Medicină informativă

Malaria (Paludismul)

Date generale

Malaria este o boala parazitara care in trecut a avut in tara noastra un caracter endemic, fiind reprezentata de un numar mare de cazuri, din care unele destul de grave. De peste doua decenii si jumatate boala este eradicata, Romania fiind printre primele tari care a raportat un asemenea succes pe plan sanitar. In prezent malaria la noi este reprezentata de cazuri cu totul izolate, din care unele sunt din import (aduse din tari in care boala n-a fost inca lichidata), iar altele cu caracter autohton, aparand la cei care au facut transfuzii cu sange provenit de la vechi malarici, purtatori vechi si inaparenti ai parazitului.

De cine este determinata?

Agentul etiologic al malariei este un protozoar din genul Plasmodium, care cuprinde speciile P. vivax, P. falciparum, P. malariae si mai rar P. ovale. Parazitul, pe langa o faza tisulara, pe care o petrece in celulele hepatice (hepatocite), trece printr-un ciclu asexuat eritrocitar (in globulele rosii) in sangele omului si printr-un ciclu (sporogonic) sexuat care se desavarseste in organismul insectei vectoare (tantarul anofel).

Manifestarile clinice

Din punct de vedere clinic, malaria evolueaza cu febra, anemie si splenomegalie (marirea in volum a splinei). Caracteristic in aceasta boala este accesul malaric care consta din frison, febra si transpiratii. Accesele in malaria data de P. vivax si P. ovale se repeta tot a treia zi, in cea determinata de P. malariae tot a patra zi, iar in malaria provocata de P. falciparum, accesele se pot succeda neregulat sau zilnic.

Boala se prezinta sub o forma acuta sau sub o forma cronica si uneori se insoteste de implicatii cardiovasculare, pulmonare, digestive, renale sau nervoase. Malaria in timp evolueaza spre o stare de extrema slabiciune cunoscuta sub numele de casexie malarica. Complicatii de temut ale bolii, adeseori fatale, sunt accesul pernicios, coma malarica si febra bilioasa hemoglobinurica, determinate mai frecvent de specia P. falciparum.

Diagnosticul

In zonele endemice de boala, semnele clinice ale bolii sunt destul de edificatoare si un diagnostic probabil este relativ usor de facut. Diagnosticul devine mai dificil acolo unde boala este mai putin cunoscuta si in regiunile, cum este si tara noastra, din care aceasta a fost eradicata. In asemenea cazuri la bolnavii suspectati de malarie se va incerca un diagnostic pozitiv prin cautarea parazitului in sange. Examenul parazitologic al sangelui se poate face pe frotiu colorat sau in picatura groasa.

In zonele in care malaria a fost eradicata si care sunt sub o stricta observatie (pentru a se preveni o noua reaparitie a bolii), un diagnostic corect trebuie stabilit cu cat mai multa grija. De aceea, lamele care prezinta dubii ca si cele declarate pozitive este indicat sa fie revazute si de laboratoare de specialitate. In malarie este posibil si un diagnostic imunologic, apeland in acest scop la reactia de imunofluorescenta indirecta. Semne indirecte care sa pledeze pentru o eventuala malarie pot apare si in tabloul sanguin, unde pe langa o scadere a numarului de globule rosii si pe langa punctatii bazofile in cele ramase, se mai pot remarca modificari de forma, de marime si colorabilitate ale acestora.

Tratamentul

Locul chininei, plasmochinei sau ale derivatilor acridinici, folositi multi ani inainte in tratamentul malariei, a fost luat de clorochina, primachina si pirimetamina (Daraprim, Malocid) preparate eficiente si mai putin toxice, care sunt cu succes utilizate atat in tratamentul curativ, cat si in tratamentul supresiv (cu menirea de a impiedica aparitia acceselor malarice), sau profilactic (in scopul de a preveni) al acestei boli. Medicamentele se administreaza numai de catre medic, dupa prescriptiile in vigoare ale Ministerului Sanatatii. De altfel bolnavii, chiar cei cu forme necomplicate, se spitalizeaza.

Cum se raspandeste malaria?

Cu prezenta omului bolnav de malarie sau a purtatorului sanatos intr-o regiune este asigurata prima veriga a lantului epidemic, sursa de infectie (rezervorul de virus). Cand la aceasta se adauga si prezenta tantarilor din genul Anopheles (A. maculipennis), tantari care detin rolul de vector al bolii, se asigura si a doua veriga a lantului epidemic. In sfarsit, cea de a treia veriga cu rol in epidemiologia bolii este omul sanatos, asa-zisa masa receptiva.

Modalitati de imbolnavire

Infestarea omului se face prin intermediul tantarilor din genul Anopheles care, odata cu intepatura, inoculeaza prin mica plaga facuta si o picatura din saliva incarcata cu sporozoitii infectiosi. Acestia ajunsi in organism vor relua ciclul de viata asexuat mai intai exoeritrocitar (tisular-hepatic) si apoi eritrocitar (in hematii) provocand boala.

Malaria se mai poate transmite pe cale congenitala, de la mama la fat si pe cale transfuzionala. Dupa cum am amintit, cazurile izolate care se intalnesc in prezent la noi sunt de cele mai multe ori provocate de transfuzii de sange provenit de la purtatorii cronici de P. malariae.

Masuri de prevenire si de combatere

Pe langa masurile mai complexe care in zonele endemice de boala trebuie sa se adreseze verigilor si tuturor factorilor care asigura si favorizeaza raspandirea bolii, unele masuri trebuie cu strictete respectate si in zonele altadata malarigene, din care boala a fost eradicata. Intr-o asemenea situatie de zona eradicata, se gaseste si tara noastra, in care o supraveghere epidemiologica activa trebuie sustinuta in continuare, asa cum o recomanda cu ani in urma renumitul malariolog si savant roman Mihai Ciuca. Faptul ca pana in prezent, dupa mai mult de 25 de ani de la eradicare, boala se mentine la noi la un numar redus de cazuri izolate, este imbucurator, dar ne obliga, in acelasi timp, la respectarea in continuare cu aceeasi grija a masurilor de intretinere a eradicarii malariei, preconizate de Instructiunile amintite ale Ministerului Sanatatii. In mod deosebit fiecare caz suspect va fi cat mai complet controlat iar cazurile confirmate vor trebui supuse unei cat mai riguroase anchete epidemiologice. Atat medicii si personalul sanitar in intregime cat si toti ceilalti suntem datori sa colaboram in actiunea de a preveni reintoarcerea unei boli care a facut atatea victime printre populatia din mediul rural in special. Aceasta cu atat mai mult cu cat tantarul anofel (A. maculipennis), insecta vectoare a bolii, exista si traieste in tara noastra, asa cum era inaintea lichidarii bolii.