Medicină informativă

Descoperiti calitatile vindecatoare ale uleiurilor vegetale

Nejustificat, despre rolul pe care uleiurile extrase din plante oleaginoase (fie cultivate la noi, fie exotice) il poate juca in pastrarea ori regasirea sanatatii se vorbeste destul de putin. Parca s-a „uitat“ ca reprezinta, alaturi de proteine si glucide (hidrocarbonate), un principiu nutritional esential vietii, ca ar trebui sa se incadreze in dieta zilnica a oricarei persoane, indiferent de varsta. Prin prezentul articol vom incerca sa va convingem sa nu ignorati virtutile incontestabile ale acestor alimente-medicament naturale.

Lipidele constituie factorul energetic de baza al organismului uman (un gram de grasimi furnizeaza noua calorii), aceste elemente putand avea origine animala (untura, unt, lapte, carne, peste, oua etc.) sau vegetala (uleiuri obtinute din semintele si fructele plantelor oleaginoase, ori margarine, realizate prin sinteza chimica). Actualmente, expertii in nutritie sustin ca, in mod ideal, grasimile ar fi bine sa acopere 20-30% din ratia calorica cotidiana - adica aproximativ 50 de grame pe zi pentru un adult. De asemenea, se recomanda ca lipidele provenite din surse naturale sa predomine.

Important de retinut!

• Pe de-o parte, grasimile contribuie, pe langa furnizarea energiei, la reinnoirea celulara a tesuturilor, la absorbtia vitaminelor liposolubile (A, D, E, F si K), de neinlocuit in perioada de crestere. Spre deosebire de acizii grasi neesentiali, cei esentiali nu pot fi sintetizati in organism, fiind necesar sa fie asigurati prin alimentatie: ulei de floarea-soarelui, din germeni de porumb, de masline, de soia etc. Insuficienta sau, mai rau, lipsa acestora din dieta poate determina dereglari in dezvoltarea fizica, scaderea rezistentei (la temperaturi scazute, la unele infectii), tendinta la suferinte hepatice sau neurologice, friabilitatea unghiilor, caderea parului (alopecie).

• Pe de alta parte, excesul de grasimi de origine animala este la fel de grav, intrucat au tendinta de a se transforma biochimic in colesterol si in trigliceride, substante ce se depoziteaza, cu timpul, in vasele sanguine, astupandu-le partial sau total si sporind astfel riscul de boli vasculare grave, chiar mortale: stop cardiac acut, tromboza periferica, ateromatoza si arterioscleroza generalizata, infarct ori hemoragie cerebrala. Cand abuzul de lipide este corelat cu acela de dulciuri, negresit se ajunge la obezitate, considerata in prezent un adevarat flagel mondial.

Uleiul de floarea-soarelui previne bolile vasculare

Este de departe cel mai utilizat in bucataria romaneasca. Planta (Helianthus annuus), avand originile in Mexic si SUA (amerindienii o considerau sacra), a fost aclimatizata si a inceput sa fie cultivata intens la noi pe la finele secolului XIX. Semintele de floarea-soarelui contin circa 50% materie grasa. La randul ei, aceasta este compusa din 90% acizi grasi nesaturati, restul fiind saturati.

Achenele, cum sunt cunoscute in botanica gustoasele grauncioare, mai furnizeaza proteine, celuloza, vitamine (A, D, E, K), minerale, apa. Pe langa utilizarile culinare, uleiul de floarea-soarelui mai este folosit ca si conservant, in industria cosmeticelor si la producerea margarinei. Cea mai simpla si eficienta metoda de extragere a grasimii din semintele plantei este presarea la rece. Uleiul rezultat astfel este cel mai sanatos pentru organism si cel mai bine tolerat in procesul digestiei. Se indica mult in trecut pentru tratarea bolilor pulmonare, a malariei, dizenteriei, febrei tifoide, dar si extern, pentru a grabi cicatrizarea plagilor sau arsurilor cutanate.

Multi naturopati recomanda acest produs in combaterea hipercolesterolemiei si a hipertrigliceridemiei, dereglari intalnite astazi la majoritatea oamenilor dupa varsta de 50 ani. Relativ recent, cercetatorii au putut explica efectele benefice prin bogatia in quercitina, antocianina, colina, fitina, lecitina si colesterina.

Modalitatea ideala de consum este ca adaus la salatele de cruditati. Nu se recomanda refolosirea uleiului de floarea-soarelui in care au fost prajite diverse alimente. Prin reincalzire, se formeaza compusi toxici, ce pot afecta in special sistemul intestinal.

