Viata sexuala
- Viata sexuala -
Sexul unui individ se hotaraste in momentul fecundatiei (al unirii spermatozoidului cu ovulul) si este determinat de materialul cromozomial pe care il aduc cele doua celule sexuale (masculina si feminina). Formula cromozomiala a speciei umane este formata dintr-un set de 46 cromozomi, respectiv 23 de perechi, dintre care 44 de cromozomi somatici si 2 cromozomi sexuali. Cromozomii sexuali sunt XY pentru sexul masculin, XX pentru sexul feminin. Celulele sexuale au jumatate din setul cromozomial al celulelor somatice.
Celula sexuala feminina, ovulul matur, are formula cromozomiala 22 X; celulele sexuale masculine, spermatozoizii, sunt de doua feluri, unii cu formula cromozomiala 22 Y (andro-spermatozoizi), altii cu formula cromozomiala 22 X (gino-spermatozoizi). Prin fecundare, unirea celor doua celule sexuale, se reintregeste setul cromozomial al celulelor somatice. Odata cu aceasta se hotaraste intreaga zestre ereditara a individului, iar determinarea sexului este unul din parametrii ei.
Din unirea unui spermatozoid cu formula cromozomiala 22 X, cu ovulul a carei formula cromozomiala este tot 22 X, va rezulta un ou cu formula cromozomiala 44 X, deci se va dezvolta un copil de sex feminin. Din unirea unui spermatozoid cu formula 22 Y, cu ovulul (formula cromozomiala 22 X) va rezulta un ou cu formula cromozomiala 44 XY, deci se va dezvolta un copil de sex masculin.
Este determinat astfel sexul genetic sau cromozomial, care va directiona formarea structurilor sexuale, anatomice si neuro-hormonale de tip masculin sau feminin.
In luna a treia a vietii intrauterine se formeaza organele genitale interne sau gonadele (gone = in limba greaca semnificand samanta) de tip unisexual, pentru sexul masculin testiculele, iar pentru sexul feminin ovarele.
Intre lunile a treia si a cincea se formeaza tractul genital intern (conductele de transport ale celulelor sexuale) si organele genitale externe, penisul cu glandul si bursele testiculare la sexul masculin, clitorisul si vulva cu labiile mari si mici, la sexul feminin.
Intre lunile a cincea si a saptea ale vietii intrauterine are loc sexualizarea neuro-comportamentala, de fapt programarea in sistemul nervos central a comportamentului sexual de tip masculin sau feminin.
Copilul prezinta la nastere toate structurile anatomice necesare sexualizarii. Caracterele sexuale innascute raman nemodificate pe tot parcursul vietii, facand astfel posibila stabilirea, la nastere, a apartenentei sexuale a copilului (de sex masculin sau feminin) dupa aspectul organelor genitale externe. Sexul declarat la nastere este sex legal si stabileste totodata statutul social sexual al individului.
Pe parcursul primilor 2-3 ani de viata, sub influenta educatiei si a comportamentului anturajului fata de copil, se formeaza ceea ce numim sexul psihic - de fapt constiinta apartenentei copilului la unul din sexe. La 2-3 ani copilul "stie" ca este baiat sau fata, incepe sa-si cunoasca drepturile si datoriile in raport cu apartenenta sa sexuala.
Parintii care si-au dorit un copil de sex opus celui pe care il are copilul si caruia i se adreseaza si il educa in sensul sexului dorit de ei (deci opus sexului copilului) pot induce la copil tulburari grave in comportamentul socio-sexual, care se va evidentia la pubertate sau chiar la varsta adulta.
Educatia copilului se va face totdeauna in sensul constientizarii apartenentei copilului la "sexul sau".
Este important de mentionat si faptul ca observatiile si experientele copiilor in familie si anturaj asupra problemelor sexuale si, mai ales, asupra raporturilor dintre indivizi apartinand celor doua sexe, mama-tata, fata-baiat, barbat-femeie, lasa amprente durabile in comportamentul sexual la varsta adolescentei si chiar la adult.
Dupa nastere si prima copilarie, o perioada pana in jurul varstei de 10-13 ani, procesele de sexualizare sunt intr-o relativa stagnare. Filonul proceselor de sexualizare iese din nou la suprafata la pubertate si adolescenta. Elementele sexualizarii la pubertate si adolescenta fac obiectul unui capitol special dar, inainte de aceasta, vom incerca cu datele pe care le avem sa explicam termenul de "sexualizare".
Intelegem prin sexualizare, totalitatea proceselor care converg la realizarea functiei de procreatie.
Parte integranta, dar specializata, a procesului de crestere, dezvoltare si diferentiere a organismului, sexualizarea se desfasoara in stransa corelatie cu diferitele sisteme ale organismului, in special cu sistemul nervos si glandele endocrine.
Procesul de sexualizare este discontinuu, se perfectioneaza progresiv, din aproape in aproape, in etape succesive, precis situate in timp. In perioada vietii intrauterine se formeaza sexul genetic si formatiunile anatomice ale aparatului genital (gonadele, tractul si organele genitale externe). Acestea reprezinta caracterele sexuale primare si nu se modifica pe tot parcursul vietii.
In perioada copilariei se defineste psihic si comportamental apartenenta individului la sexul caruia ii apartine.
La pubertate intra in stadiul de functionalitate toate elementele sexualizarii (sistemul neuro-endocrin, gonadele si organele sexuale) realizate in perioadele anterioare si apar caracterele sexuale secundare.
Definitorii pentru aspectul vizibil al organismului, caracterele sexuale secundare creeaza impresia ca pubertatea este dominata de procesul de sexualizare. Este adevarat ca la pubertate se realizeaza maturatia sexuala, dar sexualizarea nu este decat una dintre componentele dezvoltarii si maturizarii organismului in acea perioada. Transformarile care au loc cuprind, practic, toate domeniile manifestarii vietii, iar modificarile continue pe parcursul evolutiei fac si mai complexe aprecierile si observatiile corecte asupra desfasurarii normale a manifestarilor puberale.
