Medicină informativă

Criptosporidioza

Date generale

Criptosporidioza este o parazitoza intrata de curand in patologia omului, care insa atrage tot mai mult atentia clinicienilor si a specialistilor. Faptul se explica prin aceea ca pe de o parte protozoarul Cryptosporidium a fost gasit frecvent printre agentii etiologici ai „diareei calatorilor“ si, pe de alta parte prin aceea ca este in prezent tot mai des intalnit printre aceia care sufera de SIDA (sindromul de imunodeficienta castigat) dupa expresia francezilor sau de AIDS dupa terminologia folosita in literatura anglo-saxona. Boala se contracteaza pe cale digestiva si se comporta in general ca un sindrom diareic grav sau mai putin grav.

De cine este determinata?

Agentul etiologic al bolii este un protozoar din genul Cryptosporidium, din aceeasi clasa a sporozoarelor din care face parte printre altii si Toxoplasma gondi. Parazitul descoperit la mamifere, pasari, reptile a intrat mai intai in atentia veterinarilor, care l-au identificat ca agent etiologic al diareei viteilor si l-au facut vinovat de niste enterite fatale aparute la animalele gestante. La inceput s-a crezut ca sunt mai multe specii, dar pana la urma s-a constatat ca este una si aceeasi specie, care trece de la animal la animal si de la animale la om.

Parazitul are forma ovalara sau sferica si masoara in diametru intre 2—6 microni. Din oochistii parazitului (formele lui infectioase si de rezistenta) ajunsi pe cale digestiva in stomac sunt eliberati sporozoitii. Acestia inainteaza in intestinul subtire, unde se opresc. Mai rar pot ajunge in cec sau chiar rectocolon. Parazitii in intestin, chiar daca nu patrund in structura mucoasei, determina o serie de tulburari destul de insemnate, mai ales ca la acest nivel ei se supun unui ciclu asexuat schizogonic si apoi unui ciclu sexuat sau sporogonic care se desavarseste in aproximativ 2—3 saptamani.

Manifestarile clinice

Dupa o perioada de incubatie da 2—3 zile, boala la om evolueaza cu o stare generala alterata: cefalee (dureri de cap), dureri abdominale, inapetenta, greturi, varsaturi si mai ales cu o diaree de 10—12 scaune pe zi, abundente, cu caracter lichid apos.

La imunocompetenti boala, sub o forma in general mai usoara, dureaza pana la cel mult o luna. La imunocompromisi din contra, diareea si boala in general se pot prelungi pana la luni sau chiar ani de zile. Au fost citate cazuri in care boala, sub forma unei diarei sau a unei malabsorbtii cronice, a durat trei ani, iar intr-un alt caz chiar 6 ani. La bolnavii cu SIDA, criptosporidioza, ca o afectiune oportunista, are intotdeauna o evolutie mai grava, ducand printre altele (datorita tulburarilor de malabsorbtie) la o scadere in greutate din cele mai importante.

Deshidratarea este la acestia pe primul plan, ducand uneori la o pierdere de lichide de peste 3 litri pe zi. Este citat cazul unui bolnav care a eliminat intr-o singura zi 17 litri de scaune apoase. Nici o toxina de genul celei holerice n-a fost pana in prezent pusa in evidenta, asa incat mecanismul intim prin care se produce aceasta pierdere importanta in lichide este inca necunoscut in criptosporidioza. Oricum, diareea este secretorie si seamana cu aceea din holera.

Prognosticul bolii in cazurile grave este cu totul rezervat, mortalitatea atingand proportii uneori ridicate, din cauza diareei si a malnutritiei.

Criptosporidioza a fost considerata multa vreme ca o boala rara, mai ales ca de la primul caz, publicat in 1976, nu s-au comunicat pana in 1981 decat sapte cazuri. Cresterea brusca pe care o inregistreaza dupa 1981 este pusa de cei mai multi autori pe seama cresterii in aceeasi perioada si a cazurilor de SIDA (AIDS), protozoarul Cryptosporidium fiind ca si Pneumocystis carinii un oportunist, care afecteaza „in mod selectiv indivizi cu imunitate alterata“.

Diagnosticul

Diagnosticul bolii poate fi precizat de cele mai multe ori prin identificarea parazitului in scaunele celor parazitati. Aceasta identificare se face mai greu prin examenele de rutina si de aceea sunt recomandate metode speciale de concentrare sau de colorare pe lama. Cum parazitul este capabil sa produca si anticorpi, diagnosticul se poate stabili uneori si prin reactia de imunofluorescenta indirecta, ca reactie imunobiologica. In sfarsit, uneori diagnosticul poate rezulta si dintr-un examen histologic al unei biopsii de mucoasa intestinala.

Tratamentul

In tratamentul criptosporidiozei au fost incercate fara nici un rezultat peste 40 de diferite preparate, printre care sulfamide, antibiotice, antipaludice, antiprotozoice si chiar antihelmintice. Se pare ca spiramicina, recent introdusa in terapeutica acesteia, ar fi dat unele rezultate mai bune.

Cum se raspandeste criptosporidioza?

Boala se poate transmite de la animale la animale si de la animale la om (zoonoza). Sunt in prezent observatii care atrag atentia asupra faptului ca, pe de o parte, protozoarul Cryptosporidium poate fi vehiculat prin apa si ca, pe de alta parte, in antecedentele bolnavilor de criptosporidioza figureaza, de cinci ori mai frecvent, diferite calatorii in strainatate. S-a constatat, de asemenea, ca criptosporidioza este de sapte ori mai frecventa printre pacientii cu giardioza, ceea ce face sa se presupuna ca aceste doua parazitoze pot fi dobandite din aceleasi surse si pe cai similare.

Modalitati de imbolnavire

Oochistii infectiosi eliminati de catre animale (sau omul eventual infestat) rezista destul de mult in mediul extern, putand ajunge in apa sau pe diferite alimente care nu sunt puse la adapost. Infestarea omului se va face prin intermediul acestora sau prin intermediul mainilor nespalate, pe care au ajuns forme infectioase ale parazitului.

Masuri de prevenire si de combatere

In profilaxia criptosporidiozei se recomanda in primul rand masuri de igiena individuala, intrucat boala a fost intalnita mai frecvent printre ingrijitorii de animale si printre lucratorii din laboratoarele de parazitologie, este indicat ca acestia sa respecte cu si mai multa severitate intretinerea igienica a mainilor. Boala trebuie, de asemenea, cautata printre persoanele care se intorc cu un sindrom diareic din diferite calatorii, ca si printre aceia la care s-a semnalat sindromul de imunodeficienta castigat (SIDA).

Probele de materii fecale ramase de la acestia, ca si instrumentarul folosit in examinarea lor, trebuie sa fie sterilizate prin autoclavare.

Foto: aguavida.weebly.com