Medicină informativă

 

Sunt atribuite intre alte cauze exotoxinei streptococului hemolitic ce produce scarlatina si, mai rar, unor medicamente care, in baza unei vechi conceptii apartinand lui Milian, ar avea o actiune indirecta, favorizand un biotropism al streptococului existand intr-un focar criptic (de ex.: amigdalian).

Debutul este acut, eruptia scarlatiniforma fiind de obicei generalizata (eritrodermie acuta), uneori partiala (de ex.: palmo-plantara). Eruptia se poate insoti de simptome subiective: senzatie de arsura, mai rar de un usor prurit. Febra si alte semne de atingere sistemica sunt, de obicei, prezente.

In aproximativ 15—20 zile, se ajunge la resorbtia spontana, urmata de descuamatie lamelara. In formele mai severe se produce si o cadere a unghiilor si parului. Recidive sunt posibile. Nu exista enantem, ca in scarlatina.

Mai rar, stafilococul poate fi la originea unui eritem scarlatiniform (scarlatina stafilococica). Se manifesta printr-un eritem difuz de aspect scarlatiniform, care se deosebeste de o scarlatina adevarata, aparand ca o complicatie sau insotind unele infectii stafilococice, dupa o incubatie de 3—5 zile si se datoreaza unei toxine eritrogenice elaborata de stafilococul piogen, deosebita de eritrotoxina streptococica.

 

Se descriu mai multe forme, dintre care la copil se pot intalni doua, dar mult mai rar decat la adult: „piodermita papilara si exulceroasa“, descrisa de Zurhelle si Klein, si „piodermita ulceroasa si serpiginoasa“.

De cele mai multe ori, se izoleaza din leziuni un stafilococ piogen, dar se pot gasi in asociatie stafilococul si streptococul. Piodermita vegetanta ar avea la baza un mecanism, nu de virulenta a germenului, ci o reactie proliferativa inflamatorie din partea gazdei.

Debutul se face printr-o pustula sau o flictenopustula, care se sparg lasand eroziuni, alteori poate aparea secundar succedand unor leziuni de impetigo sau de ectima.

Leziunile pot fi unice sau mai rar multiple.

Eroziunile ce urmeaza bulelor sau flictenopustulelor impetigoide, ca si exulceratiile ectimatoase se extind lent, suprafata devenind treptat papilomatoasa, vegetanta. Suprafata este secretanda, umeda sau se acopera de cruste aderente. La presiune, apar mici picaturi de puroi.

Placardele pot evolua lent, pastrand o forma rotunda-ovalara, sau se extind continuu prin periferie (forma serpiginoasa), contururile devenind arciforme. La periferia placardelor, se observa un halou inflamator.

Localizarile pot fi ubicvitare, dar extremitatile membrelor, mai putin pliurile reprezinta sedii preferentiale.

Piodermita vegetanta trebuie diferentiata de iodidele sau bromidele vegetante, de care se deosebeste prin conditiile in care apar acestea din urma (dupa o ingestie mai mult sau mai putin prelungita de preparate iodate sau bromate), de tuberculoza verucoasa (suprafata keratozica veruciforma si zone cicatriceale).

Tratament

Tratamentul consta in administrarea de antibiotice, dar acestea singure nu rezolva decat partial afectiunea. Este util sa se asocieze corticosteroizi, iar local se vor aplica solutii cu violet de gentiana 1% si unguente cu corticoizi fluorinati si antibiotice (ex. Fluocinolon N unguent); daca leziunile se arata foarte rebele, se va putea recurge la electrocoagularea tesuturilor proliferate, dupa care se vor face aplicatiile cu violet de gentiana si unguente cu antibiotice.

 

Realitatea

La administrarea repetata a morfinei, toleranta se instaleaza foarte rar, de aceea nici dupa utilizare indelungata nu se impune ridicarea esentiala a dozei. Cu timpul este necesara o oarecare marire a dozei din cauza tolerantei, sau a progresiei bolii. Marirea dozei nu este semnificativa, nici la utilizare indelungata. In cazul administrarii parenterale a morfinei, toleranta tardiva este mai exprimata decat dupa administrare orala. Instalarea tolerantei reprezinta devierea spre dreapta a curbei doza - efect, analgezia reala obtinandu-se prin marirea dozei de morfina fara modificarea altor parametrii ai curbei.

 

Realitatea

Toleranta - marirea progresiva a dozei de morfina pentru obtinerea aceluiasi efect - nu se instaleaza rapid daca morfina se utilizeaza oral la bolnavii cu dureri produse de cancer. Cu timpul este necesara cresterea minima a dozei. Majoritatea cazurilor nu necesita doze mai mari, sau daca se impune acest lucru se argumenteaza prin cresterea intensitatii durerii (progresia bolii) si nu prin instalarea tolerantei. Conform unui studiu efectuat cu heroina, cu cat administrarea a fost mai indelungata, cu atat doza trebuia ridicata mai putin, si cu cat timpul era mai lung fara marirea dozei, cu atat sansele de a reduce doza mai tarziu sau chiar intreruperea administrarii heroinei, erau mai mari.

 

Realitatea

Analgezicele narcotice pot produce dependenta psihica si fizica, mai ales la bolnavii in a caror anamneza figureaza abuzul de alcool sau droguri, de aceea se administreaza cu precautie. In general exista teama exagerata fata de aparitia dependentei psihice (adictie). La bolnavii cancerosi in stadii terminale, dependenta psihica la opiacee, apare rar sau deloc. Statisticile efectuate la un numar mai mare de 11.000 bolnavi au aratat ca numai in 4 cazuri s-a instalat dependenta psihica reala, la un singur bolnav producand probleme serioase. Aparitia dependentei fizice in cursul tratamentului analgezic, impune reducerea dozei de morfina sau chiar intreruperea.

 

Perionixisul microbian este mai rar intalnit la copil decat acela produs de Candida, se caracterizeaza printr-o inflamatie a repliului periunghial, insotindu-se si de modificari variabile ale lamei unghiei.

Etiopatogenie

Germenul comun care se izoleaza din puroiul ce insoteste procesul inflamator este stafilococul auriu sau alb, dar in formele prelungite, cronice au fost izolati si alti germeni „oportunisti“ sau care au suprainfectat perionixisul: streptococul, Pseudomonas aeruginosa, germeni coliformi, Proteus vulgaris. In unele cazuri, infectia poate fi mixta: candidozica si microbiana.

Simptomatologie

Debutul este favorizat de un traumatism local, frecvent la copil, sau de suptul degetului care se intalneste ca obicei, persistand luni sau ani de zile la unii copii mici.

