Metabolizarea alcoolului
Alcoolul introdus in organism este transformat (metabolizat) in proportie de aprox. 90%, restul eliminandu-se ca atare (2-10%) prin urina, aerul expirat, saliva, transpiratie.
Metabolizarea etanolului a fost indelung studiata. Se stie ca prin dehidrogenare, etanolul trece in acetaldehida, care se oxideaza la acetil si in final la bioxid de carbon si apa.
Prima etapa a metabolizarii, cu formare de acetaldehida, se realizeaza sub actiunea a trei sisteme enzimatice: alcooldehidrogenaza (ADH) din citosolul hepatocitelor; catalaza (CAT) localizata in majoritate in mitocondrii; sistemul enzimatic de oxidare microzomiala a etanolului (MEOS). Participarea majora in metabolizare revine ADH/NAD, celelalte doua cai, peroxidazice, fiind secundare.
Oxidarea pe cale majora (ADH) conduce la aparitia metabolitilor - acetaldehida, acetil - preluati in circuitele normale de degradare si/sau biosinteza, ca si a cofactorului redus, NADH.
Desi extrem de toxica, acetaldehida nu atinge concentratii nocive, deoarece este rapid oxidata la acetil sub actiunea aldehiddehidrogenazei (AldDH) prezenta in citosol si mitocondrii.
In cazul ingerarii a cantitati moderate de alcool, intreaga cantitate de acetil format intra in ciclul Krebs, unde se transforma in final in bioxid de carbon si apa, cu eliberare de energie. Daca insa cantitatea de alcool ingerat depaseste capacitatea normala de metabolizare a organismului, o parte din acetil este utilizata la sinteza acizilor grasi, apoi a trigliceridelor, ducand la acumularea de lipide in hepatocit (steatoza hepatica).
Totodata, NAD este redus la NADH. Atat timp cat nu este depasita capacitatea de oxidare a lantului respirator, oxidarea etanolului se realizeaza printr-o inlantuire de reactii, fara acumulare de NADH. In caz contrar, are loc acumulare de NADH, cu cresterea valorii raportului NADH/NAD si deci a potentialului de oxidoreducere celular; rezulta tulburari metabolice privind ciclul Krebs, metabolismul glucidic, lipidic si protidic, ceea ce constituie in ansamblu „toxicitatea biochimica“ aparuta in urma consumului excesiv de alcool. Perturbarea ciclului Krebs determina cresterea cantitatii de acid acetic, care este preluat de sange si metabolizat extrahepatic. In metabolismul glucidic, cresterea raportului NADH/NAD provoaca aparitia acidului lactic in exces, ducand la acidoza lactica. Excesul de alcool determina si hipoglicemie, in special la copii si denutriti - cum sunt in general marii bautori. Cresterea raportului NADH/NAD are drept consecinta micsorarea degradarii acizilor grasi, ducand la steatoza hepatica. Metabolismul protidic este influentat prin afectarea sintezei aminoacizilor, ca si a activarii si incorporarii lor in proteine.
Este de remarcat ca aceiasi enzima - ADH - oxideaza si alti alcooli, ca metanolul, propanolul, etilenglicolul si chiar retinolul (vit. A) si compusii de tip 3 - betahidroxisteroizi (hormoni sexuali masculin).
Pe langa calea de oxidare a etanolului prin actiunea ADH, la consumul excesiv de alcool intervin suplimentar si cele doua cai peroxidazice, prin interventia catalazei (CAT) si a sistemului de oxidare microzomiala (MEOS).
Calea catalazica (CAT) are dezavantajul ca, pentru obtinerea apei oxigenate necesare in reactie, se degradeaza nucleotidele si aminoacizii, atat de necesari organismului; pe drept cuvant s-a afirmat ca carbonii „rai“ din alcool sunt arsi pe seama carbonilor „nobili“ din nucleotide si aminoacizi.
Calea MEOS prezinta urmatoarele dezavantaje: utilizeaza glucoza neeconomic din punct de vedere energetic; conduce la instalarea fenomenului de inductie enzimatica care accelereaza metabolizarea nu numai a etanolului, dar si a diferitelor medicamente si ca atare tratamentul medicamentos trebuie condus, in aceste cazuri, cu doze mai mari la alcoolicii cronici; potenteaza actiunea unor substante care prin metabolizare devin mai toxice.
Foto: corpul-uman.com
