Incontinenta ortostatica de urina sau incontinenta sfincteriana este o pierdere partiala si involuntara a urinei vezicale. Aceasta pierdere se produce la o crestere subita a presiunii intravezicale, prin cresterea presiunii intraabdominale, cu ocazia unui efort de tuse, stranut, efort muscular, ras si in ortostatism.
Bolnava, uneori tanara, adesea adulta, obisnuit in varsta, dupa
menopauza, se plange ca „pierde urina involuntar“ sau ca „este atinsa de slabiciunea vezicii“ ori ca „pierderea urinei se produce la tuse, stranut sau cand sta mult in picioare“.
Continenta vezicii este asigurata de un aparat sfincterian, cu rol principal, si de unele formatii anatomice cu rol secundar. Aparatul sfincterian este format din doua straturi musculare: unul neted, care imbraca uretra ca un cilindru, situat sub mucoasa uretrala, si altul cu fibre striate, la periferia celui precedent. Aceste doua sfinctere sunt ajutate de niste fibre elastice, dispuse intre fibrele netede si de muschii perineali si fascia Halban, care se afla in structura peretelui din vezica si vagin. De asemenea, contribuie la mentinerea continentei si unghiul pe care-l face vezica cu uretra, unghi care are o deschidere posterioara de 90°.
Incompetenta de cauze multiple, a aparatului sfincterian sta la baza incontinentei de efort. Cum sfincterul neted are rolul principal in continenta, aceasta inseamna ca in incontinenta de efort este vorba de o incompetenta a sfincterului neted, in principal, si de o slabire a mijloacelor fasciale de sustinere posterioara a uretrei si planseului vezical, in mod auxiliar.
Cauze
O serie de factori sunt incriminati in producerea incontinentei ortostatice de efort. Multi din factorii incriminati nu rezista unei analize critice a lor. Prolapsul genital,
sarcina, nasterea pot lipsi in multe cazuri de incontinenta. Acesti factori pot agrava o insuficienta sfincteriana constitutionala, preexistenta (congenitala). Varsta si menopauza pot produce incontinenta, prin tulburarile de troficitate pe care le determina asupra fasciilor si musculaturii pelvine. Scurtimea uretrei, de asemenea, a fost incriminata ca factor cauzal principal si interventiile chirurgicale care se practica, in aceste cazuri, cauta sa realizeze alungirea ei.
Diagnostic
Diagnosticul se stabileste usor, numai prin examen clinic. Bolnava, cu vezica plina (sa nu fi urinat de 2—3 ore), culcata pe masa de examen ginecologic, este rugata sa tuseasca: in incontinenta, apar la meatul uretral cateva picaturi de urina sau chiar un jet puternic, care stropeste pe asistentul care a facut observatia, daca acesta nu este avizat asupra cazului. Daca in clinostatism bolnava nu pierde urina, bolnava totusi poate prezenta o incontinenta. In acest caz, este asezata in ortostatism, cu picioarele desfacute si cu o tavita intre ele. Daca la tuse pierde urina, are incontinenta si trebuie tratata ca atare.
Tratament
Netratata, incontinenta creeaza o infirmitate. Scopul tratamentului este de a restabili competenta functionala a aparatului sfincterian si acest lucru se realizeaza prin intarirea mijloacelor auxiliare ale continentei (deoarece, un sfincter, pana in prezent, nu se poate nici reface, nici crea). De asemenea, tratamentul chirurgical urmareste refacerea unghiului vezico-uretral de 90°. Rezultatele operatorii sunt bune.