Simptomatologia variaza in functie de forma sau stadiul evolutiv. In formele comune, avand de obicei o alura subacut-cronica, repliul periunghial este rosu, usor tumefiat, sensibil, dureros si la presiune lasa sa se exteriorizeze o picatura mica de secretie purulenta galbuie, cremoasa.

Evolutia cronica poate fi insa intretaiata de puseuri acute, cu reactie inflamatorie insotita de edem, uneori de o bula (turniola) si dureri accentuate, putand conduce la un adevarat panaritiu prin extinderea procesului supurativ la pulpa degetului. O flictena periunghiala poate surveni si in cursul unui impetigo streptococic „turniola streptococica“ (Sabouraud).

Pot fi atinse unul, cel mai adesea degetul mare, sau mai multe, cum se intampla in perionixisurile cronice cu Candida sau cu stafilococ.

Leziunile unghiale ce pot aparea se datoreaza patrunderii organismelor microbiene sau Candidei in keratina de la baza unghiei si cea care acopera fata interna a repliului periunghial. Ele constau in depresiuni transversale, mai rar striuri longitudinale, ale lamei unghiale, cu sau fara godeuri. In cazurile in care se asociaza si bacilul piocianic, unghia poate sa capete un reflex brun.

Tratament

In formele acute sau cu atingere a mai multor degete, tratamentul poate fi inceput prin administrarea de antibiotice cu actiune asupra stafilococului, respectiv asupra streptococului. El va fi insa in special local, constand in bai caldute cu solutii slabe de permanganat de potasiu (pateaza unghia), sau de fenilborat de mercur (Fenosept): o lingurita la 1/3—1/2 pahar apa. Se atinge cu solutie de violet de gentiana 1% sau, preferabil, cu solutia Castellani, aplicandu-se apoi un unguent, eventual sub pansament ocluziv cu folie de poliester, continand antibiotice cu spectru larg sau in asociatie; cand se banuieste rolul preponderent al Candidei, se asociaza nistatina (Stamicin) 100 000 U.I. pe gram de excipient si acidul boric 2%, care este indicat si in cazul prezentei b. piocianic.

Antibioticelor li se poate asocia cu rezultate bune si corticosteroizi (Hidrocortizon sau Prednisolon). Un preparat tipizat eficace, este unguentul „Nidoflor“, care asociaza nistatina, neomicina si triamcinolon.

 

Este o granulomatoza reactiva de origine infectioasa stafilococica, cu evolutie cronica. Uneori a fost izolat si b. piocianic in cultura pura. Afectiunea este relativ rara si majoritatea cazurilor au fost observate la copilul de varsta prescolara si scolara.

Prin examenul histologic, se pot pune in evidenta gramezi de coci, sub forma de graunti, care evoca pe aceia din actinomicoza. In jurul acestora, se constata un infiltrat granulomatos, continand si celule gigante de corpi straini.

Semnele clinice constau in abcese care se extind si se deschid prin mai multe orificii grupate, asemanator celor observate intr-o actinomicoza. Dupa o evolutie de mai multe saptamani sau luni, se ajunge la vindecare prin cicatrice atrofice. In unele cazuri, se pot produce embolii septice cu abcese si fistule multiple, la nivelul unor viscere (plaman, ficat). Exceptand aceste forme viscerale, in care prognosticul este rezervat, evolutia este favorabila.

Tratamentul consta in administrarea de antibiotice adecvate si, eventual, exereza chirurgicala in formele cu evolutie cronica recidivanta.

 

Se intalneste uneori, la copiii mici, in primele saptamani de viata, prost nutriti, deseori suferinzi de gastroenterite cronice.

Mai rar, a fost semnalata si la copii mai mari, in plina sanatate aparenta, probabil datorita unei reactivitati imune scazute. Cauza este atribuita stafilococului, dar nu este sigur ca este singurul factor etiologic.

Debutul este brusc si este marcat de aparitia unei infiltratii edematoase a tesutului celular, frecvent localizata pe spate, regiunea lombosacrata, mai rar pe cea abdominala sau in alta parte.

Instalarea celulitei se insoteste de febra ridicata si fenomene generale.

Infiltratia se transforma in scurt interval intr-un abces de gangrenizare extensiva a tesuturilor limitrofe.

Tratamentul consta in administrarea de antibiotice cat mai precoce si in doze mari si deschiderea si drenarea colectiei, urmate de un tratament local adecvat (solutie violet de gentiana 1% si pudraj masiv cu pulberi asociind antibiotice si sulfamide).

 

Survine, de obicei, in primele 2 saptamani ale vietii, dar a fost semnalata si la copiii mai mari, de 6—12 luni.

Etiopatogenie

Cei mai multi dintre copii sunt subnutriti, deshidratati, slabiti. Mecanismul patogenic este inca putin cunoscut — se citeaza la originea trombozei arteriale, in unele cazuri, o injectie sau o perfuzie intravenoasa.

Dupa unii autori ar fi vorba de o tromboza a arterei ombilicale cu extensie secundara catre arterele pelvine sau aorta ori de o embolie avand ca punct de plecare o tromboza arteriala.

Simptomatologie

0 necroza brutala si cu evolutie relativ rapida se instaleaza in orice parte a corpului, mai frecvent la membrele inferioare, mai putin frecvent la membrele superioare. Gangrena se extinde in zilele urmatoare aparitiei, dar in general eliminarea si cicatrizarea se fac relativ in timp scurt. Prognosticul ramane sever in cazurile in care tromboza atinge vase importante sau in care o infectie secundara complica gangrena.

Tratamentul

Consta in administrarea de vasodilatatoare si antibiotice. In cazurile cu leziuni intinse si profunde, este indicata amputarea membrului infectat.

 

Este o afectiune relativ rara, intalnindu-se insa mai frecvent la copil decat la adult. Etiologia este discutabila; este incriminat stafilococul piogen, dar mecanismul pare sa fie acelasi ca in piodermita vegetanta, constand intr-o reactie proliferativ inflamatorie, nespecifica, ce tine de gazda si nu numai de germenii izolati. Leziunea urmeaza, de obicei, unui mic traumatism, care favorizeaza inocularea pielii cu stafilococ, este de obicei solitara si are ca sedii de preferinta regiunile: peribucale, orbitara, urechea si regiunea genitala.

Clinic, leziunea se prezinta ca o ulceratie cu margini usor abrupte, dar cu baza si cu un burelet infiltrate si indurate, atingand in cateva zile diametrul de aproximativ 1 cm. Ganglionii regionali pot fi mariti si duri. Leziunea persista 10—20 de zile, resorbindu-se spontan in absenta oricarui tratament. La adult, afectiunea ridica probleme de diagnostic, simuland clinic un sancru sifilitic, dar toate examenele de laborator raman negative.

