Ingrijirea pielii copilului mic
- Bolile de piele -
Trebuie de la inceput subliniat ca ingrijirea pielii copilului se identifica, in parte, cu masurile ce vizeaza profilaxia unor infectii cu piococi banali, in particular cu stafilococul piogen si cu agenti fungici, in particular Candida albicans. Se urmareste, in acelasi timp, sa nu se creeze conditii favorabile reactiilor alergice.
In ce priveste vernixul caseosa si sangele, vor fi indepartate dupa nastere, atat din motive de ordin estetic, cat si din cauza crustelor hematice care constituie, impreuna cu sebumul, un bun mediu pentru dezvoltarea piococilor banali si un punct de plecare pentru o piodermita. Unii autori au sustinut, dimpotriva rolul protector si eutrofic al vernixului, rol contestat sau considerat mult prea redus pentru a fi justificata pastrarea sa. De altminteri, trebuie stiut ca vernixul dispare treptat dupa o saptamana, exceptie facand aproximativ 15% din cazuri, la care din cauza unei abundente sebacee el poate persista pana la cateva luni (vernix caseosa perstans).
Indepartarea vernixului si crustei de sange se face cu vata sterilizata si ulei de masline sau floarea soarelui; tifonul sau un alt material aspru ar putea irita pielei atat de fragila a copilului. Indepartarea se mai poate face si prin spalarea cu apa si sapun, bland, urmata de ungere cu ulei. Ulterior, la unii sugari, se observa persistenta vernixului sub forma „crustei de lapte“, care se prezinta sub forma unei magme grasoase constituita de sebum si scuame lamelate. Sabouraud ii acorda semnificatia unei stari premorbide, care poate constitui punctul de plecare al unei parakeratoze sau dermite eczematiforme. Toaleta crustei de lapte va fi aceeasi ca pentru vernix, fara se abuza de spalatul cu sapun, acesta fiind inlocuit cu o emulsie de galbenus de ou si efectuandu-se la 2—3 zile. Daca scuamocrustele prezinta tendinta accentuata la refacere, uleiul de floarea soarelui simplu se va inlocui cu un liniment oleocalcar sau vaselina continand acid salicilic 0,50—1%.
In privinta imbaiatului integral, exista tendinta ca in timpul spitalizarii sa fie facut nu zilnic, ci la 2 sau 3 zile, urmarindu-se prin aceasta restrictie o profilaxie a infectiilor banale cu piococi rezistenti, in particular cu stafilococi piogeni. Dupa externarea din spital, baile vor putea fi zilnice, dar fara sapun, ci simple sau cu o emulsie de galbenus de ou pentru a se menaja mantaua acida fiziologica, la copilul mic pH-ul fiind amenintat sa se deplaseze spre zona alcalina si prin insuficienta secretiilor sebacee si mai ales sudoripare. Apa pentru imbaiat va fi calduta, 35—37°, niciodata prea calda sau fierbinte si va fi mai intai fiarta pentru sterilizare si apoi racita la temperatura dorita si nu incalzita de la rece, acest procedeu respectandu-se cel putin pana la cicatrizarea bontului ombilical. Durata baii va fi de 3—5 minute. Dupa baie si indepartarea excesului de apa, pielea va fi unsa cu ulei de masline sau floarea soarelui, la nevoie cu ulei de parafina, eventual dupa fierbere prealabila in baie de apa. Suprafetele si fundurile pliurilor mari vor fi pudrate cu pulberi absorbante neiritante si usor antiseptice: talc cu acid boric 0,5% sau cu dicloroxichinoleina (Saprosan) 1%.
Reamintim ca acidul boric este interzis a fi aplicat in topice in concentratii mai mari de l% si pe suprafete mari, din cauza riscurilor de intoxicatii. Se vor evita sapunurile alcaline de rufe sau detergentii, se vor utiliza sapunurile cu substante antiseptice, ideale fiind insa sapunurile cu reactie acida; pentru copiii cu tegumente foarte fine si iritabile, ramane indicatia de a se folosi emulsia de galbenus de ou.
Scutecele trebuie sa fie bine spalate si clatite de urmele de detergenti sau soda, care ramase, chiar in urme slabe, pot favoriza dermite de contact si complicatii piococice si micotice ale acestora. Sunt indicate, in acelasi scop, evitarea lenjeriei din material plastic, preferandu-se cea confectionata din bumbac, sterilizata cu fierul de calcat.
Pentru a se evita transpiratia abundenta, care prin maceratie si diminuarea aciditatii pH-ului, favorizeaza infectiile cu piococi si Candida, se va renunta la excesul de imbracaminte groasa si la supraincalzirea camerelor.
Se va trata cat mai precoce simptomatic orice prurit, indiferent de etiologie, pentru a se preveni leziunile de scarpinat, care pot deveni puncte de plecare ale unor piodermite. De asemenea, se vor institui tratamente precoce si adecvate pentru eczemele infantile, dermitele seboreice, sau prurigouri, pentru a se preveni dezvoltarea unor piodermite sau instalarea unei pustuloze variceliforme Juliusberg-Kaposi. In acelasi sens, se vor evita contactele, in cadrul unor colectivitati de copii sau aglomeratii, in perioade de epidemii, cu unele parazitoze fungice, scabie, piodermite, febre eruptive etc., mai ales cand este vorba de subiecti alergici. Se impune, de asemenea, evitarea contactelor si joaca cu animale domestice si totodata o igiena riguroasa a copiilor ce au astfel de obiceiuri.
Foto: elldor.info
