Medicină informativă

 

Exista si un mezenter ventral care leaga tubul intestinal de peretele anterior al trunchiului, dar acesta se intinde numai pana sub diverticulul hepatic, fiind reprezentat de mezogastrul si mezoduodenul ventral. Inferior de aceasta din urma, cele doua jumatati ale celomului intraembrionar comunica intre ele. Prin mezenterul dorsal, tubul intestinal primeste vasele de sange si nervii. Trunchiul coeliac este afectat intestinului anterior, artera mezenterica superioara iriga intestinul mijlociu, iar mezenterica inferioara, intestinul posterior.

In dezvoltarea ulterioara, se remarca doua elemente importante:
1. cresterea inegala in lungime si in grosime a diverselor parti ale tubului intestinal;
2. faptul ca diferentierea structurala a elementelor peretelui incepe cranial si se continua progresiv in directie caudala.

Epiteliul mucoasei (tunica mucoasa) si glandele sunt de natura endodermala, in timp ce toate celelalte straturi provin din mezenchinul splanchnpleurei (tela submucoasa, tunica muscularis, tunica serosa).

Esofagul urmeaza dupa intestinul branhial sau cefalic (faringe) si initial este foarte scurt. Din partea sa anterioara, la capatul cranial, se individualizeaza tubul laringotraheal cu mugurii pulmonari. El creste rapid in lungime in luna a II-a. Aceasta crestere a esofagului este de mare importanta pentru pozitia definitiva a stomacului. La nastere are lungimea de 10 cm si capatul sau caudal se proiecteaza pe vertebra a X-a toracica. Epiteliul mucoasei este initial unistratificat prismatic, dar prin multiplicare devine pluristratificat, putand obstrua in totalitate lumenul. Ulterior, in el apar vacuole care conflueaza, incat in luna a III-a lumenul prezinta un calibru mult marit. Perturbari ale acestui proces pot da nastere la atrezii sau stenoze esofagiene. In luna a VI-a, epiteliul se aseamana cu cel de la adult. Glandele esofagiene se formeaza la sfarsitul lunii a III-a si se dezvolta foarte lent, partea lor secretorie fiind situata in submucoasa. Fibrele circulare se formeaza in luna a II-a, cele longitudinale in lunile III-IV, iar musculatura mucoasei la sfarsitul lunii a IV-a. Nu se stie foarte clar de ce in treimea superioara musculatura este striata si in rest neteda. O ipoteza sustine ca fibrele striate provin din regiunea branhiala.

Stomacul se prezinta la sfarsitul saptamanii a IV-a ca o dilatatie fuziforma a tubului intestinal si este situat in planul medio-sagital. Initial, el are o pozitie inalta, in regiunea cervicala, ceea ce ii permite contactul direct cu nervul vag care il inerveaza si este inclus in mezenchimul septului transvers, din care se va forma si mezogastrul ventral. In saptamanile IV-VII stomacul este impins de cord si plamani spre partea inferioara a toracelui. In dezvoltarea ulterioara, el isi schimba forma si pozitia sagitala. Aceste modificari sunt consecinta ritmului diferit de crestere al diverselor parti ale peretelui gastric si a dezvoltarii organelor invecinate, indeosebi a ficatului. Marginea posterioara a organului creste mai rapid decat cea anterioara; de aceea, ea se curbeaza si se deplaseaza catre stanga. In acest fel se diferentiaza marea curbura a stomacului si, superior, dilatatia ce formeaza formixul gastric. Marginea anterioara creste mult mai lent. Ea formeaza curbura mica a stomacului. Aceleasi deosebiri se remarca in cresterea mezogastrului dorsal, care este rapida si a mezogastrului ventral, lenta. Aparitia si dezvoltarea ficatului in septul transvers si in mezogastrul ventral, fixeaza pilorul in mezogastrul ventral. Totodata, cresterea de volum a ficatului influenteaza pozitia definitiva a stomacului si esofagului. Ca urmare, fata stanga a stomacului devine anterioara, iar cea dreapta posterioara, proces prin care creste ca intindere si bursa omentala. Totodata, cardia se deplaseaza la stanga, iar pilorul la dreapta coloanei vertebrale. Curbura mare priveste la stanga si in jos, iar curbura mica la dreapta si in sus, catre ficat. Aceasta pozitie permite un mai mare grad de umplere a stomacului si creste mobilitatea organului, favorizand miscarile de evacuare. In acest sens, forma si pozitia stomacului sunt expresia adaptarii sale functionale. Epiteliul gastric initial multistratificat, devine ulterior unistratificat. Glandele principale preced ca aparitie glandele pilorice. Fermentii proteolitici apar in sucul gastric in luna a IV-a, iar digestia proteinelor este posibila din luna a VI-a. Fibrele musculare circulare apar in saptamana a VII-a, cele longitudinale in luna a III-a, musculara mucoasei in luna a IV-a si ultimele care apar sunt fibrele oblice.

