Hidroterapia inseamna folosirea apei in scop terapeutic. Factorii care actioneaza in hidroterapie sunt: termici, mecanici si chimici.
Factorii termici - se foloseste apa calda sau fierbinte (38° sau 39°-40°). Se stie ca din acest punct de vedere apa are doua proprietati importante: termoconductibilitatea este de 30 de ori mai mare decat cea a aerului si termocapacitatea care este de 8 ori mai mare decat a aerului sau de 33 de ori mai mare decat a Hg.
Din aceste cauze, aerul umed cald se suporta mai greu, iar apa fierbinte la 50° produce arsuri, pe cand aerul la aceasta temperatura poate fi suportat; tot pentru aceste motive apa se foloseste la sistemele de incalzire centrala, fiind cel mai economic mijloc de incalzire.
Apa se poate folosi si la temperatura de indiferenta care este de 35°-37° (organismul nu are nici senzatia de rece, nici senzatia de cald), cu un bun efect de sedare si relaxare. Este interesant de stiut ca, pentru aer, temperatura de indiferenta a tegumentului este de 20°-22°, iar pentru diferite substante (de exemplu, parafina, namol) este mai ridicata (37°-38°). Retinem deci ca temperatura de indiferenta a organismului este variabila in anumite limite (adaugarea de sare in apa da impresia ca aceasta se mai incalzeste putin: de fapt, apa devenind mai concentrata, temperatura de indiferenta a scazut cu 1°-2°).
Factorii mecanici sunt: presiunea hidrostatica inseamna presiunea exercitata de apa din baie (bazin) sau lac asupra organismului. Ea este mai mare cu cat coloana de apa este mai inalta, cu cat concentratia este mai mare (sarea, namolul cresc presiunea apei), sau cu cat organismul se afunda mai mult (in partile interioare este mai crescuta). Este usor de inteles cat de mult influenteaza aceasta presiune circulatia, respiratia, digestia etc. De aceea trebuie sa fim atenti la bolnavi, in special cardiaci, pulmonari, renali, hipertensivi etc.; forta de impingere a apei de jos in sus este forta de ridicare a unui corp scufundat in apa.
Principiul celebru, enuntat de Arhimede, ca „un corp scufundat in apa, pierde din greutatea sa o greutate egala cu greutatea volumului de apa dislocuit” face ca un organism de 70 kg sa cantareasca intr-o baie obisnuita aproximativ 7,9 kg, iar daca apa este sarata, greutatea sa scada si mai mult. De exemplu, in Marea Moarta, care are o mare concentratie salina (de unde si numele, neexistand vietuitoare), se poate pluti; la fel in lacul Telega (Campina) nu se poate cadea la fund.
Se intelege ce importanta covarsitoare are aceasta forta de impingere a apei in kinetoterapie, cand bolnavul depune la intrarea in baie un mic efort muscular de invingere a acestei forte - deci kinetoterapia activa - iar miscarea in apa se face mult mai usor decat in conditii de mediu obisnuit; muschiul deficitar, care trebuie sa miste segmentul, sa zicem de 10 kg, in apa depune un efort ca pentru 1 kg (aproximativ a 1/10 parte)!
Tot aici se mai adauga miscarea apei produsa natural (valurile) sau artificial (prin jeturi de presiune), care influenteaza activ indeosebi circulatia periferica. Ceilalti factori mecanici: frictiunea, baterea, turnarile de apa, bulele de gaz (aer, C02) isi au importanta lor, indeosebi in circulatia periferica.
Factorii chimici sunt reprezentati de diferite substante introduse sub forma de infuzii sau decocturi in baie: musetel, nalba, frunza de nuc, mustar, hrean, cetina de brad sau diverse amestecuri de plante medicinale; de asemenea sare, iod, sulf, namol, gaze etc. Uleiurile sau esentele volatile continute in plantele medicinale au o buna actiune sedativa. Altele sunt stimulente sau chiar iritante (mustar, hrean), iar celelalte au o buna actiune terapeutica (sare, iod, namol).
Cu totii facem hidroterapie fara sa stim, la fel cum Georges Dandin, eroul lui Moliere, facea proza fara sa stie. Asta pentru ca hidroterapia este o metoda naturala de tratament, care foloseste apa in toate starile ei de agregare si la diverse temperaturi. Proprietatile terapeutice ale apei sunt cunoscute inca din antichitate, cand era utilizata pentru a purifica, revitaliza si a tonifia organismul.
Hidroterapia
La capacitatile vindecatoare ale apei se recurge inca din antichitate. Din negura de vremi s-a constatat ca apa rece sau si mai bine, gheata provoaca retragerea umflaturilor si a vanatailor. Mult mai tarziu a venit si explicatia stiintifica a acestei observatii empirice: apa rece si gheata determina vasoconstrictia. Invers, apa calda antreneaza dilatarea porilor si a vaselor sanguine. Aceasta capacitate a apei de a modifica fluxul sangvin sta la baza hidroterapiei, care include baile, dusurile, hidromasajul, sauna si hammamul, precum si balneoterapia.Ce trateaza hidroterapia?
