Medicină informativă

Aftele: cauze, simptome, tratament

Aftele sunt leziuni veziculo-ulceroase, dureroase, recidivante, interesand mucoasele si foarte rar si tegumentele. Aftele debuteaza ca mici vezicule localizate pe mucoasa jugala, buze, limba (in special marginile ei si frenul) si, la sugar, adesea, valul palatin. Atingerea mucoaselor anogenitala si oculare si asocierea cu leziuni cutanate (aftoza Touraine), rare si la adult, sunt exceptionale la copil.

Veziculele au o durata foarte scurta si sunt inlocuite de ulceratii rotunde sau ovalare, cu marginile taiate drept, cu fundul de culoare galbuie, comparata cu aceea a untului, si inconjurate de un lizereu rosu-viu, carminat. Sunt foarte dureroase. Marimea lor variaza, de obicei, de la aceea a unei gamalii de ac pana la aceea a unui bob de linte. Cu toate acestea, in cazuri foarte rare, diametrul lor poate depasi 1 cm, aftele gigante, care pot fi surse de erori de diagnostic, cand nu coexista cu afte banale.

Elementele sunt, in general, putine la numar, 1—3, dar pot fi si numeroase, in acest caz insotindu-se de adenopatie submaxilara si chiar de febra.

Evolutia este benigna, cu vindecare in 5—10 zile, fara cicatrice (cu exceptia aftelor gigante, necrozante, care pot fi urmate de cicatrice retractile mutilante), dar afectiunea recidiveaza frecvent in special la copilul de varsta scolara si la adolescent.

Etiologia aftelor este departe de a fi elucidata. Dupa unii autori, ele ar fi de natura virotica, dar nu sunt dovezi concludente care sa confirme aceasta ipoteza. In orice caz, ipoteticul virus filtrabil nu are nici o legatura cu agentul febrei aftoase a bovideelor.

Se cunosc si cazuri familiale, care vin in sprijinul unei origini infectioase a aftelor sau poate a unui teren mostenit, predispus pentru boala.

S-a mai presupus si interventia unui mecanism alergic, asemanator aceluia din vascularitele alergice.

Aftele apar frecvent in cursul tulburarilor digestive, sau dupa ingerarea anumitor alimente, cum sunt salata, nucile, alunele, precum si cu ocazia infectiilor amigdaliene.

Tratamentul aftelor

Tratamentul local al aftelor. Se fac atingeri de cateva ori pe zi cu acid cromic 10%, acid tricloracetic 10%, acid lactic 5%, violet de gentiana 0,50%, Romergan solutie, xilina 1% (cu efect anestezic).

In caz de leziuni multiple, dureroase, se recomanda gargarisme de 3—4 ori pe zi cu solutie de permanganat de potasiu 1/10 000 sau Rivanol 1/4 000, la care se poate adauga xilina 1/500.

De multe ori, sunt utile pulverizatiile cu o solutie de hidrocortizon 0,25% (10 fiole de 25 mg la 100 ml de infuzie de chamomilla).

Tratamentul general al aftelor. Este folosit in puseurile intense si foarte dureroase, dar rezultatele obtinute prin unele dintre medicatiile propuse sunt neconcludente.

Piridoxina, lizozimul intramuscular (o fiola de 75 mg/zi), antimalaricele, antibioticele (tetraciclina), au fost recomandate de diferiti autori, dar personal nu am putut constata utilitatea lor.

Corticoterapia pe cale generala sub protectie de antibiotice da rapid rezultate excelente, dar ea trebuie folosita numai in cazuri cu importanta jena functionala, date fiind inconvenientele acestui tratament pentru copil, intr-o afectiune frecvent recidivanta.

Se mai recomanda, cu rezultate variabile, imunoterapia nespecifica cu vaccin antipoliomielitic sau antivariolic si gamaglobulinele.