Medicină informativă

Dicrocelioza

Date generale

Dicrocelioza este o parazitoza frecventa la erbivore (in special ovine si bovine), dar care la om apare cu totul exceptional.

De cine este determinata?

Agentul etiologic al bolii este Dicrocoelium dendriticum un parazit din clasa trematodelor, care are forma unui varf de lance (D. lanceolatum). Masoara in medie 1 cm in lungime si 0,25 cm in latime. Ouale brune si operculate ale parazitului masoara circa 40-45 microni/20-30 microni. Parazitul se fixeaza in caile biliare din ficat si poate determina unele procese inflamatorii usoare.

Actiunea toxico-alergica este mai putin insemnata.

Manifestarile clinice

Prezenta parazitului in organism nu se insoteste, de obicei, de tulburari care sa atraga atentia bolnavului. De cele mai multe ori, numai dupa ce s-au gasit ouale, la un examen parazitologic de materii fecale sau de bila, este luat in discutie rolul ce ar putea sa revina parazitului in declansarea si intretinerea unor tulburari digestive. Totusi, in unele cazuri de dicrocelioza, pe langa un ficat putin mai mare, s-au citat fenomene dispeptice (balonari, greturi etc.) si unele tulburari de tranzit intestinal (diaree sau constipatie). La o parte din bolnavi se semnaleaza stari febrile, alterarea starii generale, astenie.

Diagnosticul

Ca si in fascioloza, diagnosticul dicroceliozei rezulta din identificarea microscopica a oualor in bila sau in materiile fecale. Si in acest caz analiza trebuie sa fie repetata dupa un regim lactat de 3—5 zile, pentru a se verifica daca ouale vazute la primul examen, nu sunt „oua de pasaj“.

Tratamentul

In cazurile in care manifestarile clinice ale bolii impun, se poate face un tratament cu emetina.

Cum se raspandeste dicrocelioza?

Sursa de infectie o formeaza si in dicrocelioza diferite animale, in special ovinele si bovinele, care elimina cu dejectiile ouale parazitului. In mediul extern, parazitul evolueaza prin doua gazde intermediare.

Prima gazda este reprezentata de diferite gasteropode terestre, iar a doua gazda prin care trec formele de evolutie a parazitului o formeaza unele specii de furnici. In organismul acestora se vor forma metacercarii, formele infectioase ale parazitului. Animalele gazde definitive se vor infesta prin ingerarea unor asemenea furnici, odata cu iarba.

Modalitati de imbolnavire

In mijlocul naturii, la un pranz pe iarba, si omul are prilejul sa se infesteze odata cu alimentele pe care ajung furnicile purtatoare ale metacercarilor infectiosi. Furnicile, in cazuri rare, pot patrunde in intestinul omului si prin intermediul fructelor si zarzavaturilor. Asemenea posibilitati sunt totusi destul de rare, de aceea si boala la om se intalneste in cazuri cu totul izolate.

Masuri de prevenire si de combatere

Masurile indreptate impotriva rezervorului de infectie (prin depistarea si tratarea tuturor animalelor infestate) ca si cele contra gasteropodelor terestre si a furnicilor, sunt de cele mai multe ori imposibil de aplicat in practica. De aceea prevenirea si combaterea bolii se bazeaza mai mult pe protectia omului (care reprezinta masa receptiva), care trebuie sa cunoasca masurile prin care se poate pune la adapost impotriva unei asemenea parazitoze.

Foto: povestilelizei.blogspot.com