Tratamentul consta in aplicarea unui unguent cu antibiotice (neomicina 1%, tetraciclina sau cloramfenicol 2—3%) timp de cateva zile si, daca leziunea nu prezinta o tendinta la resorbtie, se va trece la aplicarea unui unguent continand un corticosteroid fluorinat asociat unui antibiotic (de ex. Fluocinolon N), eventual sub pansament ocluziv cu fibre de poliester.

 

Daca nu l-ai incercat pana acum, e momentul sa o faci! Descopera efectele benefice pe care le are aceasta tehnica asupra tenul tau, dar si pentru starea de bine pe care ti-o confera!

Cu siguranta ai incercat diferite tipuri de masaj corporal, de la cel de relaxare, la cel anticelulitic sau limfatic. Dar si tenul tau are nevoie de asemenea momente de rasfat si relaxare. Iti vom dezvalui cateva ponturi pentru a putea realiza masajul la tine acasa, ori de cate ori simti nevoia. De asemenea, poti merge si la un salon cosmetic unde masajul facial va fi insotit si de cel al gatului si decolteului, ba chiar si al scalpului.

Beneficiile masajului facial

In primul rand are efect de calmare si detensionare la nivelul fetei si nu numai. Practicat in mod regulat, adica de cel putin trei ori pe saptamana, ofera elasticitate si suplete tenului, imbunatateste circulatia sanguina la nivelul fetei si elimina toxinele, intareste musculatura si ajuta la ridicarea pometilor (acolo unde este cazul), reduce ridurile (in special cele de expresie) si ajuta la detensionarea intregului organism. Este eficient in calmarea migrenelor, mai ales daca este combinat cu tehnici de presopunctura.

De ce produse ai nevoie

Prima conditie inaintea inceperii masajului este demachierea cu produse speciale. Daca ai tenul cu probleme (acnee), masajul facial nu este recomandat. Pentru celelalte tipuri de ten, insa, masajul facial chiar face minuni. Ai nevoie de o crema speciala de masaj sau una puternic hidratanta. De asemenea, poti folosi diverse uleiuri, de la banalul ulei de masline, pana la uleiuri mai pretioase, cum ar fi uleiul de argan sau cel de lavanda sau de migdale dulci.

Tehnici de masaj facial

Maseaza-ti palmele pentru a le incalzi. Masajul se realizeaza cu miscari blande, usoare, pornind de jos in sus, si in sensul acelor de ceasornic. Se incepe cu mangaierea fetei, cu ajutorul degetelor sau cu palma deschisa. Apoi, cu buricele degetelor se fac miscari scurte si dese, ca si cand ai scrie la tastatura computerului. Pentru stimularea circulatiei sanguine se poate ciupi pielea, prin miscari scurte si repetate, prin prinderea pielii intre degetul mare si aratator. Masajul ochilor si al fruntii se realizeaza simultan, cu ambele maini, urmand conturul ochilor, apoi pe deasupra sprancenelor, de jos in sus. Nu uita sa masezi si gatul si decolteul, de jos in sus, spre fata. O sedinta de masaj facial trebuie sa dureze intre zece si cinsprezece minute. La final, poti aplica un gel racoritor pe baza de aloe vera sau o masca de tratament pe baza de ingrediente naturale.

 

Prin imunitate intelegem totalitatea mecanismelor de aparare a organismului impotriva atacurilor bacteriilor, virusurilor, parazitilor si a substantelor nocive. Anumite plante medicinale stimuleaza cresterea rezistentei sistemului imunitar.

Bradul

Bradul traieste pana la 700 de ani si exista credinta ca este un copac binecuvantat? In plus, are si virtuti tamaduitoare, in medicina traditionala, scoarta, rasina, frunzele si mugurii de brad au o larga utilizare. Cel mai adesea extractele din muguri de brad (sirop, ceai, decoct) sunt folosite in tratarea afectiunilor cailor respiratorii: amigdalita, faringita, laringita, viroza respiratorie si bronsita. Efectul este expectorant, antiinflamator si antiseptic.

Recomandari:

• Anorexie si lipsa poftei de mancare: stimuleaza digestia.
• Anemie si carente vitaminice: mugurii de brad au efecte vitaminizante si regenerante, regland metabolismul si intarind sistemul imunitar. Tratamentul este recomandat in special copiilor, care sunt foarte receptivi la preparatele obtinute din tesuturile vegetale tinere.
• Dureri articulare cauzate de reumatism: efect antinevralgic si antiinflamator.
• Astenii sezoniere, oboseala, stari de stres: regleaza activitatea nervoasa, avand un intens efect tonic si reconfortant.
• In dermatologie: se utilizeaza rasina de brad si mugurii, sub forma de unguente.

Cimbrisorul

O planta despre care se vorbeste tot mai mult in ultima vreme, cu proprietati antiinfectioase, cicatrizante, antiseptice, antiparazitare, antivirale, antioxidante, tonice.

Recomandari:

• Afectiuni respiratorii. Din cimbrisor se prepara un ceai care calmeaza spasmele cailor respiratorii, fiind indicat in tratarea tusei convulsive, spastice si astmatice, a virozelor respiratorii, a bronsitei si a raguselii.
• Anorexie. Stimuleaza digestia si este un bun tonic in cazul anemiilor.
• Cresterea imunitatii. Slabeste sau inlatura actiunea virusurilor asupra organismului.
• Tratamente cosmetice pentru curatarea tenului gras, ingrijirea tenului acneic, combaterea matretei.
• Tratarea ranilor si a infectiilor pielii.
• Stari de oboseala si stres.

Catina

Cunoscuta inca din Antichitate de catre greci, romani si daci, catina creste pe arii foarte extinse in Europa si Asia, urcand pana la 5000 m in Himalaya. Deoarece contin multe vitamine, fructele de catina au o larga utilizare in fitoterapie si in industria alimentara.

Fructele de catina sunt recomandate in:

• Avitaminoze, anemii, astenie de primavara;
• Urticarie si stari alergice;
• Infectii gastrointestinale si cutanate;
• Boli de ficat si boli circulatorii;
• Tratarea ranilor si a arsurilor;
• Protejarea pielii contra radiatiilor;
• Tratamente cosmetice pentru ten sensibil/uscat, acnee, prevenirea imbatranirii.

