Dopul de cerumen
- Afectiuni ORL -
Omul nu traieste izolat de mediul care il inconjoara. El este in contact cu lumea din afara, iar cunoasterea realitatii se face cu ajutorul celor 5 simturi: vazul, auzul, mirosul, pipaitul si gustul. Organul auzului si echilibrului, urechea, se compune din 3 parti: urechea externa, mijlocie si interna.
In timp ce urechea externa este vizibila, celelalte doua (mijlocie, interna) sunt situate profund in interiorul cutiei craniene, in osul temporal. Urechea externa este segmentul aparatului auditiv care culege si concentreaza undele sonore din mediul inconjurator spre timpanul osicular. Ea este formata din pavilionul auricular si conductul auditiv extern. Pavilionul este o formatiune fibro-cartilaginoasa de forma ovala, care se insereaza pe peretele lateral al craniului si care are doua functii importante: auditiva propriu-zisa si de orientare auditiva in spatiu.
Pavilionul se continua cu al doilea segment al urechii externe reprezentat de conductul auditiv extern. Acesta are forma unui cilindru usor aplatizat antero-posterior si un traiect in forma de "S" in plan orizontal. Conductul auditiv extern este format dintr-o portiune fibro-cartilaginoasa externa si o portiune osoasa interna. Invelisul cutanat din portiunea fibro-cartilaginoasa prelungeste din afara spre interior pielea pavilionului si este acoperit de foliculi pilosi, glande sebacee, glande aprocrine (glande sudoripare modificate), numite glande ceruminoase.
Secretiile acestor glande si produsii de descuamatie ai tegumentului formeaza o substanta pastoasa, cu aspect ceros (cerumenul) cu PH acid, higroscopica, cu rol in protectia urechii. Cerumenul este singurul produs uman ce contine cupru. In componenta cerumenului intra: apa, proteine, acizi grasi, colesterol, acid cerotic, saruri minerale de sodiu, magneziu, potasiu, calciu, fosfor si cupru.
Cresterea sau scaderea cantitatii de cerumen depinde de mai multi factori: oscilatii de temperatura, stimulari mecanice si medicamentoase, traumatisme emotionale, reactii psihice. La unele persoane cerumenul se acumuleaza in conduct formand un veritabil dop, de consistenta si culoare variabila. Dopul nu se formeaza deodata, ci in timp indelungat, el fiind bine suportat atat timp cat exista un spatiu intre masa sa si peretele conductului pentru a permite o auditie normala. Alteori apare scaderea de auz (hipoacuzie de transmisie), senzatia de plenitudine, zgomote auriculare, autofonie, vertij, durere. Niciodata nu se scoate dopul de cerumen de catre persoane neautorizate prin diverse manevre si cu diferite obiecte, care pot sa-l impinga spre timpan si sa produca leziuni, sangerari, infectii.
Dopul se poate elimina prin spalatura auriculara cu apa calda la 37 °C, daca pacientul nu a prezentat anterior perforatii ale membranei timpanice sau nu are in prezent un proces supurativ acut. Dopurile vechi si uscate se indeparteaza fie prin extragere cu un carlig pentru corp strain, fie prin spalatura auriculara efectuata dupa inmuierea acestora. Desi o profilaxie veritabila a dopului de cerumen nu exista, se poate recomanda evitarea stagnarii apei in urechi si curatarea intempestiva a conductului auditiv extern.
In timp ce urechea externa este vizibila, celelalte doua (mijlocie, interna) sunt situate profund in interiorul cutiei craniene, in osul temporal. Urechea externa este segmentul aparatului auditiv care culege si concentreaza undele sonore din mediul inconjurator spre timpanul osicular. Ea este formata din pavilionul auricular si conductul auditiv extern. Pavilionul este o formatiune fibro-cartilaginoasa de forma ovala, care se insereaza pe peretele lateral al craniului si care are doua functii importante: auditiva propriu-zisa si de orientare auditiva in spatiu.
Pavilionul se continua cu al doilea segment al urechii externe reprezentat de conductul auditiv extern. Acesta are forma unui cilindru usor aplatizat antero-posterior si un traiect in forma de "S" in plan orizontal. Conductul auditiv extern este format dintr-o portiune fibro-cartilaginoasa externa si o portiune osoasa interna. Invelisul cutanat din portiunea fibro-cartilaginoasa prelungeste din afara spre interior pielea pavilionului si este acoperit de foliculi pilosi, glande sebacee, glande aprocrine (glande sudoripare modificate), numite glande ceruminoase.
Secretiile acestor glande si produsii de descuamatie ai tegumentului formeaza o substanta pastoasa, cu aspect ceros (cerumenul) cu PH acid, higroscopica, cu rol in protectia urechii. Cerumenul este singurul produs uman ce contine cupru. In componenta cerumenului intra: apa, proteine, acizi grasi, colesterol, acid cerotic, saruri minerale de sodiu, magneziu, potasiu, calciu, fosfor si cupru.
Cresterea sau scaderea cantitatii de cerumen depinde de mai multi factori: oscilatii de temperatura, stimulari mecanice si medicamentoase, traumatisme emotionale, reactii psihice. La unele persoane cerumenul se acumuleaza in conduct formand un veritabil dop, de consistenta si culoare variabila. Dopul nu se formeaza deodata, ci in timp indelungat, el fiind bine suportat atat timp cat exista un spatiu intre masa sa si peretele conductului pentru a permite o auditie normala. Alteori apare scaderea de auz (hipoacuzie de transmisie), senzatia de plenitudine, zgomote auriculare, autofonie, vertij, durere. Niciodata nu se scoate dopul de cerumen de catre persoane neautorizate prin diverse manevre si cu diferite obiecte, care pot sa-l impinga spre timpan si sa produca leziuni, sangerari, infectii.
Dopul se poate elimina prin spalatura auriculara cu apa calda la 37 °C, daca pacientul nu a prezentat anterior perforatii ale membranei timpanice sau nu are in prezent un proces supurativ acut. Dopurile vechi si uscate se indeparteaza fie prin extragere cu un carlig pentru corp strain, fie prin spalatura auriculara efectuata dupa inmuierea acestora. Desi o profilaxie veritabila a dopului de cerumen nu exista, se poate recomanda evitarea stagnarii apei in urechi si curatarea intempestiva a conductului auditiv extern.
