Piodermita sancriforma: cauze, simptome, tratament
- Bolile de piele -
Este o afectiune relativ rara, intalnindu-se insa mai frecvent la copil decat la adult. Etiologia este discutabila; este incriminat stafilococul piogen, dar mecanismul pare sa fie acelasi ca in piodermita vegetanta, constand intr-o reactie proliferativ inflamatorie, nespecifica, ce tine de gazda si nu numai de germenii izolati. Leziunea urmeaza, de obicei, unui mic traumatism, care favorizeaza inocularea pielii cu stafilococ, este de obicei solitara si are ca sedii de preferinta regiunile: peribucale, orbitara, urechea si regiunea genitala.
Clinic, leziunea se prezinta ca o ulceratie cu margini usor abrupte, dar cu baza si cu un burelet infiltrate si indurate, atingand in cateva zile diametrul de aproximativ 1 cm. Ganglionii regionali pot fi mariti si duri. Leziunea persista 10—20 de zile, resorbindu-se spontan in absenta oricarui tratament. La adult, afectiunea ridica probleme de diagnostic, simuland clinic un sancru sifilitic, dar toate examenele de laborator raman negative.
Tratamentul consta in aplicarea unui unguent cu antibiotice (neomicina 1%, tetraciclina sau cloramfenicol 2—3%) timp de cateva zile si, daca leziunea nu prezinta o tendinta la resorbtie, se va trece la aplicarea unui unguent continand un corticosteroid fluorinat asociat unui antibiotic (de ex. Fluocinolon N), eventual sub pansament ocluziv cu fibre de poliester.