Uleiul de soia, atuul vegetarienilor

Aceasta vegetala (Glicine max) este utilizata in gastronomia asiatica de cel putin patru milenii. De aproximativ trei decenii, de cand nord-americanii au creat soia modificata genetic, s-a reusit cresterea impresionanta a productivitatii la hectar.

In mod surprinzator, in tarile membre ale UE se interzice cultivarea acestui soi nou. Nu se opreste insa importul sortimentului din SUA. Mai intelegeti ceva?!

Compozitia chimica a semintelor de soia este complexa: grasimi (15-22%), glucide (26%), proteine (37-40%), lecitina, rezine, celuloza, vitamine (A, D, E) si minerale (fier, magneziu, calciu, potasiu, fosfor, sulf, sodiu). Valoarea energetica este mare: 470 kcal. /100 ml. Uleiul are 85% acizi grasi nesaturati, restul fiind saturati. Primii confera proprietatile hipocolesterolemiante.

Acest produs este recomandat insistent persoanelor cu boli cardiovasculare ori care au predispozitie la ele, vegetarienilor (excelenta sursa de proteine). Din aceasta planta se prepara o multitudine de alimente-substitut, incepand cu „laptele de soia“ (pentru sugarii cu intoleranta la lactoza), continuand cu „faina de soia“, cu „branza de soia“ (tofu), cu „snitelele de soia“ si chiar cu prajituri de soia.

Uleiul de masline, elixir de viata lunga

Fructele acestui arbust (Olea europaea), ce creste de regula in tarile mediteraneene (Grecia, Spania, Italia), dar si in Asia Mica, America Centrala si Africa de Sud, se pot dovedi salutare pentru pastrarea vitalitatii ori alungarea a numeroase afectiuni.

Maslinele au multa apa (70-75%), ulei (15-60%) cu continut mare in trioleina, in acizi grasi nesaturati omega-3 si omega-6, in acid linoleic si linolenic, proteine (1-3%), fenoli, celuloza, vitamine (A, B1, B2, C, E) si saruri minerale (potasiu, calciu, fier, cupru, magneziu, fosfor, sulf). Uleiul obtinut prin presare la rece este pe cat de sanatos, pe atat de gustos; mai ales la asezonarea salatelor si a mancarurilor, dupa gatire. Are cea mai ridicata valoare calorica dintre toate uleiurile vegetale: 900 kcal. /100 ml.

Dintre efectele terapeutice, le mentionam pe urmatoarele: incetineste procesele de imbatranire celulara, este emolient, laxativ si purgativ usor (daca este administrat pe stomacul gol, in cantitate de 30-50 ml), regularizator al secretiei biliare (determina in acelasi timp eliminarea bilei in duoden). In plus, acest ulei poate neutraliza unele substante toxice ingerate accidental si este vermifug (favorizeaza eliminarea parazitilor intestinali). Fenolii din compozitie scad colesterolul, motiv pentru care se recomanda bolnavilor cu suferinte cardiovasculare. Aplicat local (prin tamponare), ajuta in tratamentul unor leziuni (taieturi, arsuri), in caz de gingivita si stomatita. Este frecvent utilizat si in cosmetica. Raportul cost-eficienta justifica un efort financiar.

Alte uleiuri benefice

• Uleiul din seminte de dovleac se foloseste ca vermifug (tenie, giardia, oxiuri), ca antiinflamator prostatic (in prostatita), contra colitelor de putrefactie sau de fermentatie, in edemele cardiace. In uz extern, sub forma de comprese, se dovedeste bun in caz de intepaturi, arsuri sau rani. Turtele ramase dupa stoarcerea uleiului se folosesc la fabricarea halvalei.
• Uleiul de palmier se gaseste si la noi, in marile magazine. Este un sortiment rafinat, nehidrogenat, obtinandu-se prin presarea la rece a fructelor acestui arbore tropical. Se foloseste numai dupa tratament termic (incalzire). Rancezeste greu si de aceea se poate refolosi.
• Uleiul de nuca de cocos. Este foarte gustos, dar, fiind bogat in acizi grasi saturati, nu reduce colesterolul.
• Uleiul de in. Contine acizi grasi nesaturati (omega-3 si omega-6), avand efect hipocolesterolemiant. Semintele de in pot fi adaugate ca atare la salate sau la fripturi.
• Uleiul de arahide. Este recomandat in special la pregatirea salatelor. Prin incingerea puternica sau prajirea repetata rezulta o substanta nociva pentru ficat, denumita acroleina.
• Uleiul din samburi de struguri este excelent atat pentru salate, cat si pentru friptura la cuptor.