Leurda: pentru o circulatie sangvina optima
Mai putin cunoscuta decat alte verdeturi care apar la inceputul primaverii, precum urzica, spanacul sau stevia, leurda nu este insa deloc mai putin valoroasa decat acestea. Numita in popor si ai-ciorasc, ceapa-ciorii sau aiut, se inrudeste cu usturoiul si are, intr-adevar, un miros puternic, similar acestuia. Este usor de recunoscut si dupa aspect, frunzele fiind mai late, semanand mai curand cu ale lalelelor. Faptul ca nu este valorificata pe cat ar merita nu-i stirbeste cu nimic proprietatile curative, ramanand una dintre cele mai puternice plante medicinale de sezon.
Tinctura cu valente anticoagulante
Tocati bulbii cat mai marunt si puneti materia vegetala intr-o sticla cu gat larg, pana la cativa centimetri de gura si fara sa indesati. Turnati deasupra rachiu de secara de 40° si lasati timp de doua saptamani la soare sau pe langa plita. In toata aceasta perioada, in fiecare seara, agitati bine continutul, pentru omogenizare. Din tinctura luati cate zece picaturi, de patru ori pe zi, diluandu-le in ceai. Cura se urmeaza o luna, facandu-se pauza o saptamana. (M. C., Bacau)
Tineti la respect reumatismul
Adunati o mana zdravana de frunze, taiati-le fin, ca mararul sau patrunjelul pentru mancare, puneti-le intr-o farfurie adanca si turnati deasupra un pahar cu apa calduta. Lasati sa se macereze vreo patru ore, la temperatura camerei, dupa care filtrati prin tifon si stoarceti bine panza. Sucul il beti imediat, cel mai bine ar fi seara, inainte de cina. Eu tin acest tratament in fiecare primavara, de vreo cinci ani, si nu ma mai chinui deloc cu articulatiile. (A. M., Soveja)
Scurtati recuperarea dupa un infarct cerebral
Spalati bine frunzele proaspete, le tocati si le puneti intr-un borcan, pana la trei sferturi din capacitate. Turnati deasupra alcool de 70°, pana acopera frunzele si inchideti etans. Lasati la macerat, la temperatura camerei, zece zile, agitand borcanul de cateva ori pe zi, timp de un minut o data. Strecurati si trageti in sticle mici, de culoare inchisa si pastrati la loc intunecos si racoros, intr-o camara. Din aceasta tinctura, eu am baut zilnic, timp de trei saptamani, cate o lingurita diluata intr-un pahar cu apa. In acelasi timp, am tinut si o cura cu salata de leurda, doua saptamani. Vreau sa va spun ca m-am recuperat, dupa aceste tratamente naturiste, mult mai bine si mai repede decat o facusem cu medicamente. (C. N., Ramnicu-Valcea)
Mai eficace decat usturoiul
In fitoterapia populara romaneasca, leurda este utilizata, fara indoiala, de sute bune de ani. Din vechime, muntenii au observat ca ursii, imediat ce isi parasesc barlogurile dupa lunile de hibernare, cauta aceasta planta (ce creste la marginea padurilor de foioase din zonele inalte sau deluroase) si o mananca cu nesat. Asa a ajuns leurda sa fie consumata si de om, care si-a dat seama de pretiosul ei potential terapeutic.
Interesant de notat ca nu se gaseste decat in codrii Europei Centrale si nu a putut fi aclimatizata in nici o alta regiune din lume, nici macar in sere, chiar daca se respectau cu sfintenie conditiile naturale de dezvoltare a ei. Spre deosebire de sora ei aflata in „lumina reflectoarelor“, usturoiul, leurda a captat interesul botanistilor si fito-farmacistilor mult mai tarziu. Dar atunci cand i-au fost determinate in laborator calitatile terapeutice, cercetatorii au „dat pe spate“ - este mai valoroasa decat usturoiul! Explicatia este simpla: dezvoltandu-se numai in salbaticie, spontan, fara sa fie cultivata sau altoita, si-a pastrat nealterate insusirile naturale si efectele vindecatoare.
Vietuitorii din zonele de deal si de munte stiu ca leurda rasare prin martie dupa iernile blande. Planta se poate depista si culege foarte usor, la limita padurilor de fag sau stejar, atragand atentia prin izul ca de usturoi si prin densitatea neobisnuita, caci formeaza adevarate „pajisti“. Primavara, cand nu a inflorit inca, se culeg doar frunzele tinere, fragede, iar spre sfarsitul verii si inceputul sezonului rece se scot si bulbii. Frunzele se taie cu atentie, pentru a nu scoate planta din sol cu tot cu radacina. Imediat dupa sectionare, se scutura, sa nu aiba pamant sau impuritati pe ele, si se depoziteaza la frigider, la aproximativ 4-5°C.
Spre deosebire de alte vegetale, leurda se foloseste rareori uscata, intrucat frunzele sale contin multa apa si, daca sunt lasate la temperatura camerei mai multe zile, se deterioreaza si degaja un miros urat. Este utila in terapia a numeroase boli, de la hipertensiune arteriala, reumatism, eczeme, la ateroscleroza, tuberculoza, diaree, colici, constipatie. (M. S., jud. Prahova)
Cura ideala de primavara
O data pe zi, de obicei dupa-amiaza, consumam, ca fel de mancare usor si gustos, o salata preparata din frunzele de leurda tocate marunt, stropite cu zeama de lamaie si doua linguri de ulei de masline, si amestecate cu marar. Daca doriti, puteti inlocui sucul de citrice cu putin otet de mere si puteti adauga si o lingurita de miere. Este un deliciu si nici nu o sa va simtiti stanjeniti in public, caci, spre deosebire de usturoi, cu care seamana foarte mult, leurda nu provoaca o respiratie urat mirositoare. Urmam o asemenea cura ideala de primavara cam trei saptamani si ne simtim pe deplin revigorati, dupa iarna cand am consumat mai multa carne si preparate culinare grele. (A. B., Ploiesti)
Remedii naturiste nr. 3 (95); foto: sanatatecuplante.ro