In formula ideala, hidroterapia se practica cu apa de izvor si poate calma durerile diverselor afectiuni reumatismale (coxartroza, lombalgie, rahialgie, cervicalgie etc.) Este eficienta si in ameliorarea curbaturilor si contracturilor musculare, a problemelor circulatorii sau a insuficientei venoase (dusuri reci) sau pentru a trata sechelele fracturilor.
De asemenea, hidroterapia este indicata in starile de surmenaj ori de stres prelungit. Hidromasajul s-a dovedit eficient in combaterea celulitei. Talasoterapia este o hidroterapie pe baza de apa de mare sau ocean, in timp ce cura termala foloseste apa de izvor.
Anumite patologii cardiologice si dermatologice (micoze, dermite infectioase, virale sau purulente) impun restrictii.
Sauna si hammam...
Ambele formule, si cea practicata in nordul Europei, si cea din zona mediteraneana, utilizeaza vaporii de apa pentru a contribui la relaxare, a combate stresul si anxietatea, a elimina celulele moarte si toxinele. Atat sauna, cat si baia turceasca au renumele de a atenua durerile provocate de artroza.
La similitudini se cuvine sa enumeram si faptul ca ambele trebuie practicate inainte de masa si niciodata inainte de somn (vasodilatatia poate provoca insomnie). Si contraindicatiile sunt aceleasi pentru ambele: insuficienta venoasa (picioare umflate, varice), flebite, boli cardiovasculare, epilepsie, depresie, hipotensiune arteriala, calculi renali, boli inflamatoare sau musculare (poliartrita).
Atat sauna, cat si baia turceasca au o durata clasica de o ora si jumatate. La sauna se incepe cu un dus rece, la care se poate folosi sapunul si buretele, apoi se trece in cabina, unde aerul este incins de aburi. Daca aerul e prea uscat, exista la indemana un vas cu apa, care poate fi turnat pe carbunii incinsi. Dupa ce stam intinsi si transpiram, mergem din nou la dus, apoi iar la aburi - procedura se repeta de trei ori.
Sauna nu este recomandata celor care sufera de claustrofobie, fiindca se pot panica intr-un spatiu de dimensiuni reduse. La hammam, se incepe cu o camera calda, in care ne relaxam. Trecem apoi in incaperea principala, care are un fel de catafalc de marmura in mijloc. Aici aburul incalzeste si mai mult aerul, iar clientul este urcat pe masa de marmura, unde este frecat cu o manusa de matase aspra, fara sapunire. Urmarea? Descuamarea a zeci de straturi de celule moarte, gri-cenusii. Procedura continua cu un masaj si se incheie cu o relaxare intr-o incapere mai racoroasa.
Hidroterapie acasa...
De cand fiecare apartament este prevazut cu o cada sau un dus, hidroterapia poate fi practicata la domiciliu! Cate dintre noi nu fac o baie calda, atunci cand se simt descurajate sau singure? Cati dintre noi nu recurg la o baie la picioare atunci cand se simt amenintati de o viroza? Impulsurile noastre, spontane sau preluate din familie, sunt confirmate de medici.
Baia rece (intre 0 si 26 de grade Celsius) destinde tot organismul. Atentie, nu va scufundati brusc si total intr-o apa extrem de rece, ca sa evitati un soc termic. Luati-o treptat. O baie rece de sezut calmeaza crizele de hemoroizi.
O baie calduta (26-35 de grade Celsius) are renumele de a fi calmanta. Si mai relaxanta este baia calda (intre 35-40 de grade Celsius). Relaxanta, relaxanta, dar nu intr-atat incat sa fie adormitoare! Chiar deloc. Deci ar fi bine sa faceti o baie fierbinte cu trei ore inainte de a va duce la culcare.
Asemenea bai nu sunt recomandate cardiacilor (angina pectorala, infarct recent, insuficienta cardiaca etc.) sau celor cu flebita. In schimb, baile fierbinti in care nu va scufundati deplin (sau cele in lighean) nu au nicio contraindicatie.
Recomandam cu mare caldura baile de picioare (in apa cu sare, la modul ideal) pentru a ne feri de viroza sau raceala. Cei care sufera de varice ar trebui sa-si faca dusuri cu apa rece la genunchi si gambe. Alta baie partiala cu apa rece, renumita pentru efectele antialgice: udati-va ceafa cu apa rece, pentru a combate migrena. Inhalatiile de aburi sunt prescrise de sute de ani pentru ameliorarea guturaiului sau a sinuzitei. Varianta ideala: aburi de apa in care ati picurat esenta de eucalipt.
Tot din negura de vremi se stie ca impachetarile in cearceafuri umezite in apa rece scad febra, ca o compresa cu apa rece dezumfla vanataia sau ca un prosop cald pus pe piept (sau un saculet cu sare incalzita sau malai incalzit) contribuie la ameliorarea suferintelor in caz de bronsita. In cazul durerilor de sciatica, lumbago sau abdominale, mai bune decat compresele cu apa calda sunt cele cu infuzie de galbenele. Tot calde, evident.