Celula sexuala feminina, ovulul matur, are formula cromozomiala 22 X; celulele sexuale masculine, spermatozoizii, sunt de doua feluri, unii cu formula cromozomiala 22 Y (andro-spermatozoizi), altii cu formula cromozomiala 22 X (gino-spermatozoizi). Prin fecundare, unirea celor doua celule sexuale, se reintregeste setul cromozomial al celulelor somatice. Odata cu aceasta se hotaraste intreaga zestre ereditara a individului, iar determinarea sexului este unul din parametrii ei.
Din unirea unui spermatozoid cu formula cromozomiala 22 X, cu ovulul a carei formula cromozomiala este tot 22 X, va rezulta un ou cu formula cromozomiala 44 X, deci se va dezvolta un copil de sex feminin. Din unirea unui spermatozoid cu formula 22 Y, cu ovulul (formula cromozomiala 22 X) va rezulta un ou cu formula cromozomiala 44 XY, deci se va dezvolta un copil de sex masculin.
Este determinat astfel sexul genetic sau cromozomial, care va directiona formarea structurilor sexuale, anatomice si neuro-hormonale de tip masculin sau feminin.
In luna a treia a vietii intrauterine se formeaza organele genitale interne sau gonadele (gone = in limba greaca semnificand samanta) de tip unisexual, pentru sexul masculin testiculele, iar pentru sexul feminin ovarele.
Intre lunile a treia si a cincea se formeaza tractul genital intern (conductele de transport ale celulelor sexuale) si organele genitale externe, penisul cu glandul si bursele testiculare la sexul masculin, clitorisul si vulva cu labiile mari si mici, la sexul feminin.
Intre lunile a cincea si a saptea ale vietii intrauterine are loc sexualizarea neuro-comportamentala, de fapt programarea in sistemul nervos central a comportamentului sexual de tip masculin sau feminin.
Copilul prezinta la nastere toate structurile anatomice necesare sexualizarii. Caracterele sexuale innascute raman nemodificate pe tot parcursul vietii, facand astfel posibila stabilirea, la nastere, a apartenentei sexuale a copilului (de sex masculin sau feminin) dupa aspectul organelor genitale externe. Sexul declarat la nastere este sex legal si stabileste totodata statutul social sexual al individului.
Pe parcursul primilor 2-3 ani de viata, sub influenta educatiei si a comportamentului anturajului fata de copil, se formeaza ceea ce numim sexul psihic - de fapt constiinta apartenentei copilului la unul din sexe. La 2-3 ani copilul "stie" ca este baiat sau fata, incepe sa-si cunoasca drepturile si datoriile in raport cu apartenenta sa sexuala.
Parintii care si-au dorit un copil de sex opus celui pe care il are copilul si caruia i se adreseaza si il educa in sensul sexului dorit de ei (deci opus sexului copilului) pot induce la copil tulburari grave in comportamentul socio-sexual, care se va evidentia la pubertate sau chiar la varsta adulta.
Educatia copilului se va face totdeauna in sensul constientizarii apartenentei copilului la "sexul sau".
Este important de mentionat si faptul ca observatiile si experientele copiilor in familie si anturaj asupra problemelor sexuale si, mai ales, asupra raporturilor dintre indivizi apartinand celor doua sexe, mama-tata, fata-baiat, barbat-femeie, lasa amprente durabile in comportamentul sexual la varsta adolescentei si chiar la adult.
Dupa nastere si prima copilarie, o perioada pana in jurul varstei de 10-13 ani, procesele de sexualizare sunt intr-o relativa stagnare. Filonul proceselor de sexualizare iese din nou la suprafata la pubertate si adolescenta. Elementele sexualizarii la pubertate si adolescenta fac obiectul unui capitol special dar, inainte de aceasta, vom incerca cu datele pe care le avem sa explicam termenul de "sexualizare".
Intelegem prin sexualizare, totalitatea proceselor care converg la realizarea functiei de procreatie.
Parte integranta, dar specializata, a procesului de crestere, dezvoltare si diferentiere a organismului, sexualizarea se desfasoara in stransa corelatie cu diferitele sisteme ale organismului, in special cu sistemul nervos si glandele endocrine.
Procesul de sexualizare este discontinuu, se perfectioneaza progresiv, din aproape in aproape, in etape succesive, precis situate in timp. In perioada vietii intrauterine se formeaza sexul genetic si formatiunile anatomice ale aparatului genital (gonadele, tractul si organele genitale externe). Acestea reprezinta caracterele sexuale primare si nu se modifica pe tot parcursul vietii.
In perioada copilariei se defineste psihic si comportamental apartenenta individului la sexul caruia ii apartine.
La pubertate intra in stadiul de functionalitate toate elementele sexualizarii (sistemul neuro-endocrin, gonadele si organele sexuale) realizate in perioadele anterioare si apar caracterele sexuale secundare.
Definitorii pentru aspectul vizibil al organismului, caracterele sexuale secundare creeaza impresia ca pubertatea este dominata de procesul de sexualizare. Este adevarat ca la pubertate se realizeaza maturatia sexuala, dar sexualizarea nu este decat una dintre componentele dezvoltarii si maturizarii organismului in acea perioada. Transformarile care au loc cuprind, practic, toate domeniile manifestarii vietii, iar modificarile continue pe parcursul evolutiei fac si mai complexe aprecierile si observatiile corecte asupra desfasurarii normale a manifestarilor puberale.
Ultimele articole din categoria: Viata sexuala |