Patlagina

Produsele pe baza de patlagina se recomanda in starile inflamatorii ale tractului respirator. Avand proprietati expectorante si emoliente, fluidifica secretiile bronhice, ajutand la eliminarea lor si calmeaza tusea. In astmul pulmonar si bronsic efectul ei este sporit daca se foloseste in combinatie cu cimbrisorul, in parti egale. Extractele de patlagina sunt utile si in ulcer gastric, gastrita hiperacida si hipertensiune arteriala. Datorita efectelor astringente, antiinflamatorii, antipruriginoase si cicatrizante, frunzele proaspete sau extractele din frunze sunt folosite in dermatologie si cosmetica, pentru intepaturi de insecte, eczeme, plagi cutanate, acnee, furuncule si abcese.

Ultimele articole din categoria: Sistemul imunitar Mai multe articole din aceasta categorie »

 

Realitatea

Toate preparatele de morfina produc depresie respiratorie ca cel mai grav efect advers. Contrar acestui fapt, daca administrarea morfinei se face in doze corespunzatoare, depresia respiratorie clinic semnificativa se intalneste rar. Prin modificarile vegetative produse, durerea si stresul emotional contracareaza eficient efectul deprimat al respiratiei produs de morfina. Chiar si la bolnavii cu suferinte respiratorii preexistente, morfina administrata in doze mari, asigura o analgezie buna, fara depresie respiratorie si efect sedativ advers. Prin examinarile clinice si paraclinice efectuate la bolnavi cu cancer in stadii avansate, care primesc morfina pe cale orala in doze mari, nu s-a confirmat prezenta insuficientei respiratorii. Insuficienta respiratorie apare mai frecvent la bolnavi in varsta, casectici, la cei care sufera de hipoxie sau hipercapnie. In aceste situatii chiar si dozele medii scad ventilatia pulmonara. In bronhopneumopatie cronica obstructiva, sau la bolnavii cu cord pulmonar - (cei cu rezerva respiratorie scazuta sau cei cu insuficienta respiratorie preexistenta) - morfina se administreaza cu precautie.

 

Realitatea

Administrarea orala a morfinei in doza corespunzatoare este foarte eficienta. Dupa conceptia unor renumite societati medicale (American College of Physicians, American Medical Association, WHO) morfina orala este cel mai important opioid pe care il avem la dispozitie. Prin administrare orala, eficacitatea biologica a morfinei este mai scazuta fata de administrarea parenterala, dar aceasta se poate compensa prin cresterea dozei. Practica dovedeste ca tratamentul cu morfina orala este mai eficace si mai sigur. Dupa un studiu controlat, morfina orala s-a dovedit eficace in proportie de 95% la bolnavii cancerosi in stadii avansate, iar in proportie 85-90% a fost bine tolerata de bolnavi. Daca se administreaza in doza corespunzatoare, morfina orala este un analgezic foarte eficient.

 

Denumire comuna

Colostru bovin hiperimun, lapte colostral, corasla.

Sumar clinic

Colostru de bovine este laptele de vaca secretat in primele zile dupa fatare. Este bogat in imunoglobuline, factori de crestere, citokine si asigura protectie noului nascut. Colostru de bovine este folosit ca un supliment alimentar pentru a trata diareea, infectiile, colita sau ca si aport energetic. Studiile in vitro sugereaza ca colostru de bovine are proprietati antiinflamatorii si chemopreventive. Rezultatele din studiile clinice indica faptul ca colostrul bovin, pregatit prin imunizarea vacilor cu agentul cauzal inainte de fatare, este eficace in tratarea diareei cauzate de rotavirus, de Escherichia Coli si de Cryptosporidium parvum.

Origine si mod de obtinere

Naturala, colostrul fiind colectat din ferme autorizate sanitar-veterinar, de la animale sanatoase, din prima si a doua mulsoare imediat dupa fatare.

Compozitie

Continut ridicat de proteine (peste 60%), bogat in anticorpi (peste 80% din totalul de proteine), vitamine si minerale, factori de crestere, cazeina si lactalbumina, sarac in lactoza.

Contraindicatii

Nu au fost descoperite pana in prezent efecte secundare ale acestui produs. Totusi, nu este recomandat persoanelor care prezinta intoleranta la lactoza.

Actiune demonstrata stiintific

Datorita continutului ridicat de imunoglobuline (peste 80% din totalul de proteine), colostrul bovin intervine in stimularea sistemului imunitar si sustine actiunea acestuia in identificarea si neutralizarea agentilor patogeni. Numeroase studii au confirmat efectul benefic al acestui produs in cazul diareei induse de actiunea anumitor microorganisme (rotavirus, C. parum, E. coli).

Principalele actiuni

• antimicrobian
• antifungic
• imunostimulator
• scurteaza timpul de vindecare a ranilor
• ajuta la o mai buna functionare a sistemului nervos
• intervine in incetinirea procesului de imbatranire
• stimuleaza apetitul

 

Sumar clinic

Rolul biologic al lactoferinei este strans legat de capacitatea sa de a lega si transporta fierul, actionand atat ca un acceptor cat si ca un donor de fier, in functie de nevoile celulare.

Existenta sa in alimentatie este indicata mai ales in cazurile de anemie, dar si pentru prevenirea aparitiei acesteia.

Origine si mod de obtinere

Naturala, fiind extrasa si purificata din laptele de vaca. Este continuta in mod natural in orice lapte (in special in colostru) netratat termic.

Principalele actiuni

• retine, transporta si stimuleaza absorbtia fierului
• antimicrobiana
• antifungica
• stimuleaza dezvoltarea florei intestinale bifidobacter dominanta
• antioxidanta

Contraindicatii

Nu au fost descoperite pana in prezent efecte secundare ale acestui produs. Totusi, nu este recomandat persoanelor care prezinta intoleranta la lactoza.

Foto: clker.com

 

Din cauza expunerii la frig, a efortului fizic sau a diversilor detergenti, pielea mainilor se poate usca si crapa. Foloseste crema pentru maini uscate si crapate cu sunatoare si ceara de albine de la APIVITA. Datorita formulei sale onctuoase, o cantitate mica de produs este suficienta pentru a hidrata pielea. Nu contine parabeni, fatlati, propilenglicol, silicon, uleiuri minerale, etanolamine.

Produs testat dermatologic - 98% ingrediente naturale

 

Oral B Pro-Flex Clinic este cea mai mare inovatie in ceea ce priveste periutele de dinti manuale. Cu doua capete flexibile, are o putere superioara de curatare, eliminand cu pana la 93% din placa bacteriana din zonele greu accesibile (linia gingiilor, intre dinti) si cu pana la 34% mai mult placa din zona gingivala, reducand gingivita.

