Medicină informativă

Ectima: cauze, simptome, tratament

Ectima este o piodermita caracterizata prin ulceratii, acoperite de cruste, intalnindu-se frecvent la copilul mai mare.

Etiopatogenie

Etiologia ectimei este inca discutata. In cele mai multe din cazuri, se izoleaza un streptococ piogen in culturi pure. Intr-o serie de cazuri insa, se izoleaza atat stafilococul, cat si streptococul piogen.

Intre factorii care favorizeaza acest tip de piodermita sunt: subnutritia, debilitatea, mai bine-zis proasta nutritie, si o igiena adesea deficitara; ea poate complica, uneori, o scabie sau alte afectiuni care prin pruritul ce le insoteste, pot crea conditii locale propice pentru dezvoltarea leziunilor ectimatoase.

Simptomatologie

Debutul este constituit de pustule sau mici bule impetigoide cu continut seropurulent, adesea cu sediu folicular; acestea se extind progresiv prin periferie, acoperindu-se de cruste consistente serohematice, brune-negricioase, ca urmare a ruperii precoce a plafonului bulelor si a uscarii secretiei ce formeaza continutul acestora. Indepartarea crustelor, care sunt destul de aderente, lasa descoperite ulceratii cu contur usor neregulat si o baza de asemenea neregulata, uneori profunda si mai mult sau mai putin anfractuoasa. Periferia leziunilor de ectima este sediul unei infiltratii eritematoedematoase inflamatorii, facandu-le sensibile, dureroase. Rar unice, de obicei leziunile sunt multiple si se localizeaza cu predilectie pe membrele inferioare, in particular pe gambe, fiind mai rare pe coapse si fese. Vindecarea survine lent in absenta unui tratament, in cateva saptamani prin cicatrice pigmentate. Uneori, evolutia se face catre un ulcer cronic in special la adulti, la instalarea acestuia contribuind si unii factori locali privind deficite in circulatia de intoarcere.

Adesea, boala are un caracter recidivant, leziuni noi aparand prin autoinoculare, pe fondul predispozant mai sus amintit.

O forma clinica particulara, proprie sugarului, astazi extrem de rar intalnita, este „ectima gangrenoasa si terebranta“, descrisa de Hallopeau. Este conditionata de o stare de pronuntata debilitate si subnutritie, survenind dupa boli anergizante, tulburari digestive prelungite sau dupa un pemfigus streptococic al nou-nascutului. Dupa Hitschman si Kreibich, agentul patogen ar fi, uneori, bacilul piocianic. Din punct de vedere clinic, este vorba de ulceratii intinse sau confluente in placarde cu contururi arciforme, localizandu-se mai ales pe coapse, fese, regiunea lombara.

Tratament

In formele cu leziuni multiple si recidivante, se vor administra antibiotice (penicilina si mai ales peniciline semisintetice, eritromicina, gentamicina). Se vor corecta eventualele tulburari digestive si starea de debilitate. Se va pune accent pe igiena corporala si mai ales alimentara, instituindu-se o dieta rationala, bogata in proteine si vitamine. In formele recidivante, se vor administra si vaccinuri, preferabil polivalente, cum este Polidin.

Tratamentul local vizeaza indepartarea crustelor prin comprese umede cu solutii slab antiseptice mentinute pe loc pentru scurte perioade de timp (20—30 minute) aplicare de tripsina, dupa care se vor aplica solutia de violet de gentiana l% si unguente cu antibiotice.

Profilactic, se vor face bai continand antiseptice in concentratie slaba si se vor face badijonari a intregului membru cu solutii antiseptice de tipul Apa d'Alibour si fenilborat de mercur. Ulceratiile trenante vor fi atinse prealabil aplicarii unguentului cu antibiotice, cu o solutie de argint nitric 1—2%.

Foto: medicinalive.com