Trichomoniaza urogenitala
Date generale
Trichomoniaza este o parazitoza frecventa, cu caracter venerian si care la femei se manifesta sub forma unei vaginite, iar la barbat cel mult sub forma unei uretrite usoare.De cine este determinata?
Agentul etiologic al bolii, Trichomonas vaginalis, este un protozoar cu 3—5 flageli, in forma de para si care poate sa ajunga in lungime pana la 25—30 microni. Parazitul se prezinta numai sub forma vegetativa de trofozoit, necunoscandu-se pana in prezent o forma chistica. Neexistand o forma de rezistenta, trichomoniaza se transmite in mod direct pe cale sexuala, prin intermediul formelor vegetative.Manifestarile clinice
Boala la femeie se prezinta, ca semne locale, cu o secretie vaginala (leucoree), insotita de senzatii de arsuri si de prurit (mancarimi) vulvar. La inceput secretia este mai abundenta, usor purulenta, galbuie si mult mai rar verzuie. Dupa faza acuta a bolii (de 10—15 zile) secretia devine tot mai putin abundenta si capata un caracter fluid, cu o culoare albicioasa, lactescenta. Mirosul poate fi uneori foarte neplacut.In formele acute de boala sunt frecvente arsurile vaginale si pruritul vulvo-vaginal. Aceste doua manifestari locale pot capata un caracter uneori persistent, tenace, asa incat vor putea determina stari de neliniste, nervozitate, insomnii si chiar sindroame neurasteniforme.
Alte manifestari din partea aparatului genital care insotesc uneori trichomoniaza (metroragiile sau neregularitatile ciclului menstrual, manifestarile hemoragice la gravide, dispareunia, durerile extravaginale sau tendinta de avorturi), sunt intalnite de diferiti autori in proportii prea variate, ceea ce ne permite sa banuim ca nu pot fi intotdeauna puse pe seama acestei afectiuni. Examenul obiectiv (ex. fizic, tactul vaginal, examenul cu valve), poate pune in evidenta edemul si iritatia vulvara, o iritatie a perineului si a pielii coapselor, leziuni de grataj (scarpinat) si eventual de intertrigo si o mucoasa vaginala congestionata, presarata cu mici zone ulcerate. Pe langa toate acestea, un control completat cu un examen colposcopic si eventual cistoscopic arata ca boala se poate asocia si cu o colpita (granulomatoasa si ulceroasa) si chiar cu o cistita catarala.
Daca la cele mentionate mai adaugam faptul ca parazitul T. vaginalis se asociaza frecvent cu o flora microbiana variata (colibacili, streptococi, stafilococi etc.) sau cu ciuperci din genul Candida (C. Albicans), vom intelege caracterul de boala cronica pe care-l ia uneori trichomoniaza vaginala si recidivele care intervin frecvent in aceasta parazitoza.
In sfarsit, boala necesita un plus de atentie prin aspectele particulare pe care le prezinta la fetite si la femeile gravide si prin o serie de forme clinice atipice (forma pseudosalpingitica etc).
Rezulta din datele de acest fel ca trichomoniaza este departe de a fi o boala „banala“ si ca supunerea la un control ginecologic devine justificata, in toate cazurile in care intervin manifestari genitale cum sunt cele mentionate.
Boala la barbati este mult mai usoara, luand de cele mai multe ori o forma latenta. De regula insa dupa o perioada de incubatie mai scurta (4—5 zile) sau mai lunga (7—21 zile) boala poate incepe brusc sau din contra lent, insidios. Bolnavii prezinta in acest stadiu o secretie uretrala alb-laptoasa, fluida si care se insoteste aproape regulat de o arsura pe uretra si in jurul meatului urinar. Arsura devine mai accentuata in timpul mictiunii.
In forma cronica, secretia initial abundenta devine tot mai redusa, iar arsurile si jena locala sunt inlocuite de o senzatie de mancarime. Secretia se reduce cu timpul la „picatura matinala“, care cu un caracter seros se poate mentine vreme indelungata, rezistand la mai toate tratamentele incercate.
Trichomoniaza barbatului se poate, in cazuri rare, complica cu o balanita, epididimita, cistita sau prostatita.
Diagnosticul
Manifestarile clinice ale bolii, desi intr-o anumita masura destul de caracteristice, nu permit totusi un diagnostic de certitudine. Diagnosticul pozitiv al bolii va rezulta din punerea in evidenta a parazitului in secretiile vaginale sau uretrale. La femeie, secretiile pentru examinat se recolteaza din fundul de sac vaginal posterior, iar la barbat secretiile uretrale sunt prelevate dimineata, inaintea primei mictiuni. Un examen direct al secretiei proaspat recoltate permite identificarea protozoarului T. vaginalis, usor de recunoscut si dupa mobilitatea pe care acesta o prezinta. Alteori se poate recurge, pentru diagnostic, la frotiuri colorate sau chiar la cultura parazitului pe medii selective.Tratamentul
Trichomoniaza, din punct de vedere terapeutic, beneficiaza de peste 25 de ani de pe urma rezultatelor bune care se obtin prin administrarea in acest scop a metronidazolului. Medicamentul se administreaza pe cale bucala in doza de doua tablete (a 250 mg tableta) pe zi, timp de 10 zile. In prezent, cu rezultate bune poate fi folosit in tratamentul trichomoniazei si Fasigynul, care, in plus, prezinta si avantajul ca se administreaza intr-o singura zi. Este insa absolut obligatoriu ca odata cu tratamentul sotiei sa se faca dupa o metoda asemanatoare si tratamentul sotului. Pe de alta parte este indicat ca pe perioada tratamentului, ca si timp de 15 zile dupa terminarea acestuia, sa fie intrerupte raporturile sexuale.Cum se raspandeste trichomoniaza?
Intrucat protozoarului Trichomonas vaginalis ii lipseste o forma chistica, raspandirea bolii este asigurata de o transmisie directa, realizata in trichomoniaza de calea veneriana.Supravietuirea limitata in mediul exterior a formei vegetative a parazitului face adeseori imposibila o raspandire si pe cale indirecta a bolii. Totusi nu poate fi definitiv exclus rolul pe care in cazuri rare il pot detine in epidemiologia trichomoniazei apele termale si namolurile, obiectele de toaleta si lenjeria si mai ales instrumentarul medical si manusile din serviciile de ginecologie.
Modalitati de imbolnavire
In trichomoniaza calea principala (si poate unica) care duce la contractarea bolii este calea sexuala.Masuri de prevenire si de combatere
In prevenirea si combaterea trichomoniazei, depistarea celor infestati si tratamentul corect al ambilor parteneri ocupa un loc din cele mai importante. De asemenea, in profilaxia contaminarii veneriene se recomanda controlul oricarei secretii suspecte si se va da cat mai multa atentie respectarii diferitelor reguli de igiena sexuala. O serie de reguli de igiena se cer a fi respectate si in prevenirea contaminarii extra-sexuale. In mod deosebit se vor avea in vedere introducerea unor masuri de dezinfectie riguroasa a instrumentarului folosit in examenele ginecologice.Foto: cerceteaza.eu