Intestinul mijlociu (mesenteron) sau ansa ombilicala se deosebeste de celelalte parti ale tubului intestinal prin ritmul rapid cu care creste in lungime.

Initial, intre stomac si originea ansei ombilicale se mai formeaza o mica ansa a carei convexitate este orientata spre dreapta, numita ansa duodenala. Ea se formeaza datorita faptului ca ritmul de crestere a intestinului la acest nivel este mai mare decat ritmul de crestere a coloanei vertebrale. Din aceasta ansa se va dezvolta duodenul, ficatul, cu caile biliare extrahepatice si pancreasul. Mezenterul dorsal al ansei duodenale sau mezoduodenul se caracterizeaza prin aceea ca este foarte ingrosat la baza. El cuprinde intr-un pedicul gros vasele viteline sau omfalomezenterice, mezenterica superioara si mugurele pancreatic, fapt pentru care W. Vogt l-a numit „pediculul vasculopancreatic”. In dezvoltarea ulterioara, datorita cresterii in lungime a duodenului si dezvoltarii pronuntate a lobului drept hepatic, flexura duodenojejunala se deplaseaza pe sub pediculul vasculopancreatic de la dreapta la stanga, ajungand sub vasele mezenterice superioare si la stanga coloanei vertebrale. Odata cu acestea, se schimba si pozitia ansei umbilicale. Ansa umbilicala are un brat descendent si altul ascendent inferior. La crestetul ansei – locul unde bratul descendent se continua cu cel ascendent se afla canalul vitelin (caulis vitellinus) sau canalul omfaloenteric, care leaga ansa ombilicala cu sacul vitelin. In dezvoltarea ulterioara, el se inchide si dispare. In 3% din cazuri poate insa persista un mic diverticul din canalul vitelin (vestigium caulis vitellini), ce se deschide in ileon la circa 70-80 cm de valvula ileocecala, numit si diverticulul Mackel. Acesta poate prezenta o patologie proprie: inflamatii ale diverticulului – ulcere ale diverticulului, ocluzii intestinale prin aderente cu organele vecine.

Bratul ascendent al ansei ombilicale se continua cu intestinul posterior la nivelul flexurii primare a colonului, situata la inceput in lan medio-sagital. Ea reprezinta viitoarea flexura stanga sau lienala a colonului. In dezvoltarea ulterioara, bratul descendent al ansei incepe sa creasca mult mai repede in lungime decat bratul ascendent. Din bratul ascendent va lua nastere:
1. jejunul si
2. cea mai mare parte a ileonului.

Din bratul descedent se va forma:
1. ultima portiune (70-80 cm) a ileonului,
2. cecul,
3. colonul ascendent si
4. doua treimi proximale sau drepte ale colonului transvers.

Datorita cresterii pronuntate in lungime a bratului jejunoileal (descendent) al ansei umbilicale, a cresterii in volum a ficatului, pe de o parte, cat si volumului relativ redus al cavitatii abdominale, pe de alta parte, se produc o serie de schimbari de pozitie ale ansei umbilicale si odata cu ea si a celorlalte parti ale tubului digestiv abdominal. Aceste schimbari de pozitie au fost descrise la sfarsitul secolului trecut de chirurgul francez Fredet sub denumirea de „rotatia intestinului”, care s-ar realiza in sens contrar acelor de ceasornic, in patru faze, insumand in final 2700. Axul rotatiei ar fi reprezentat de artera mezenterica superioara.