Ciroza hepatica
- Boli digestive -
Cirozele sunt boli cronice ale ficatului care se caracterizeaza printr-o evolutie progresiva, printr-o modificare structurala a ficatului si prin aparitia semnelor de insuficienta hepatica.
Cauze
Cirozele sunt de cauze diferite. Astfel, o proportie, de pana la cel mult 10%, par sa fie posthepatitice. Celelalte sunt in mare parte urmarea unor suferinte cronice ale cailor biliare sau a unui exces de alcool sau de produse toxice cu actiune hepatotropa. Din aceasta cauza, dupa una din clasificarile acestei boli, care tine seama de mecanismul ei de producere, se vorbeste de ciroze postnecrotice (posthepatitice), ciroze carentiale (etilice), ciroze biliare etc.Boala apare mai frecvent intre 40—50 de ani, dar se cunosc cazuri de ciroze la tineri, cat si cazuri de ciroze la batrani.
Ciroza cea mai des intalnita la noi este ciroza ascitogena, la care simptomul dominant este ascita. In etiologia acestei forme, rolul principal ar reveni alcoolului, dar si prezentei unei hepatite epidemice in antecedente. Daca din punct de vedere structural, boala incepe cu o incarcare de grasime (steatoza), mai tarziu, locul necrozelor (distrugerilor) celulare este luat de o proliferare conjunctiva cu dezvoltarea neta a unui proces fibros. Ciroza hepatica are adeseori o evolutie lenta, uneori putand fi descoperita cu totul intamplator, incepe insidios, cu balonari, inapetenta, intoleranta fata de anumite alimente, flatulenta, stari de oboseala si pierderi in greutate. Un icter permanent sau cel putin periodic este prezent. Evolutia se face progresiv in decurs de 6—24 luni. In perioadele asa-zise de decompensare a bolii, apare hipertensiunea portala cu ascita si edeme. Hipertensiunea portala este determinata de „jena mecanica“ pe care o determina procesul de scleroza asupra ramurilor intrahepatice ale arborelui portal. Rezultat al acestei hipertensiuni sunt circulatia colaterala externa (in potcoava), splenomegalia si hemoragiile esofagiene de ordin mecanic, care survin in urma ruperii vaselor. Sangerarile in ciroza mai pot insa apare din cauza prelungirii timpului de coagulare a sangelui si al alterarii timpului de protrombina, precum si din cauza unui timp de sangerare crescut si a unei fragilitati a peretilor vasculari.
Un semn de neta gravitate a bolii, care apare de obicei dupa hemoragii, este ascita, atat de greu de combatut. In acelasi timp, starea de denutritie se accentueaza, stelutele vasculare devin tot mai numeroase, iar ficatul isi micsoreaza volumul. Dupa hemoragii sau dupa o masa mai bogata, cu carne sau produse de carne, in acest stadiu mai avansat al bolii apar si fenomenele nervoase ca oboseala, somnolenta sau insomnie, tremuraturi ale mainilor, tulburari de vorbire, pierderea cunostintei si delir (fenomene de encefalopatie).
De multe ori, pe primul plan se situeaza fenomenele de insuficienta hepatica, in care evolutia spre coma se face cu hemoragii repetate, stari febrile sau din contra temperaturi subnormale, dificultati tot mai mari in diureza (oligurie, disurie) etc. Evolutia severa a bolii in aceasta perioada se mai datoreaza si tulburarilor care survin in compozitia sangelui (tulburari hidroelectrolitice) prin pierderile in special de sodiu si de potasiu.
Moartea intervine in cursul unei come hepatice in care poate intra bolnavul, in urma unei hemoragii digestive ce n-a putut fi stapanita sau din cauza unor boli cu evolutie acuta cu care s-a asociat ciroza in stadiul ei final.
Diagnostic
Diagnosticul este mai dificil inainte de a aparea ascita, cand putem fi pusi in situatia de a ne intreba daca suntem in fata unei hepatite cronice evolutive sau a unei ciroze. In acest scop, scintigrama hepatica, laparoscopia si punctia-biopsie pot fi de un real folos. In perioada ascitogena diagnosticul este relativ usor de facut. Pe langa manifestarile clinice ale bolii, destul de caracteristice, in aceasta perioada, se controleaza diureza (care scade mult) si se vor efectua analizele de laborator indicate. Astfel, sunt concludente testele de disproteinemie pozitive, y-globulinele mult crescute, albuminele scazute si BSP retinut in proportie de peste 10%. In aceasta perioada ascitogena, ciroza hepatica va trebui diferentiata de alte boli care evolueaza cu ascita, ca peritonita tuberculoasa, ascita cardiacilor s.a.Tratament
Tratamentul bolii trebuie sa inceapa cu repausul fizic si cu punerea bolnavului la adapost de orice traume psihice. Regimul alimentar, ca si in hepatita cronica, trebuie sa fie echilibrat. Se vor evita insa complet din alimentatie bauturile alcoolice, grasimile, condimentele, conservele etc. Carnea si produsele de carne vor fi limitate in cazul aparitiei fenomenelor nervoase.Ca tratament medicamentos se recomanda extracte hepatice, vitamine (B1, B2, B6, C), iar odata cu instalarea ascitei se administreaza preparate cortizonice si diuretice. In evacuarea lichidului de ascita prin punctii-paracenteze (adeseori solicitate de bolnavi), se recomanda rezerva, intrucat, uneori, acestea grabesc evolutia spre coma a bolii. Pentru combaterea tulburarilor nervoase se pot, dupa caz, utiliza clorura de potasiu, acid glutamic, acid aspartic, iar pentru combaterea florei intestinale, pot fi indicate si antibiotice.
