Ulmul de camp: mod de utilizare, efecte fitoterapeutice
- Diverse -
UImul (Ulmus minor din Fam. Ulmaceae) este un arbore foios, denumit in popor si sleau, caragacei, ulmac sau ulmar.
Radacina de ulm este dezvoltata in adancime, dar si lateral, prezentand ramificatii. Arborele are o tulpina dreapta, ingrosata la baza si inalta pana la 30 metri. Scoarta este pietroasa, de culoare cenusiu-inchisa si adanc brazdata longitudinal. Coroana are forma conica sau globuloasa, cu ramuri ascendente. Lujerii anuali sunt brun-roscati, netezi sau acoperiti cu perisori fini. La doi ani, acestia capata crapaturi longitudinale fine.
Mugurii sunt ovali, ascutiti la varf si brun-violacei la culoare. Frunzele sunt asezate de o parte si de alta a tulpinilor, la nivele diferite, au forma eliptica si un varf ascutit, posedand o suprafata neteda si lipsita de puf. Pe dosul lor sunt prezente mici smocuri de peri, la subtioara nervurilor. Florile ulmului sunt dispuse in fascicule dese, brun-violacee si apar inaintea infrunzirii. Inflorirea se produce in lunile martie-aprilie. Fructul este uscat, prevazut fiind cu o aripa subtire, eliptica, ce ii asigura portanta si imprastierea la distante mai mari, prin mijlocirea curentilor de aer.
Ulmul de camp lastareste si drajoneaza bine. Este un arbore cu longevitate mare, de 300-400 ani, care furnizeaza un material lemnos foarte durabil, frumos colorat, greu, tare si elastic. Este un lemn ce se impregneaza usor, insa, la uscarea artificiala se deformeaza si se crapa. De aceea, este preferata uscarea naturala, sub soproane. Lemnul de ulm este utilizat la fabricarea mobilei, ca furnir si lemn masiv, pentru paturi de arma, articole sportive (crose de hochei), constructii hidraulice, navale, vagoane de cale ferata, parchete, lambriuri sau trasuri (butuci, spite).
Efecte fitoterapeutice
Din punct de vedere al compozitiei, scoarta de ulm contine substante amare, rasini, tanin si mucilagii. Prin precipitarea proteinelor, ulmul produce o strangere a suprafetei tesuturilor, opreste hemoragiile, diminueaza secretiile, cicatrizeaza ranile si combate scaunele diareice. Scoarta de ulm ajuta si la eliminarea toxinelor din organism si mareste cantitatea de apa eliminata prin transpiratie.Datorita acestor proprietati, ulmul se poate folosi in tratamentul urmatoarelor afectiuni: arsuri, ascita, boli respiratorii, dermatoze, diaree, eruptii tegumentare, obezitate, pleurezie, rani, precum si pentru curatirea sangelui.
Moduri de utilizare
Pentru obtinerea decoctului, se adauga doua lingurite de pulbere obtinuta din scoarta de ulm la un litru de apa si se fierb laolalta pentru 10 minute. Ceaiul se strecoara si, apoi, se va consuma in cursul unei zile. Preparatul este benefic in cazul pleureziei, ascitei si a bolilor respiratorii. Frunzele de ulm consumate proaspete potolesc senzatia de foame si chiar sunt indicate in caz de obezitate.Ceaiul de ulm preparat din 50 g pulbere de scoarta care se pune intr-un litru de apa si se fierbe pana scade la jumatate. Se strecoara, apoi se consuma in cazul ascitei, pleureziei, pentru curatirea sangelui sau in tratarea eruptiilor tegumentare.
Pentru tratamentul extern, se pun 50 g de scoarta maruntita intr-un litru de apa, se tine la fiert, apoi, un sfert de ora si se strecoara. Se utilizeaza pentru spalaturi locale, arsuri sau afectiuni tegumentare.