 

Dermato-cosmeticele sunt recomandate de catre specialistii in domeniu pentru orice tip de ten, chiar si cel sensibil, intolerant, datorita faptului ca sunt hipoalergenice si testate sub control dermatologic.

Orice recomandare incepe cu o dermoanaliza care presupune diagnosticarea tipului de ten pentru a-l incadra, intr-o tipologie si a-i identifica problematicele atunci cand este cazul. Astfel, in functie de tipul de ten (ten gras, ten uscat, ten normal-mixt) si a problematicilor sale (ten tern, riduri, trasaturi lasate, cearcane, pori dilatati, cosuri, puncte negre) se recomanda, un produs de ingrijire adecvat.

Este suficient sa folosim un singur produs pentru a trata o anumita problema?

Intotdeauna conteaza foarte mult despre ce problema este vorba, dar, in general, tratarea unei probleme si, mai ales, mentinerea rezultatelor obtinute dupa utilizarea indelungata a unui produs, necesita o rutina de ingrijire. 0 rutina completa are trei etape esentiale: curatare, fortifiere si ingrijire specifica. Nu trebuie uitat insa si machiajul, pacientii care folosesc fond de ten trebuie sa aleaga un produs dermato-cosmetic in concordanta cu tipul lor de ten.

Ce produs dermato-cosmetic nu trebuie sa lipseasca din trusa fiecarei femei?

Produsul indispensabil pentru o femeie indiferent de locul in care se afla (acasa, la birou, in vacanta) poate fi cu usurinta apa termala datorita multiplelor beneficii: calmare, improspatare, hidratare, regenerare, fortifiere si, nu in ultimul rand, fixarea machiajului.

Un nou concept asociat procesului de imbatranire a pielii: „varsta biologica“

Odata cu inaintarea in varsta, organismul sufera procesul de imbatranire, iar pielea este organul care exprima cel mai bine acest proces. „Varsta biologica“ reprezinta un cumul de factori ce reflecta gradul de imbatranire al pielii. Mai exact, datorita acestei „varste biologice“, doi pacienti de aceeasi varsta pot arata foarte diferit. Aceasta „varsta biologica“ este influentata de modul de ingrijire al pielii inca din tinerete, dar si de factori precum: raport activitate/oboseala, particularitati alimentare, activitatea fizica. Indiferent de „varsta biologica“ a pacientului, rutina de ingrijire trebuie adaptata la semnele de imbatranire corespunzatoare fiecarei etape: 30+ (aparitia celor trei tipuri de riduri: embrionare, imprimate si reversibile), 40+ (riduri profunde, pierderea fermitatii) sau 50+ (lasarea conturului fetei, pierderea densitatii manifestate la menopauza).

De ce este important sa avem o rutina completa de ingrijire antirid?

Din pacate, procesul de imbatranire nu este complet reversibil, dar cu o ingrijire adecvata inca de la primele semne se poate incetini vizibil acest proces al pielii. Exista cateva reguli simple care ofera rezultate evidente si de lunga durata: o alimentatie sanatoasa, hidratare adecvata, miscare in mod regulat, renuntare la fumat (daca este cazul), evitarea expunerii la soare fara protectie. La fel de importanta in reducerea ridurilor este si ingrijirea pielii. Pentru rezultate optime este recomandat sa se foloseasca produse adecvate fiecarei zone a fetei: crema antirid de fata si crema antirid pentru conturul ochilor, de doua ori pe zi.

Ultimele articole din categoria: Sanatate feminina Mai multe articole din aceasta categorie »

 

Cel mai comun simptom al imbolnavirilor - tusea nu este, de cele mai multe ori, o afectiune grava. Afla care sunt tipurile cele mai frecvente de tuse, cauzele aparitiei lor si cum se pot trata eficient.

Cand se confrunta cu episoade de tuse persistenta a micutilor lor, multi parinti nu stiu sa evalueze obiectiv in fata medicului examinator severitatea simptomatologiei, descriind mai degraba impactul nefavorabil al bolii copilului asupra programului zilnic personal: „Asta micul a batut toba toata noaptea, de n-am inchis un ochi!“.

• Nu da antibiotice celui mic daca nu prezinta semne de pneumonie sau de tuse convulsiva!
• Nu da bronhodilatatoare in criza acuta de tuse daca nu ai indicatia clara a specialistului!

Tusea poate fi uneori benefica?

Tendinta este, din cauza panicii sau pentru a se elimina cat mai rapid disconfortul produs de acest „neajuns“, sa se apeleze de urgenta la fel de fel de remedii luate din farmacii fara reteta. Tusea acuta poate dura sub o luna sau se poate prelungi pe parcursul a una-doua luni, poate si mai mult - este vorba de tuse cronica. Trebuie sa stim ca tusea nu reprezinta o boala in sine, ci este doar un reflex fiziologic cu rol de protectie pentru caile respiratorii, fiind un fel de „aspirator“ de impuritati prezente in aceste segmente si in cazul tusei acute, de multe ori, procesul este autolimitativ.

De ce apare?

De regula, tusea are drept punct de plecare un episod viral, iar in cazul formelor cronice, se foloseste prea usor diagnosticul de astm bronsic. Nu inseamna insa ca orice tuse acuta este declansata de un banal episod viral. Aceasta forma poate semnala prezenta unui proces infectios-inflamator (pneumonie), a unui episod alergic (daca ne aflam in plin sezon alergic sau copilul are fond atopic si este expus la respectivul alergen), inhalarea de catre copil a unui corp strain (ceea ce reprezinta o urgenta, mai ales daca debutul tusei este brusc si apare greutatea in respiratie), insa trebuie sa tinem cont atat de contextul patologic, cat si de alte semne de boala prezente.

Cand „dam fuga“ la specialist?

Cand tusea apare din senin la nou-nascuti dupa ingerarea de alimente (semnal de alarma pentru corp strain prezent in caile respiratorii), copilul manifesta si semne neurologice (convulsii, spasme), tusea este cu sange, cutia toracica a copilului se bombeaza anormal in respiratie. Prezinta-te de urgenta cu cel mic la medicul ORL-ist cand frecventa respiratorie si curba termica sunt crescute sau apar zgomote pe care le percepi ca anormale pentru respiratia copilului tau.

Tusea cronica

Aceasta poate fi psihogena sau poate ascunde alte patologii prezente (malformatii congenitale, afectiuni cronice pulmonare, astm bronsic sau boala de reflux gastroesofagian). Astmul bronsic apare in procent foarte scazut la copilul sub doi ani, la acesta fiind mai frecventa boala de reflux, pentru care nu se recomanda medicatie.

