Mictiunea incompleta (stagnarea)
- Boli renale -
Normal, la fiecare mictiune, vezica goleste complet continutul sau. Retentia incompleta consta in imposibilitatea detrusorulul de a goli complet vezica, in care ramane o oarecare cantitate de urina, un reziduu, o stagnare. Orice mictiune incompleta este un semn de oboseala a muschiului vezical. O stagnare urinara, de peste 100 ml incepe sa aiba rasunet asupra aparatului urinar superior, deoarece ureterele trebuie sa depuna un efort crescut, pentru a impinge urina in vezica. Cand este de 300 ml. cifra care marcheaza capacitatea fiziologica a vezicii, ne aflam la granita dintre stagnarea simpla (fara distensie) si stagnarea cu distensie. Vezica, cu un reziduu superior cifrei de 300 ml, se destinde, pentru a-si mari capacitatea si a primi o noua cantitate de urina peste reziduul existent.
Bolnavul are senzatia de greutate vaga in partea de jos a abdomenului si de urinare mai frecventa, atat ziua, cat si noaptea. Uneori, aceste mictiuni frecvente se insotesc si de mictiuni imperioase. Bolnavul abia poate retine urina, cand nevoia se face simtita si adesea scapa involuntar cateva picaturi, pana sa ajunga sa-si poata goli vezica. Starea generala poate fi buna dar, uneori, bolnavii sunt epuizati de lipsa somnului, produsa de frecventa crescuta a mictiunilor. Intr-un grad mai inaintat, cand reziduul si distensia vezicula cresc (lucru care azi se intalneste tot mai rar, in practica), bolnavul nu mai simte nevoia de urinare. Urina se scurge picatura cu picatura. Este realizata mictiunea prin preaplin. Odata cu aparitia distensiei vezicale, incep sa creasca si riscurile asupra functiei renale. Filtrarea renala se indeplineste in conditii tot mai grele si incepe sa creasca ureea din sange. Se intampla chiar, ca nevoia de a urina mai frecvent sa nu atraga atentia bolnavului, care socoteste polachiuria inerenta varstei si lui ii atrag atentia manifestarile digestive: pierderea apetitului, uscaciunea gurii, greturi, varsaturi, scaderea in greutate. Toate aceste simptome apartin perioadei de intoxicatie a organismului, cu ureea sanguina crescuta. Acestea sunt manifestarile obisnuite ale bolnavilor in retentie incompleta, care poate fi produsa de un adenom de prostata, stricturi uretrale, scleroza de col vezical, leziuni ale sistemului nervos etc.
