Medicină informativă

Cancerul stomacului

Cancerul stomacului reprezinta ca frecventa pana la 1/3 din totalitatea tumorilor maligne si aproape jumatate din totalitatea cazurilor de cancer visceral (al diferitelor organe interne). Frecventa mare a bolii face ca, in unele regiuni de pe glob, morbiditatea prin aceasta localizare a cancerului sa treaca de 50%.

Cum etiologia bolii nu este cunoscuta, au fost luate in discutie rolul unor factori care ar putea favoriza aparitia acestora. Astfel, frecventa mai mare a bolii in anumite familii a dus la rolul ce se acorda astazi factorului ereditar in cancerul gastric. Diferiti alti factori ca alimentatia, continutul in anumite minerale al solului, ca si unii agenti infectiosi au fost de asemenea incriminati. Mai importante par insa sa fie, din punct de vedere practic, unele leziuni sau boli ale mucoasei gastrice (ca aclorhidria, atrofia mucoasei gastrice, ulcerul gastric etc), considerate ca reprezentand stari precanceroase sau „factori locali de risc“. Sub orice forma s-ar prezenta cancerul gastric (papilar, ulcerativ sau infiltrativ), are in stomac anumite zone preferate care in ordine descrescanda sunt segmentul prepiloric, curbura mica, cardia, corpul stomacului si cu totul exceptional curbura mare.

Simptomatologie

Simptomatologia in perioada initiala a bolii consta din semne clinice necaracteristice si care se instaleaza lent. In cadrul formei asa-zise dispeptice bolnavii acuza balonari, dureri vagi postprandiale, greturi, varsaturi, inapetenta (in special fata de carne) si se plang de o stare de oboseala generala. Uneori, boala se anunta printr-o hemoragie digestiva, sub forma de hematemeza (pe gura) sau melena (prin scaun). O anemie accentuata se poate instala treptat, iar tulburarile de tranzit intestinal (constipatie sau diaree) sunt adeseori prezente. Intr-o faza mai avansata, in perioada de stare a bolii, toate simptomele amintite se intensifica progresiv. Durerea devine mai vie, inapetenta poate deveni totala, varsaturile mai frecvente, iar eructatiile vin cu alimente ce au un miros fetid. Cand procesul este localizat in apropierea cardiei pot sa apara si tulburari de deglutitie (disfagie), iar cand este localizat in regiunea pilorica se insoteste de varsaturi alimentare mai abundente.

Complicatiile cancerului gastric, pe langa metastazele obisnuite in aceasta boala, mai pot fi date de perforatii, hemoragii, tromboflebite etc.

Diagnostic

Pentru diagnosticul cancerului gastric, putem sa beneficiem intr-o oarecare masura si de pe urma semnelor clinice, desi la inceput, asa dupa cum am vazut, nu sunt prea caracteristice. Diagnosticul de certitudine al bolii rezulta dintr-o serie de alte explorari, la care apeleaza astazi medicul. Astfel, pe langa examenul obiectiv al bolnavului, cu care ocazie se poate palpa in zona epigastrica o rezistenta oarecare, de un real folos in diagnosticul cancerului gastric sunt chimismul gastric, examenul citologic al sucului gastric, examenul radiologic, gastroscopia si mai ales biopsia. Viteza de sedimentare a hematiilor crescuta este de asemenea semnificativa.

Tratament

Tratamentul cancerului gastric ramane cel chirurgical. Interventia facuta in timp util, inaintea prinderii ganglionilor regionali, poate sa duca la supravietuiri de peste 5 ani la 60% din cazuri. In cazurile avansate de boala, inoperabile, se va recomanda un regim alimentar corespunzator si se vor administra calmante. Bolnavii chiar in situatii de acest fel trebuie sa se bucure de atentia binevoitoare a medicului si de ingrijirea celor din jur.