Tratament

• BioFlu sirop de tuse cu extract de iedera 100 ml;
• Revigrip sirop de tuse pentru copii 100 ml.

Dr. Emilia Florescu, medic specialist ORL;
anima.delfinului@adpharma.com;
www.clinica-anima.ro;
foto: bendo.ro

 

Aspirina nu se asociaza cu:

• Antiinflamatoare (ibuprofen, indometacin, ketoprofen), alcool, glucocorticoizi, intrucat sunt potentate reactiile adverse gastrice cu risc de microhemoragii digestive.
• Anticoagulante orale (acenocumarol, warfarina), heparine fractionate, antiagregante plachetare (dipiridamol, ticlopidina, clopidogrel), deoarece creste riscul de hemoragii.
• Antidiabetice, datorita efectului comun hipoglicemiant cu potentarea periculoasa a hipoglicemiei.
• Diuretice, intrucat aspirina produce retentie hidrosalina si scade efectul terapeutic al acestora.

Paracetamolul nu se asociaza cu:

• Antiastmatice (teofilina, aminofilina), antiaritmice (propafenona, chinidina), anticoagulante (acenocumarol), antidiabetice (glibenclamida), antiepileptice (barbiturice, fenitoina, carbamazepina) etc., deoarece are efecte de supradozare si exacerbarea reactiilor adverse.
• Alcool, antituberculoase (rifampicina, izoniazida), statine (atorvastatina, simvastatina), fibrati (fenofibrat), neuroleptice (clorpromazina), azoli (ketoconazol, fluconazol), intrucat este potentata toxicitatea hepatica.

Foto: inventorspot.com

 

Dermatoza cunoscuta si sub numele de sindromul copiilor opariti, se caracterizeaza prin bule flaste sau leziuni exfoliative extinse la suprafete intinse, survenind atat la copilul mic, cat si la cei mai mari, fiind provocata de exotoxina stafilococilor aurii apartinand serotipului II; cel mai adesea este vorba de tipul fagic 71.

In lumina datelor recente, datorate lui Lyell, Melish, aceasta dermatoza asociaza trei sindroame, altadata considerate ca entitati diferite: boala Ritter von Ritterheim sau eritrodermia exfoliativa a nou-nascutului, sindromul Lyell stafilococic sau necroliza toxica epidermala de origine stafilococica (N.E.T.) si febra scarlatiniforma sau eritemul scarlatiniform de origine infectioasa. Melisch a demonstrat experimental, pe soarecele in varsta de 5 ani, efectul toxic identic cu ajutorul exotoxinei stafilococice „exfoliative“.

Aceasta toxina exfolianta induce un efect necrolitic asupra epidermului si, in functie de gradul de toxicitate, poate provoca numai un eritem de tip scarlatiniform sau un clivaj intraepidemic superficial pemfigoid.

Astazi, vechea boala Ritter von Rittersheim este identificata, cu un sindrom Lyell al nou-nascutului de origine stafilococica, dar nu si cu sindromul Lyell de origine medicamentoasa, care ramane apanajul copilului mai mare.

Etiopatogenie

Inca dupa izolarea sindromului Lyell, in 1956, pediatrii au constatat ca o parte din cazuri, in special la copiii foarte mici, nu puteau fi puse pe seama unei etiopatogenii medicamentoase. Tisseau in 1966, remarca si subliniaza asemanarea sindromului Lyell cu boala Ritter. Lyell, Samuel si Jefferson raporteaza frecventa naturii stafilococice a necrolizei toxice epidermale la copiii mai mici de 10 ani, in cauza cel mai adesea fiind gasit stafilococul auriu de tip II, acelasi stafilococ care a fost gasit si in leziunile de impetigo si pemfigusul nou-nascutului. Mai recent, Melisch realizeaza un veritabil model experimental, obtinand constant la soricelul in varsta de 5—6 zile, cu ajutorul exotoxinei stafilococului auriu tip II, o necroza epidemiolitica, identica celei observate la copil. Efectul toxic al exotoxinei era acelasi, indiferent de boala din care s-a recoltat stafilococul, intotdeauna din grupul II, eritem (febra) scarlatiniform, o boala Ritter sau un sindrom Lyell; acelasi tip de stafilococ a fost izolat si din leziunile de impetigo sau pemfigus epidemic al nou-nascutului. Impreuna cu Melisch, o serie de alti autori incearca sa asimileze diferitele entitati si sa le considere ca apartinand unei afectiuni unice: boala Ritter-Lyell, avand ca argument major originea comuna, respectiv toxina „exfolianta“ elaborata de stafilococii aurii din grupul II. Stafilococii din grupele I si III nu au efecte toxice necrolitice. Deosebirea dintre tulpinile izolate in boala Ritter-Lyell si in impetigo si pemfigusul epidemic al nou-nascutului consta doar in faptul ca in prima germenii produc o delta-toxina, iar in celelalte o alfa-toxina.

S-au observat, de altminteri cazuri de boala Ritter-Lyell aparand in cursul unor epidemii de impetigo.

Bula este situata in epidermul superficial, in stratul granulos, si se produce ca efect al unor tulburari metabolice, ce se finalizeaza si se concretizeaza printr-un edem intracelular si necroza a celulelor malpighiene. Primum movens fiziopatologic isi are sediul la nivelul aparatului desmozomolizomal, cu liberare de enzime proteolitice.

Continutul bulelor este cel mai adesea steril: ar fi vorba de prezenta exotoxinei, care este o exotoxina ultrafiltrabila, sediul focarului microbian putand fi atat local, cutanat, cat mai ales in alta parte decat locul de formare al bulelor; sindromul toxic este, in aceasta ultima eventualitate, precedat de o infectie focala stafilococica mai mult sau mai putin manifesta clinic: rinita, conjunctivita, omfalita, perionixis, plaga secundar infectata, endocardita, osteomielita, abces etc. Toxina ajunge la locul leziunilor fie din aproape in aproape, fie difuzand pe cale generala.

Exotoxina exfolianta este din punct de vedere chimic, o proteina cu greutate moleculara variind intre 23 500 si 33 000. Este liofilizabila si solubila in sulfat de amoniu saturat 80%. Are un pH de 6,7 si este inactivata la pH 4 prin caldura (40 minute la 100°) si de enzime proteolitice (pronazopepsina).

Toxina exfolianta ar avea proprietati antigenice, obtinandu-se prin injectarea la iepure anticorpi neutralizanti antitoxinici.

