provine mai exact dintr-o dereglare a rinichilor. De cele mai multe ori, glaucomul merge mana in mana cu reumatismul si durerile articulare. Se face un amestec in parti egale din urzica, ventrilica, galbenele si coada calului, se beau 3 cesti in care se pune 1 lingurita de bitter suedez. In cazul cataractei, se ung pleoapele cu bitter suedez. Rinichiul dereglat transmite presiunea ascendenta mai departe ochilor. Baile de sezut cu coada calului ajuta la retragerea presiunii din ochii afectati. Se iau 100 gr plante uscate sau 2,5 kg de planta proaspata. Acestea se lasa peste noapte la macerat in apa rece; apa trebuie sa acopere plantele. In ziua urmatoare se incalzeste maceratul, se filtreaza si se toarna peste apa din baie, care trebuie sa aiba temperatura de 370-380C. Durata baii este de 15-20 minute, incaperea de baie trebuie sa fie incalzita, apa de baie sa acopere regiunea renala, inima sa fie in afara apei. Fara a se sterge, bolnavul se acopera cu un halat si se culca timp de 1 ora ca sa transpire. Se prepara o baie de aburi pentru ochi astfel: 20 gr silur, 20 gr odolean, 20 gr musetel, 10 gr verbina, 30 gr soc, se amesteca, se iau 5 linguri de plante se oparesc cu 1 l vin alb, care a fost infierbantat pana la limita de fierbere. Aburul este lasat sa actioneze asupra ochilor inchisi. Tratamentul reflexogen se va face in zona ochilor, a glandelor suprarenale, limfatice corp superior, capului si ochilor.

Reflexoterapia se bazeaza pe stimularea punctelor VU1, situat in apropierea unghiului intern al ochiului si VU2, situat la extremitatea interna a sprancenei - tonifierea punctelor 39, 40, 49, 8, 23.

Se va incepe cu o cura de ceai de vasc; se beau 3 cani de ceai zilnic, timp de 45 zile, apoi 3 saptamani cate 2 cani, iar timp de 2 saptamani, cate 1 cana. Se prepara un ceai din urmatoarele plante: sunatoare, ventrilica, levantica, roinita, rozmarin, salvie, care se amesteca in parti egale. Se opareste 1 lingurita din amestecul de plante in 250 ml apa clocotita si se lasa cateva minute in repaus. Se bea o cana dimineata si una seara. Se pot aplica comprese cu biter suedez pe regiunea occipitala, partea superioara a corpului se frictioneaza cu esente de coada soricelului, sunatoare, traista ciobanului sau cimbru, precum si frectii cu ulei de cimbru, sunatoare, facute pe zonele paralizate. Se fac bai de sezut cu coada soricelului si coada calului sau bai complete cu cimbru (200 gr la o baie). Pentru bai se lasa plantele peste noapte la macerat, se incalzeste totul a doua zi, se strecoara si se toarna ceaiul in apa de baie. Durata baii este de 15-20 minute. Se va folosi saptamanal numai o singura planta pentru baie. Zonele paralizate se invioreaza cu comprese calde cu frunze de tataneasa. Noaptea bolnavul va dormi pe o perna umpluta cu frunze de feriga uscate, fara tulpini. Se tine o dieta cu sucuri de legume si fructe, grau incoltit, cura cu boabe de ienupar, se beau ceaiuri din urmatoarele plante: 40 gr cretisoara, 30 gr salvie, 30 gr coada soricelului, 20 gr ciubotica cucului, 40 gr coada calului, 30 gr urzica, 30 gr cimbrisor, 20 gr sunatoare. Se infuzeaza 1 lingurita din amestecul de plante in 250 ml apa clocotita, timp de 2 minute; se beau 4 cesti pe zi, cu 1 lingurita de tinctura suedeza. Se mai poate pune suc proaspat de macrisul iepurelui, care se administreaza cate 5 picaturi la fiecare cana de ceai. Alta reteta de ceai: 30 gr tataneasa, 30 gr trifoi rosu, 20 gr sunatoare, 10 gr ventrilica, 10 gr lavanda, 20 gr roinita, 10 gr rozmarin, 20 gr salvie, 10 gr isop. Se prepara ca mai sus, se beau 2 cani pe zi, una dimineata si una seara, cu 1 lingurita de bitter suedez, alternativ cu prima reteta. Se face baie de trunchi de 2 ori pe zi timp de 25 minute, o baie generala calda cu lut, de 3 ori pe saptamana timp de 15-30 minute, o baie calda de sezut timp de 20 minute, o data pe saptamana, cu muguri de pin, sunatoare, salvie, musetel, cimbrisor, coada calului, urzica. Este indicat dusul scotian alternant, de 2 ori pe zi, dusul rece general sau frectie cu apa rece, de 3 ori pe saptamana. Se aplica o compresa cu tinctura suedeza, timp de 30 minute pe coloana vertebrala sau o cataplasma cu lut lobo-abdominala, de 3 ori pe zi. Membrele se frictioneaza cu tinctura de arnica, sunatoare, cimbrisor sau traista ciobanului, de 2-3 ori pe zi. Este indicata baia de soare, gimnastica medicala de recuperare, reflexoterapia, prin masarea zonelor hipofiza - suprarenale - rinichi - uretra - vezica urinara - paratiroide - organele de metabolism - sistemul limfatic - zona afectata.

