Medicină informativă

Nevul bazocelular: cauze, simptome, tratament

O stare preepiteliomatoasa bazocelulara particulara, care poate fi intalnita la copil, uneori chiar de la nastere, o reprezinta nevul bazocelular. Individualizat sub termenul de „basal cell nevus“ de Nomland, reprezinta o displazie genetica cu semnificatie nevica. Aceasta tumoare benigna si-ar avea originea in germenul epitelial primitiv, ca trichoepiteliomul, cilindromul si epiteliomul calcificat Malherbe. Dar, spre deosebire de aceste tumori, care sunt constituite din elemente nediferentiate, ramanand cu rare exceptii pe intreaga perioada a evolutiei lor linistite, nevul bazocelular este constituit din elemente celulare putin diferentiate, suferind o degenerare maligna.

Clinic

Se caracterizeaza prin multitudinea leziunilor, rar unice, numarandu-se de la cateva zeci la cateva sute. Tumorile, polimorfe ca volum si aspect, sunt distribuite simetric, bilateral, foarte rar unilateral, pe oricare din regiunile corpului: fata (electiv), pielea capului, gat, trunchi, membre. Uneori, poate afecta o dispozitie zoniforma. Leziunea individuala este un mic nodul emisferic sau plat, cu diametrul variind, in functie de vechimea tumorii, intre 1 si 10 mm. Suprafata este neteda si lucioasa, de culoare variata: roz si presarata uneori cu telangiectazii, cenusie sau bruna deschis pana la bruna inchis-negru, simuland o eruptie de nevi melanici. Leziunile nepigmentate sau slab pigmentate prezinta o discreta transluciditate, caracteristica epiteliomului bazocelular.

Histopatologie

Nevul bazocelular, desi aspectul clinic nu ii tradeaza malignitatea, are structura histologica a epiteliomului bazocelular: mase si cordoane tumorale dens celulare, bazofile, limitate de elemente inalte, dispuse in palisada si constituite din celule similare, din punct de vedere morfologic, cu cele ale epiteliomului bazocelular. Infiltratul tumoral nu prezinta tendinta la invazie.

Transformarea in epiteliom bazocelular, foarte rar intalnita la copil, este marcata de cresterea componentei epiteliale, care devine invaziva si dominanta, in raport cu componenta conjunctiva, de abundenta mitozelor si de aparitia infiltratului inflamator.

Evolutia

Evolutia nevului bazocelular este extrem de lenta si i se disting schematic doua etape. O prima etapa se refera la leziunile linistite, cu evolutie clinica si histologica strict benigna; ea incepe odata cu aparitia primelor leziuni, inca din copilarie (uneori de la nastere), mai frecvent insa catre adolescenta sau la varsta adulta tanara si dureaza 10—20 de ani, in care interval continua sa apara leziuni noi. Urmeaza apoi, fara o delimitare cronologica neta, faza urmatoare, de malignizare a leziunilor, pe rand sau concomitent. Astfel, unele dintre acestea, in general cele mai vechi, stationare pana atunci, sufera o modificare mai mult sau mai putin brusca, crescand in volum si ulcerandu-se, dupa care alura devine aceea a unui epiteliom bazocelular obisnuit sub diferitele sale forme: vegetant nodular (globulos) sau ulcerat burjonant, perlat ulcerat, adesea pigmentat.

Anomalii sau malformatii diverse, atingand pielea si diferite organe si tesuturi au fost observate inca de la izolarea entitatii si tabloul lor a fost completat ulterior de numerosi autori. Astfel, epiteliomatoza se asociaza cu chisturi ale mandibulelor, care constituie cel mai reprezentativ stigmat al tabloului clinic extracutanat, cu anomalii ale coastelor (sinostoza si coaste bifurcate) si cu alte anomalii mai putin constante: a) scheletale; b) neurologice si psihice; c) viscerale; d) oculare si e) dentare.

Privita prin prisma complexitatii anomaliilor, nevomatoza bazocelulara poate fi acceptata ca o polidisplazie cu participare neuroectomezodermica, justificand termenul de sindrom nevic cu predominanta bazocelulara, manifestarile cutanate dominand indiscutabil tabloul. Afectiunea ar comporta o ereditate de tip autosomal dominant, cu slaba penetranta si expresie clinica variabila.

Tratamentul

Tratamentul nevului bazocelular si a epitelioamelor bazocelulare provenite din el. Se practica electrocoagulare sau excizia chirurgicala, aceasta din urma fiind preferata in cazurile cu leziuni unice sau putine numeric.