Simptomatologie

In raport cu cele 3 forme ale sindromului, se pot descrie 3 cadre clinice:

1. Febra sau eritemul scarlatiniform stafilococic. Se intalneste, de obicei, la copiii mai mari, de varsta scolara (7—19 ani), cu limite extreme aproximative de la 2 ani la 20 de ani.

La origine, se constata frecvent un focar septic stafilococic cutanat sau profund.

Manifestarile toxice apar, in medie, la cateva zile de la instalarea procesului supurativ, traducandu-se prin stare generala alterata: febra, stare de rau, varsaturi; evolutia spre o septicopioemie este relativ rar intalnita.

Simptomatologia cutanata isi face aparitia in primele 24 ore de la debutul procesului infectios si se manifesta printr-un eritem scarlatiniform in placi si placarde foarte intinse, rau delimitate, care se extind, realizand curand o eritrodermie generalizata.

Intr-un sfert din cazuri este posibila atingerea mucoaselor, care prezinta un enantem asemanator celui din scarlatina.

Reactia Schultz-Charlton este negativa.

Exantemul incepe sa paleasca dupa 3—5 zile, fiind inlocuit, treptat, de o descuamatie, mai precoce la nivelul pliurilor si in jurul orificiilor, si se desavarseste in 10—15 zile, prin exfolierea in degete de manusa la nivelul extremitatilor.

Evolutia este in general favorabila, daca se instituie un tratament precoce si eficient cu antibiotice, care sa anihileze focarul septic primar.

2. Boala Ritter-Lyell reprezinta sindromul Lyell stafilococic, ce survine foarte precoce, la nou-nascutul intre prima si a cincea saptamana de viata.

La originea sa se poate decela un focar supurativ, de obicei cutanat (omfalita, plaga de circumcizie sau plaga traumatica infectate secundar, mai rar, un focar septic visceral).

Sindromul toxic, asemanator celui descris la eritemul scarlatiniform, se instaleaza in primele 3—6 zile de la debutul focarului supurativ; odata cu aceasta apare un eritem scarlatiniform in placarde sau eritrodermic, usor edematos, ce se insoteste de decolari vaste, ce se pot produce atat spontan, dar mai ales la cele mai mici traumatisme. Semnul Nikolski este pozitiv. Impresia este aceea a unui tegument oparit. Dupa mai multe zile, intreaga suprafata a corpului poate fi cuprinsa, ea prezentandu-se ca un amestec de eroziuni zemuinde, cruste, fisuri, foarte dureroase. Atingerea mucoaselor este inconstanta. Dupa 8—15 zile, febra si celelalte manifestari ale sindromului toxic incep sa cedeze si, daca focarul septic este rezolvat printr-un tratament cu antibiotice eficient, se obtine o vindecare completa a leziunilor cutanate. In cazurile netratate precoce si corect, pot surveni complicatii septicopioemice, pleuropulmonare si chiar exitus in aproximativ 10—15% din cazuri.

3. Sindromul Lyell stafilococic. Poate fi considerat ca identic bolii Ritter-Lyell, de care se diferentiaza prin varsta de aparitie, reprezentand varianta tardiva a acesteia; atinge copiii de la 2 luni la 10 ani, cu maximum de frecventa intre 2—10 luni; este foarte rar intalnit dupa aceasta varsta si exceptional la adult, caruia ii este caracteristic sindromul Lyell medicamentos.

Punctul de plecare il reprezinta, in cele mai multe cazuri, o infectie stafilococica orificiala (rinita, conjunctivita, otita) sau o complicatie piococica cutanata (scabie, varicela) sau un impetigo, mai rar o infectie stafilococica profunda.

Simptomatologia cutanata este asemanatoare celei din boala Ritter-Lyell. Ca si in aceasta boala, evolutia se face de regula spre vindecare dupa 7—14 zile, terminandu-se printr-o epidermizare si exfoliere pe suprafete intinse, care raman, pentru mai multe luni, usor discromice. Rareori, in absenta unui tratament suficient si precoce, pot surveni complicatii septicopioemice si evolutie prin exitus (incetarea completa si definitiva a vietii)

Diagnosticul de sindrom Lyell de origine stafilococica se pune pe baza urmatoarelor criterii: la varsta mica (nou-nascut), absenta administrarii de medicamente, existenta unui focar septic, izolarea din focar sau leziunile cutanate incipiente a unui stafilococ din grupul II, eritrodermia fara portiuni de piele sanatoasa ca in sindromul Lyell medicamentos si sediul bulei, intragranulos si nu intramalpighian, ca in sindromul Lyell postmedicamentos.

Tratament

Consta in administrarea cat mai precoce si in doze suficiente a unui antibiotic adecvat. Intre timp, se poate recurge la testarea sensibilitatii tulpinii izolate. Antibioticele cele mai indicate: Cloxacilina (Rook), Ampicilina, Meticilina. In cazuri de varsaturi, se prefera administrarea pe cale parenterala. Corticoterapia este controversata; unii o considera riscanta.

Tratamentul local este ca acela al arsurilor: bai caldute continand substante antiseptice in concentratii slabe (permanganat de potasiu, sulfat de sodiu si sulfat de zinc 0,10 g pentru o baie de 10 litri). Leziunile erozive vor fi atinse cu solutie de violet de gentiana sau Ag nitric 1% la 2 zile, urmate de unguente cu antibiotice carora li se poate asocia si hidrocortizon. Pleoapele vor fi, in cazul in care sunt sediul unor eroziuni, lubrifiate cu ulei de parafina si periodic indepartate, pentru a se preveni eventuale sinechii; lenjeria de corp si pat vor fi pudrate cu pulberi continand antiseptice.

 

Rinita vestibulara se caracterizeaza prin eroziuni sau fisuri acoperite de cruste galbui-brune, ce se detaseaza usor, pentru a se reface din nou.

Rinita vestibulara se instaleaza in cursul unui impetigo, sau consecutiv unei corize banale prelungite, continuand adesea sa persiste si dupa vindecarea acestora. Exista si eventualitatea inversa, ca o rinita temporizata si intretinuta de micile traumatisme prin indepartarea continua cu unghia a crustisoarelor sau de tratamente inadecvate, sa constituie punctul de plecare al unui impetigo si, mai rar al unui erizipel al fetei.

O rinita evoluand un timp mai indelungat poate sa constituie si „focarul“ care sa genereze o eruptie secunda de „eczematide“ in vecinatatea sau la distanta de sediul acestuia.

Tratament

Acesta este mai ales local si consta in stergerea blanda cu o solutie de fenilborat de mercur (Fenosept) diluata 1/3, sau de acid boric 1%, urmate de aplicarea bi- sau tricotidiana a unui unguent continand un antibiotic (tetraciclina 2—3% sau neomicina 0,5—1%) si hidrocortizon 1%.