Apneea in somn (sforaitul) este oprirea voluntara sau involuntara a respiratiei. Aceasta se poate produce in circumstante foarte variate, de la traumatisme, aspiratii de corpi straini, pana la apneea din cadrul stopului cardio-respirator, ce necesita masuri speciale de tratament.

Sindromul apneei in somn (SAS); aceasta entitate patologica este definita ca fiind oprirea repetata a respiratiei in somn (peste 10 opriri intr-o ora de somn), asociata cu sforait sonor si somnolenta marcata in timpul zilei. Practic, boala poate afecta pana la 9% din populatia adulta. Oprirea respiratiilor normale in timpul somnului are ca urmare o proasta aprovizionare cu oxigen a tuturor organelor, putand duce, in timp, la afectari importante ale functiilor acestora. Studiile efectuate pe pacienti cu SAS netratat anterior au aratat o crestere a incidentei cazurilor de hipertensiune arteriala, infarct de miocard si accidente vasculare cerebrale.

Pe de alta parte, alterarea calitatii somnului duce la somnolenta in timpul zilei. Aceasta, la randul ei, are numeroase urmari cum ar fi: scaderea capacitatii de concentrare la volan, pana la adormitul la volan (ceea ce produce accidente de circulatie), scaderea capacitatii de concentrare la locul de munca cu alterarea calitatii muncii depuse de pacient.

Nu orice persoana care sforaie noaptea sufera de SAS. In general, motivul prezentarii la medic este oboseala exagerata din timpul zilei. Un rol important il are partenerul (partenera) de somn, care poate da relatii despre numarul si durata pauzelor de respiratie din cursul noptii.

Exista o serie de conditii care pot predispune un individ la aparitia SAS; boala are tendinta la "agregare" familiala si consumul de alcool predispune la dezvoltarea acestei suferinte. In general pacientii sunt supraponderali, ei asociaza tulburari endocrine sau metabolice importante. Tot un element de diagnostic clinic este si nicturia (necesitatea de a merge des la toaleta pe timpul noptii), un alt motiv pentru alterarea calitatii somnului, o alta explicatie posibila pentru somnolenta exagerata din timpul zilei.

Examenul pacientilor care poate evidentia obezitatea, valorile crescute ale tensiunii arteriale, examenul ORL, care pune in evidenta modificarile din sfera cavumului (val palatin, lueta, amigdale, faringe), este absolut necesar pentru un diagnostic corect al SAS.

Exista mai multe remedii terapeutice, in functie de cat de avansata este afectarea organica determinata de SAS. Multi pacienti vin tarziu la medic, atunci cand boala este deja visceralizata (au aparut modificari in organ).

Prin scaderea in greutate, evitarea consumului de alcool, a fumatului, precum si prin simple masuri medicamentoase de scadere a presiunii din caile respiratorii, se poate ameliora calitatea vietii bolnavului.

Alte remedii terapeutice sunt mai complexe, necesita interventii chirurgicale (cel mai adesea excizia cu laser a unei parti din valul palatin) sau utilizarea unor dispozitive speciale in timpul noptii, care asigura permeabilitatea cailor respiratorii prin mentinerea unei anumite presiuni a aerului la nivelul lor.

Se pot face inhalatii cu ceai de musetel, muguri de pin, pentru a usura respiratia. Camera se aeriseste bine, nu trebuie sa fie supraincalzita, dar nici prea rece. Iarna, se recomanda asezarea unui vas cu apa pe sursa de caldura pentru a se umezi aerul. Inainte de culcare se bea un pahar cu lapte caldut, eventual indulcit cu miere sau ceai de tei, musetel. Se va evita mancarea grea seara, mai ales inainte de culcare. Este recomandat ca masa de seara sa fie luata cu cel putin 2-3 ore inainte de culcare.

Se prepara din 3 lingurite cu varf de planta puse in 250 ml de apa clocotita. Se umezesc carpe (tifon) cu aceasta infuzie si se aplica sub forma de compresa calda contra ulceratiilor si varicelor.

Se pun 2 maini pline de planta proaspata intr-o sita, care se tine pe aburi. Planta inmuiata la abur se pune pe o bucata de panza, care se aplica sub forma de compresa pe zona afectata. Se recomanda in cazul sanilor umflati, in hemoragiile renale, in hernia inghinala.

