Medicină informativă

Fistula vezico-vaginala

Fistula vezico-vaginala este o comunicare patologica intre aparatul urinar (vezica) si genital (vagin).

Cauze

Cauzele care o produc pot fi multiple. Cel mai adesea, cauza este o nastere prelungita, laborioasa, in care capul fatului, angajat in micul bazin, comprima mult timp peretele vezico-vaginal pe simfiza pubiana si provoaca necroza lui secundara sau in care a fost necesara aplicarea de forceps etc. Mai rar, poate aparea dupa un abces al peretelui vezico-vaginal, care fistulizeaza spontan in ambele organe sau dupa corpi straini ori calculi vezicali care inflameaza peretele (produc o cistita cu pericistita) sau dupa radioterapie, prin radionecroza, care distruge peretele vaginal. De asemenea, pot aparea prin caderea pe un corp ascutit sau prin ranirea peretelui vezico-vaginal, cu diverse corpuri, introduse in scop abortiv, de catre persoane neavizate.

Fistula vezico-vaginala este, de obicei, unica, rar multipla si este ovalara cu diametrul mare de 1—2—3 cm. Fistulele obstetricale sunt, de obicei, cele mai mari. La marginea fistulei, mucoasa vezicii se continua cu mucoasa vaginului.

Mucoasa vulvara si pielea din jurul vulvei prezinta leziuni de iritatie cronica (edem, roseata, descuamatii, ulceratii), din cauza contactului permanent cu urina. Vaginul poate fi normal ori prezinta bride cicatriceale, care il stramteaza. Vezica se infecteaza si ea si rezulta o cistita, cu ingrosarea mucoasei si capacitatea micsorata. Urina infectata fermenteaza si sarurile precipita sub forma de calculi vezicali. Mai rar, infectia cuprinde si rinichiul.

Caracteristici

Semnul caracteristic al fistulei vezico-vaginale este scurgerea permanenta de urina prin vagin. Bolnava nu are nici o mictiune. Vezica este in permanenta goala. In fistulele cu diametrul mic, este posibil ca sa existe si mictiuni, o parte din urina strangandu-se in vezica, in pozitia culcata sau cu coapsele stranse, pierderea urinei poate fi intermitenta, datorita acumularii acesteia in vagin si eliminarii ei in momentul in care bolnava se ridica in picioare.

Iritatia tegumentelor vulvare si a coapselor provoaca o jena locala, chiar usturime. Bolnava degaja un miros caracteristic amoniacal, foarte neplacut, care face din fistula vezico-vaginala o infirmitate grava si bolnava solicita insistent sa scape de ea.

Diagnostic

Diagnosticul fistulei vezico-vaginale se stabileste usor, prin introducerea unui speculum in vagin, care deprima peretele anterior si arata locul de unde provine scurgerea de urina. Examenul cistoscopic al vezicii pune, de asemenea, in evidenta existenta si sediul fistulei.

Fistula, daca este de data recenta si de volum redus, se poate inchide prin drenarea urinelor, cu ajutorul unei sonde uretrale permanente. Daca persista, este indicat tratamentul chirurgical, care se practica la 2 luni de la aparitia fistulei. Aceasta perioada de doua luni este necesara eliminarii tesuturilor necrozate si restabilirii vitalitatii tesuturilor ramase.

Sursa foto: womenshealthsection.com