In cazul unor eruptii „secunde“, se va putea recurge chiar la o corticoterapie generala.

 

Erizipelul este o dermohipodermita (celulita) caracterizata prin instalarea brusca, in cateva ore, a unei infiltratii eritemato-edematoase, de intindere variabila, bine circumscrisa, insotindu-se de frison si febra ridicata si de alterare a starii generale.

Etiopatogenie

Erizipelul este relativ rar intalnit la copil; agentul patogen este un streptococ patogen, virulent. Uneori, are aparenta unei boli primare (infectie hematogena), de cele mai multe ori insa are ca punct de plecare o plasa traumatica, o leziune eczematoasa, lupusul tuberculos, un intertrigo micotic, o rinita vestibulara. Copiii atinsi sunt adesea subnutriti, hipogamaglobulinemici.

Limfedemul cronic congenital (B. Milroy-Medge) sau dobandit este unul din factorii predispozanti la erizipelul recidivant.

Unii autori incearca sa demonstreze existenta unui deficit imunitar la cei cu erizipel recidivant.

Simptomatologie

Dupa o incubatie apreciata in jur de 3—5 zile, isi face aparitia brusca un placard eritematos si edematos infiltrat, cu suprafata lucioasa, bine delimitat, cu periferia usor proeminenta, cu contur neregulat sau tendinta la extensie. Leziunea cutanata se insoteste de febra ridicata si frison, stare generala proasta, cefalee, la copiii mici de vomismente si, uneori, de convulsii.

Localizarile de electie la copilul mai mare sunt membrele inferioare, fata si pielea capului, iar la copilul mic peretele abdomenului.

In formele severe, pot aparea bule, sau zone hemoragice necrotice. In formele recidivante, se ajunge, de obicei, la o stare elefantiazica a regiunii afectate.

Mecanismul bolii, inca incomplet elucidat, ar rezida intr-o crestere a susceptibilitatii imunalergice fata de toxina streptococica si nu intr-o virulenta crescuta a germenului (incercarile de izolare a acestuia din leziune raman, de regula, negative). Prognosticul este in general bun, mortalitatea survenind la copii mici totusi intr-un procent de peste 30%, daca nu se intervine prompt.

Erizipelul se diferentiaza uneori greu de o celulita streptococica nesupurativa (dermita streptococica erizipelatoida), care are o simptomatologie mai putin zgomotoasa. La copilul mic se localizeaza frecvent in regiunea perianala.

Tratament

Se recomanda instituirea cat mai grabnica a unei antibioterapii cu penicilina cristalina G, ampicilina, eritromicina etc. In cazurile in care leziunile cedeaza greu, obisnuim sa asociem (la copiii mai mari) o corticoterapie in doze mijlocii.

 

Furunculul se intalneste foarte rar sub varsta pubertatii, incidenta sa crescand dupa aceasta perioada de varsta. Este o foliculita profunda cu perifoliculita necrotizanta si distrugerea foliculului, produsa de stafilococul piogen, provenind, de obicei, din rezervoarele uzuale: vestibulul nazal si perineu. Localizarea furuncului poate fi ubicvitara, dar sunt preferate regiunile unde transpiratia este mai abundenta si traumatismele mecanice mai intense. Localizari particulare le constituie conductele externe ale urechilor, unde infectia stafilococica se dezvolta la nivelul canalelor si glandelor ceruminoase.

Intre cauzele predispozante ale furuncului sunt de retinut: proasta igiena, subnutritia, anemiile, diabetul, hipogamaglobulinemiile, modificari ale echilibrului florei normale de la nivelul pielii prin spalat excesiv cu sapun si transpiratia exagerata cu modificari importante ale pH-ului cutanat, tratamente externe iritante (scabie, pediculoza), mai ales la cei cu atopie.

Adesea, furunculul capata un caracter recidivant.

Tratament

In formele cu leziuni multiple recidivante si cu alterarea starii generale (febra, toxemie), este indicata administrarea de antibiotice adecvate, pe cat posibil dupa testarea sensibilitatii germenului, in doze suficiente, in cazurile rezistente, se poate incerca asocierea a doua antibiotice sinergice sau aditive. Concomitent, se pot administra si gamaglobuline, cate 4—6 ml injectate odata, doza ce se repeta la 2—3 saptamani. In formele recidivante, este indicata si vaccinoterapia cu stock sau autovaccin stafilococic sau Polidin, in ritmul de doua injectii pe saptamana, timp de mai multe luni.

Un vechi tratament impotriva furunculelor consta in administrarea vitaminei F timp de 2—3 saptamani.

Alimentatia va fi mai saraca in hidrocarbonate.

Local, in stadiul incipient al leziunii, se poate incerca un tratament abortiv prin atingeri prelungite cu tinctura de iod sau prin radioterapie antimflamatorie cu doze moderate (cate 50—60 r, repetate la 2—3 zile, 2—3 aplicatii). Dupa abcedare, este indicata deschiderea chirurgicala, dupa care tratamentul va fi acelasi ca in hidrosadenite si abcesele nou-nascutului. Preventiv, se vor aplica, periodic, unguente cu antibiotice in vestibulii nazali si solutii antiseptice (Apa d'Alibour sau Fenosept diluate 1/3) pe pielea regiunilor perineale, axilare si genitocrurale. Unii autori recomanda, curativ si preventiv, iradieri cu ultraviolete.

Foto: divahair.ro

 

Este rara si se intalneste la copilul mai mare, crescand ca incidenta la adult.

Debutul este brusc si urmeaza cel mai adesea unui traumatism banal, care se soldeaza cu o solutie de continuitate. Intr-o serie de cazuri insa, poarta de intrare ramane oculta. Din leziune se izoleaza, de obicei, un streptococ hemolitic. In ce priveste insa mecanismul, el pare sa fie mai curand alergic de tipul fenomenului Shwartzman-Sanarelli, decat acela de necroliza toxica datorat virulentei germenului. Din acest punct de vedere, exista unele asemanari cu erizipelul, si anume cu erizipelul „gangrenos“, in care raspunsul tesuturilor este brutal prin aceeasi hipersensibilitate analoga celei din fenomenul Shwartzman, contrastand cu raritatea germenului izolat din leziune; de multe ori culturile raman sterile.

Tratamentul consta in asocierea antibioticelor si a corticosteroizilor pe cale generala si catm mai precoce. Local se va proceda la toaleta chirurgicala a gangrenei si, dupa indepartarea tesuturilor, tratamentul va fi continuat ca la ectima.