Se prepara din radacinile bine spalate, macinate fin, amestecate cu apa clocotita si cateva picaturi de ulei, pana se formeaza un terci, care se intinde pe o panza, apoi se aplica local calda, legand-o strans pe zona afectata. Se recomanda in paralizia membrelor, atunci cand maladia provine din surmenaj, luxatie, entorsa sau apoplexie. Cu acest terci se retrag si tumefierile la glezne si incheieturile mainilor. Poate aduce alinare in paraplegie, ulcer varicos, tumefieri reumatice ale muschilor, noduri de artrita, umflaturi, dureri de ceafa (spondiloza cervicala), inflamatii ale pielii piciorului, calmeaza durerile dupa amputari.

Se prepara ca mai sus. Este recomandat a se folosi compresa in boli de plamani, erizipel, leziuni ale tesutului cu umflaturi vinetii, in inflamatii ale bursei sinoviale, in ulcerul scrofulos. Vaporii de podbal sunt utili in bronsite cronice si in insuficienta respiratorie sau sufocanta.

Frunzele proaspete se spala, se zdrobesc pana se formeaza o pasta (terci), care se aplica pe zona interesata. Este recomandata in rani, crapaturi la picioare, taieturi, intepaturi de insecte, muscaturi de caine turbat, animale veninoase. Frunzele frecate in maini cu sare si aplicate la gat, vindeca gusa, iar la picioare vindeca basicile sau rosaturile de la incaltaminte. Este recomandata compresa si in cazul bolilor canceroase ale glandelor.

Se toarna 1 l lapte clocotit deasupra a 2 linguri de musetel, se lasa sa stea 2-3 minute, se strecoara si se aplica sub forma de compresa calda. Este recomandata compresa calda in durerile de ochi, conjunctivite, alte inflamatii ale ochilor, in eruptii cutanate care provoaca mancarimi sau supuratii, iar sub forma de gargara in durerile de dinti, precum si la spalarea ranilor.

Frunzele proaspete se spala, se zdrobesc, se aplica sub forma de cataplasma, de mai multe ori pe zi pana dispare cauza. Este recomandata in entorse, luxatii, picioare ranite de prea mult umblat, arsuri, leziuni ulceroase, plagi usturatoare.

Se pregateste doar ca extract rece, din 1 lingurita de planta in 250 ml apa rece, lasat la macerat peste noapte. Daca este necesara o cantitate mai mare, se poate pastra cald in termos. Se recomanda in epilepsie, impotriva spasmelor cronice, a acceselor de isterie, influenteaza pozitiv functionarea intregului sistem glandular, stimuland metabolismul, are actiune asupra pancreasului, diabetului, tulburarilor hormonale. In aceste cazuri se beau 2 cesti pe zi. Impotriva arterosclerozei, apoplexiei are efect hemostatic. Tras rece pe nas opreste hemoragiile nazale. Consumat ca ceai, opreste hemoragiile pulmonare si intestinale din timpul tifosului si dizenteriei. Scade tensiunea arteriala la hipertensivi si creste tensiunea la hipotensivi. Are actiune in cazul congestiei cerebrale, a senzatiilor de ameteala, vajaitului in urechi, tulburarilor de vedere, cardiace si circulatorii.

Se face o infuzie, se beau 2 cesti pe zi, neindulcite. Indeparteaza secretiile stomacale abundente, tulburarile intestinale, combate nervozitatea care provine din suprasolicitarea intelectuala, indeparteaza senzatiile de ameteala, are efect asupra memoriei, asupra secretiilor si eczemelor cronice. Amestecat cu telina inlatura debilitatile nervoase si starile melancolice. Are rezultate bune si in cazul reumatismului, artritelor, icterului, nisipului in urina.

Se prepara la fel ca si ceaiul de urzica si se beau 2 cesti pe zi. Are efecte benefice in caz de tulburari si dureri menstruale, asupra glandelor pelviene, in retentia urinara, in boli ale cailor urinare si renale grave, in tulburari digestive, contra ulceratiilor si a varicelor.

Se prepara la fel ca si ceaiul de turita mare. Recomandat in eczeme, dureri de cap, eliminarea nisipului de la rinichi si in bolile renale, fiind depurativ si hematopoetic, are influenta pozitiva asupra pancreasului, scade glicemia, vindeca bolile si inflamatiile cailor urinare, are si efect laxativ, fiind indicat in cura de primavara.

Se opareste 1 lingurita de planta in 250 ml de apa clocotita, timp de 2-3 minute. Se beau zilnic 2-3 cesti. Se recomanda in hemoragii nazale, stomacale, intestinale, metroragii, hipermenoree, in rani sangerande. In bolile de femei se beau cu 8-10 zile inainte de venirea ciclului cate 2 cesti. Acest ceai se foloseste si in reglarea ciclului in perioada pubertatii. Pe timpul menopauzei se beau cate 2 cesti timp de 30 de zile, cu pauza de 21 de zile, repetandu-se periodic.

