Medicină informativă

Cisticercoza

Date generale

Cisticercoza este o boala parazitara rara dar care se poate prezenta sub forme foarte grave (cisticercoza cerebrala, cisticercoza oculara etc).

De cine este determinata?

In etiologia bolii intra formele larvare ale celor doua tenii mari: Cysticercus cellulosae care evolueaza la porcine si este forma larvara a cestodului Taenia solium si Cysticercus bovis care evolueaza pana la acest stadiu la bovine si este forma larvara a cestodului Taenia saginata. Cisticercii au o forma in general ovalara si se prezinta ca o vezicula plina cu lichid. Masoara aproximativ 1 cm in diametru. Numarul lor la aceeasi persoana este variabil, putand merge de la unul si pana la peste o mie. Cisticercii se pot dezvolta la om in diferite organe. Localizarile mai frecvente sunt in creier, globul ocular, muschi etc. Actioneaza asupra organului parazitat pe cale mecanica (prin compresiune), dar si pe cale toxico-alergica asupra intregului organism.

Manifestarile clinice

De la data infestatiei si pana la data aparitiei primelor semne de boala (ceea ce corespunde perioadei de incubatie a bolii) poate trece uneori foarte mult timp. Pe langa perioade mai scurte, exista in cisticercoza frecvent posibilitatea ca aceasta perioada sa se intinda pe ani de zile (5-10 sau mai multi). De multe ori boala poate evolua complet asimptomatic.

Simptomele bolii in cazurile clinic manifeste sunt foarte variate si depind in mare masura de localizarea cisticercilor.

Astfel, in localizarea cerebrala bolnavii prezinta, asa cum este de asteptat, diferite fenomene nervoase. Atunci cand cisticercii sunt localizati in parenchimul cerebral, apar de obicei tulburari epileptice, iar atunci cand cisticercii se dezvolta in diferite cavitati (de ex. ventricule) vor domina tulburari de hipertensiune intracraniana. In asemenea cazuri cisticercii iau o forma mai aparte, care din cauza diferitelor vezicule si diverticule ce le prezinta au fost asemanati cu „ciorchinii de strugure“ (Cysticercus racemosus).

In cisticercoza cerebrala destul de frecvente sunt si diferite tulburari psihice (tulburari de memorie, modificari de comportament, scaderea capacitatii intelectuale si uneori chiar stari dementiale).

In localizarea oculara, boala are, de asemenea, o evolutie destul de grava, putand sa se manifeste cu voalarea vederii, diminuarea campului vizual, proiectarea eronata a imaginilor etc. Sunt destul de frecvente cazurile de hipertensiune oculara care se pot complica cu hemoragii, decolare de retina, irite, irido-ciclite.

Cu manifestari clinice mai neinsemnate sau chiar complet asimptomatice se prezinta cisticercoza subcutanata sau musculara, care poate fi identificata dupa tumoretele mici (de marimea unui bob de fasole), netede si neaderente de piele, raspandite in numar variabil pe suprafata corpului.

Diagnosticul

Diagnosticul mai usor in cisticercoza subcutanata sau musculara (cand prin biopsie se poate stabili chiar un diagnostic pozitiv) devine mai dificil in cisticercoza cerebrala, cand trebuie sa se faca explorari de competenta serviciilor de specialitate.

In cisticercoza oculara diagnosticul poate fi pus prin examenul oftalmologic. Un aport relativ insemnat il pot avea in cisticercoza si unele reactii imunobiologice.

Tratamentul

Un tratament medical poate fi incercat in cisticercoza, mai ales ca ciclofosfamida (Endoxan, Cytoxan) si indeosebi dietilcarbamazina (Notezina, Loxuran) par sa dea unele rezultate promitatoare.

In tratamentul cisticercozei au fost introduse praziquantelul si albendazolul, preparate care ca si in alte parazitoze ar putea sa capete o utilizare mai larga. Rezultatele obtinute cel putin in cisticercoza bovina sunt intr-adevar incurajatoare.

Cum se raspandeste cisticercoza?

Raspandirea bolii se face prin intermediul oualor de tenii, eliminate in mediul extern odata cu dejectiile sau cu varsaturile celor parazitati. Depunerea dejectiilor in afara latrinelor necorespunzator construite si diferiti factori externi (apa ploilor, vantul, mustele etc.) pot contribui la raspandirea oualor in mediul inconjurator (apa, fructe, zarzavaturi etc).

Modalitati de imbolnavire

Omul se infesteaza odata cu patrunderea in organism a oualor (embrioforilor) de T. solium si mai rar de T. saginata. Acestea pot ajunge in tubul digestiv din mediul extern sau chiar de la insasi tenia prezenta in intestin. In acest din urma caz infestarea este posibila prin autoinfestatie exogena sau endogena prin regurgitatia in stomac a proglotelor din intestin.

Masuri de prevenire si de combatere

Aceste masuri vor avea ca scop in primul rand depistarea purtatorilor de T. solium si aplicarea de tratamente care sa nu provoace varsaturi. De asemenea, se va preconiza construirea de latrine corespunzatoare si se va insista pentru corecta lor utilizare.

Pentru a preveni infestarea omului, fructele si zarzavaturile vor fi intotdeauna bine spalate iar apa eventual contaminata, va fi mai intai fiarta. Prevenirea autoinfestatiei exogene, reclama intretinerea igienica a mainilor, iar pentru prevenirea autoinfestatiei endogene se cere ca tratamentele de indepartare a teniilor sa fie bine conduse.

Foto: stanford.edu