Uretrocervicotrigonita este un sindrom clinic, specific femeii, legat de aparitia unor neoformatii de natura inflamatorie, cu aspect vegetant, la nivelul uretrei, colului vezical si trigonului. Se mai cunoaste si sub numele de boala neoformanta a colului vezical. Leziunile sunt de forma si volum diferite si se observa usor la uretrocistoscopie. Aceste leziuni, care predomina in interiorul colului vezical, pot deveni insuportabile si impiedica o activitate normala. Orice inflamatie sau iritatie prelungita a colului vezical pot provoca aparitia acestor neoformatiuni inflamatorii. Bacteriuriile, colibacilare sau stafilococice, explica formarea, persistenta si recidiva acestor leziuni, secundare unei infectii descendente sau ascendente uretrovulvare.
Manifestare
Uretrocervicotrigonita se manifesta clinic prin polachiurie si durere mictionala. Polachiuria este foarte accentuata si apare predominent in timpul zilei. Oboseala si
menstruatia o agraveaza. Adesea, mictiunea este imperioasa provocand, uneori, o veritabila incontinenta de urina. Durerea este violenta, se produce in timpul sau la sfarsitul mictiunii, sub forma de tenesme. Durerea rezista la calmantele obisnuite si poate deveni permanenta, sub forma unei greutati si jene in hipogastru. Hematuria este posibila, dar este rara, ca si greutatea in mictiune si chiar retentia completa de urina. Intensitatea durerii si a polachiuriei poate avea rasunet asupra starii generale si a psihicului (iritabilitate, depresiune nervoasa, obsesii etc). Urina este limpede, fapt care deosebeste uretrocervicotrigonita de cistita, boala in care urina este piurica. Urocultura, de multe ori, este sterila sau, mai rar, se gaseste o bacteriurie (adica prezenta de microbi in urina, dar neinsotita de piurie, ca in cistita) cu colibacili.
Diagnostic
Diagnosticul de cistita, de colibaciloza sau chiar de boala imaginara, urmat de tratamente in consecinta, duce la esecuri terapeutice, esecuri care pot fi evitate printr-un examen cistoscopic, care este mijlocul cel mai simplu si mai sigur de a explica simptomatologia. Se constata prezenta, pe colul vezical, de leziuni care proemina, unice sau multiple, pediculate, edematoase, angiomatoase, uneori chiar sub forma de microabcese.
Tratament
Tratamentul se incepe cu cel cauzal, al infectiei descendente din caile urinare superioare sau ascendente, din uretra. Altfel, sunt posibile recidivele. Local, asupra leziunilor se actioneaza cu instilatii cu nitrat de argint, cu efect bun cand polipii sunt edematosi. Dar cand acestia sunt organizati si au o axa vasculara, este indicata distrugerea lor prin electrocoagulare endoscopica, cu rezultate excelente. Medicul este cel care indica tratamentul cel mai bun de urmat, pentru fiecare caz in parte.