Se pun peste noapte, la rece, 2 lingurite de radacina taiata marunt, in 250 ml de apa rece. Dimineata se incalzeste usor si se strecoara. Se beau 3 cani pe zi, cu inghitituri mici. Este indicat in ulcerul gastric, combinat cu 50 gr galbenele, 50 gr troscot. Se foloseste in bronsite, afectiuni ale aparatului digestiv, hemoragii stomacale, pleurezii.

Se opareste 1 lingurita cu varf in 250 ml de apa clocotita, timp de 1-2 minute. Se consuma 2-3 cani pe zi. Se recomanda in leziuni nervoase, boli nervoase, rani de pe urma unor lovituri si vatamari prin ridicat, in diaree, in nevralgia trigemenului, astenie insotita de insomnii, in tulburari de vorbire, somn agitat, accese de isterie, somnambulism, incontinenta urinara, depresii, dereglari ale ciclului menstrual.

De regula se prepara impreuna cu dragaica, urzica moarta, in parti egale. Se ia 1 lingurita de plante la 250 ml de apa clocotita, se lasa sa stea putin, se beau 3-4 cesti pe zi. Se recomanda in bolile si hemoragiile intestinale, in afectiuni renale, in racordarea la rinichiul artificial, in stari sufletesti dupa un soc de ordin depresiv, deceptii, stari sufletesti stresante.

Prepararea se face ca si la ceaiul de rostopasca. Recomandat sub forma de gargara in gingivite, paradontoze. Baut ca ceai, are efecte asupra paraliziilor, apoplexiei, in combaterea transpiratiei nocturne, spasmelor, in afectiunile maduvei spinarii, in dereglari glandulare, in tremurul membrelor, asupra ficatului bolnav, a balonarilor. Are actiune depurativa, elimina mucozitatile prea abundente din aparatul respirator, stimuleaza pofta de mancare, combate diareea si tulburarile intestinale. Se mai poate recomanda in amigdalite, boli de gat, abcese dentare, inflamatii ale laringelui si cavitatii bucale, ajuta dintii care se misca, gingiile care sangereaza.

Se prepara ca si ceaiul de pufulita cu flori mici. Are leac in bolile hepatice grave, curata sangele si ficatul, are influenta benefica asupra metabolismului, este folosit cu succes in afectiunile biliare, renale si hepatice. In combinatie cu urzica si mladite de soc, este indicat in leucemie.

Se opareste 1 lingurita cu varf de planta in 250 ml de apa clocotita, se lasa sa stea putin. Se beau 2 cani pe zi, prima dimineata, pe stomacul gol, iar a doua seara, cu 1 ora inainte de cina. Se recomanda pentru prostatita cronica, in hipertrofie a prostatei, in cancer vezical sau la prostata.

Se amesteca podbal, lumanarica, cuscrisor (mierea ursului sau plamanarica), patlagina ingusta, in parti egale. Se iau 2 lingurite din amestecul de plante la 250 ml de apa clocotita si se oparesc. Se beau zilnic 3 cesti, calde, indulcite cu miere, inghititura cu inghititura.

Se face infuzie din 1 lingurita de planta in 250 ml de apa clocotita timp de 3 minute, se strecoara si se beau 2-3 cani pe zi. Este recomandat impotriva maladiilor aparatului respirator, la secretii abundente, tuse, astm bronsic, tuberculoza pulmonara, curata stomacul de toxine, pentru bolnavii de ficat, rinichi, cei cu infatisare palida, care fac eruptii, eczeme, la copiii firavi, bolnaviciosi, care nu se dezvolta normal, desi sunt hraniti in conditii bune.

Se prepara ca si ceaiul de obligeana. Se bea cu inghitituri mici, cu 1 ora inainte si dupa micul dejun. Este recomandat ca depurativ, pentru stimularea digestiei, sudorific, diuretic, stimulent, face sangele mai subtire, ajuta bolile biliare si hepatice.

1 lingurita rasa de radacina se lasa peste noapte la macerat in 250 ml de apa rece. Dimineata se incalzeste si se strecoara. Se bea cate o inghititura inainte si dupa fiecare masa. Este indicat in cazul slabirii generale a organismului, a organelor digestive, in balonari stomacale, intestinale, colici, dereglari glandulare, artrita, la curatirea mucozitatilor intestinelor si stomacului de secretiile abundente, in hipometabolism, hipotonie intestinala, cloroza si hidropizie.

1 lingurita cu varf de frunze taiate marunt se oparesc cu 250 ml de apa clocotita. Se foloseste in caz de tulburari digestive, constipatii, inapetenta, in curatirea sangelui, diabet, contra icterului.