Medicină informativă

Hepatita epidemica

Hepatita epidemica este o boala transmisibila, virotica. Boala intereseaza organismul in totalitate si in special ficatul, fiind insotita (nu obligatoriu) de icter.

Agentul etiologic

In prezent se cunosc: virusul A al hepatitei epidemice (boala Botkin) si virusul B al hepatitei prin ser omolog (hepatita serica sau de inoculare).

Raspandirea geografica

Raspandirea geografica — frecventa. Raspandirea e universala. In ultimii ani se inregistreaza cazuri destul de frecvente.

Sursa de infectie

Este reprezentata de omul bolnav (forma clinica tipica, frusta sau atipica), purtatorul de germeni si convalescentul ce elimina virusul prin urina si fecale (in cazul hepatitei Botkin), timp de 3—6 luni de la vindecarea clinica (uneori mai mult). Virusul hepatitei serice (B) se gaseste in sange.

Mod de transmitere

Modul de transmitere se face direct, de la bolnav, convalescent sau purtator si indirect, prin apa, alimente, obiecte contaminate. Indiferent de natura virusului, boala poate fi transmisa pe cale parenterala prin injectii, transfuzii, ser, plasma, prin intermediul instrumentarului medical nesterilizat (seringi, ace, sonde duodenale etc).

Calea de patrundere

Digestiva, pentru virusul A; inoculare pentru virusul B. Exceptional calea respiratorie.

Durata perioadei de incubatie

Intre 14 si 40 de zile in hepatita de tip A (hepatita epidemica) si 60—180 de zile
in hepatita serica.

Simptomatologie

Debutul desi poate fi si brusc, de cele mai multe ori este lent, insidios, incepand cu inapetenta, greturi, varsaturi, dureri vagi abdominale si balonari. Pe langa dureri musculare sau articulare inca in aceasta perioada preicterica apare si o stare febrila (in jurul a 38°). Perioada icterica care urmeaza se caracterizeaza prin aparitia icterului, care se poate mentine 3—4 saptamani. In toata aceasta perioada, pe langa un ficat mai mare si dureros pot surveni tulburari si din partea celorlalte organe (cardio-vasculare, urinare, neuro-psihice etc). Dupa perioada de stare, urmeaza o perioada de declin si apoi de convalescenta. In convalescenta pot sa apara recaderi icterice. Boala se poate complica, in timp, cu o hepatita cronica sau o ciroza hepatica.

Durata perioadei de contagiozitate

Pentru hepatita cu virusul de tip A contagiozitatea incepe in ultimele zile ale perioadei de incubatie si poate dura chiar peste 1 an. In hepatita cu virus B, virusul persista in sange timp de 1—3 ani.

Imunitate

Imunitate — receptivitate. Cele doua tipuri nu dau imunitate incrucisata. Hepatita de tip A lasa o imunitate mai solida decat cea prin virus tip B. Receptivitatea este generala.

Produse patologice

Produse patologice ce se recolteaza in vederea diagnosticului: sange, urina, fecale.

Diagnostic

Diagnosticul si examenele de laborator necesare diagnosticului. Cercetarea pigmentilor biliari si a urobilinogenului in urina. Probele de disproteinemie, in special timolul, bilirubinemia, testele enzimatice (T.G.O., T.G.P.), electroforeza (cu urmarirea in special a globulinelor). Laparoscopia si punctia-biopsie sunt indicate numai in cazurile problema.

Tratament

Tratamentul va fi facut sub observatia medicului si va fi strict individualizat in functie de forma pe care o prezinta boala. Repausul la pat cu evitarea oricaror eforturi fizice sau psihice este foarte important. Regimul alimentar de asemenea trebuie instituit dupa stadiul in care se gaseste boala, asa incat daca la inceput va fi mai mult hidric, mai tarziu poate capata caracterul unui regim complet, echilibrat. Daca in formele usoare tratamentul medicamentos (cu vitamine, coleretice, fermenti digestivi etc.) nu are prea mare importanta, in schimb in formele mai severe si mai prelungite se poate apela la corticoterapie. Antibioticele se administreaza in cazul unor infectii microbiene asociate.

Masuri de profilaxie si combatere

Depistarea si izolarea precoce a tuturor cazurilor de boala. Dezinfectia curenta si terminala in focarul de boala. Dezinfectia prin fierbere sau autoclavare a instrumentelor medicale, seringi, ace, sonde etc.

Protectia prin gamaglobuline se recomanda la gravide si copiii contacti cu cazurile de hepatita.

Dezinfectia periodica a surselor de apa. Masuri privind transportul si depozitarea igienica a gunoaielor. Dezmustizari periodice. Respectarea masurilor de igiena individuala prin spalarea mainilor, folosirea veselei proprii.

Se recomanda ca fostii bolnavi de hepatita sa nu devina donatori de sange si sa nu lucreze, un anumit timp, in sectorul alimentar sau in colectivitatile de copii. De asemenea sunt necesare un regim de crutare a ficatului (cu eliminarea alcoolului, condimentelor, grasimilor etc.) si evitarea efortului fizic.