Medicină informativă

Paragonimiaza

Date generale

Paragonimiaza este o boala parazitara care este destul de raspandita in peninsula Coreea, Japonia si in unele regiuni din China, India, Indonezia, Filipine etc. Boala se contracteaza in urma consumului, in stare cruda sau semi-cruda, crabilor sau racilor ce servesc parazitului de a doua gazda intermediara. Clinic paragonimiaza se insoteste de manifestari variate, in special pulmonare.

De cine este determinata?

Agentul etiologic al bolii este Paragonimus westermani (san. P. ringeri), un parazit din clasa trematodelor. Are forma unui bob de cafea care masoara aproximativ 1 cm in lungime si 0,5 cm in latime. Ouale parazitului sunt ovoidale, operculate si masoara cca. 100 microni in lungime si 50—60 microni largime (latime). Parazitii, din intestin (unde ajung mai intai), trec in cavitatea peritoneala, iar de aici, datorita unui tactism pe care il poseda, trec prin diafragm in cavitatea pleurala si apoi in plamani. In plamani se fixeaza in bronhiole, unde isi formeaza chisturi din bronhiolele dilatate si iritate de toxinele parazitului. Chisturile din plamani se pot rupe, iar o parte din ouale pe care le contin pot fi eliminate prin spute. Ouale din plamani pot patrunde si in circulatie prin vasele deschise.

Manifestarile clinice

Principalele manifestari clinice in paragonimiaza sunt din partea aparatului respirator, peste 85% din cazuri fiind forme exclusiv pulmonare. Tusea in asemenea forme pulmonare este de obicei matinala si insotita de cele mai multe ori de o sputa vascoasa, numulara si de culoare ruginie. Culoarea ruginie a sputei provine de la culoarea bruna a oualor parazitului eliminate pe aceasta cale. La o parte din cazuri se inregistreaza si dureri toracice. Oricum, semnele clinice in paragonimiaza pulmonara sunt in general neinsemnate si in discordanta cu imaginile radiologice variate ce au fost semnalate in aceasta boala. Astfel, s-au descris leziuni de bronsiectazie (in „ciorchine de strugure“), imagini chistic hidroaerice (de 1 cm diametru) si imagini de opacifiere masiva, neregulate, omogene (cu diametrul de 3-7 cm).

O forma clinica mai grava rezulta din localizarea cerebrala a parazitului. In cadrul acestei forme boala poate sa imbrace o forma meningiana, o forma tumorala sau o forma apoplectica, care poate duce repede la moarte.

Boala dureaza uneori si 10—20 ani, in unele cazuri putand surveni vindecari spontane. Prognosticul este rezervat in formele pulmonare cu hemoplazii repetate si in special in formele cerebrale.

Diagnosticul

In zonele cunoscute de boala, manifestarile clinice, eozinofilia sanguina si imaginile radiologice caracteristice, pot pune in discutie un diagnostic probabil. Diagnosticul de certitudine va rezulta din reactiile imunobioiogice si din identificarea microscopica a oualor in sputa sau in 40% din cazuri chiar si in materiile fecale.

Tratamentul

Dintre diferitele medicamente incercate, rezultate relativ bune se obtin cu Clorochina, Hexaclorparaxilol sau Bithionol. Bithionolul ca si celelalte preparate folosite sunt insa frecvent insotite de efecte secundare si de aceea tratamentul trebuie facut sub supraveghere medicala.

Cum se raspandeste paragonimiaza?

Sursa naturala de infectie o formeaza diferitele animale domestice (cainele, pisica, porcul etc.) sau salbatice (tigrul, lupul, vulpea etc.) la care poate evolua parazitul adult. Ouale parazitului, eliminate de catre omul infestat sau de catre animalele amintite, ce-i servesc de gazda definitiva, evolueaza in apa, trecand prin doua gazde intermediare. Prima gazda este un gasteropod acvatic din genul Melania, iar a doua este reprezentata de diferite specii de crabi sau de raci. In musculatura sau viscerele acestei a doua gazda, parazitul isi organizeaza forma infectioasa, aceea care va asigura raspandirea bolii.

Modalitati de imbolnavire

Omul se poate infesta mancand cruzi sau insuficient prelucrati termic racii sau crabii parazitati.

Masuri de prevenire si de combatere

Combaterea rezervorului animal de infectie in zonele endemice de boala este practic insotita de numeroase dificultati.

De asemenea, distrugerea primei gazde intermediare prin tratarea apelor cu substanta chimice este greu de realizat. De aceea, in profilaxia bolii sunt mai ales preconizate masuri din acelea care isi gasesc mai usor aplicare in practica. Astfel, se recomanda ca sputele si dejectiile celor parazitati sa fie stranse in recipiente cu dezinfectante, asa ca sa se evite contaminarea apelor. O masura, de asemenea, eficienta in profilaxie este evitarea consumului de crabi sau raci cruzi sau insuficient prelucrati termic.